140:1 Scapa-ma, Doamne, de oamenii cei rai! Pazeste-ma de oamenii asupritori,
INTRODUCERE - Psalmul 140 este o rugaciune pentru izbavirea de vrajmasi fara scrupule.
Cu privire la preambul, vezi la p. 616, 627.
1. Oamenii cei rai. Faptul ca psalmistul are in minte nu numai o singura persoana, ci o categorie de oameni rai si "asupritori" [violenti, KJV] reiese din forma de plural din v. 2.
140:2 care cugeta lucruri rele in inima lor, si sunt totdeauna gata sa atate razboiul!
Cugeta lucruri rele [Imagineaza rautati, KJV]. Vrajmasii par sa unelteasca fara incetare si sa planuiasca o forma noua de rautate.
140:3 Ei isi ascut limba ca un sarpe, au pe buze o otrava de naparca.
Otrava de naparca. Cuvintele calomnioase ale acestor oameni rai (vezi Iacov 3,8). Pavel citeaza din versetul acesta pentru a arata nelegiuirea omului firesc, nepocait (Romani 3,13).
140:4 Pazeste-ma, Doamne, de mainile celui rau! Fereste-ma de oamenii asupritori, care se gandesc sa ma doboare!
Gandesc sa ma doboare [Au pus de gand sa-mi rastoarne umblarile, KJV]. Sau "pasii mei". Nelegiuitii cauta fara incetare sa rastoarne planurile celor drepti, incercand sa determine pasii celor neatenti sa alunece si sa faca astfel incat victimele lor sa cada pe cale.
140:5 Niste ingamfati imi intind curse si laturi, pun retele de-a lungul drumului, si imi intind capcane. (Oprire).
Verset ce nu a fost comentat.
140:6 Eu zic Domnului: Tu esti Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugaciunilor mele!
Verset ce nu a fost comentat.
140:7 Doamne, Dumnezeule, taria mantuirii mele, Tu-mi acoperi capul in ziua luptei.
Tu-mi acoperi capul. Protectia divina este un scut mai bun decat orice coif pamantesc de arama sau de fier (vezi Efeseni 6,13.17).
140:8 Nu implini, Doamne, dorintele celui rau, nu lasa sa-i izbuteasca planurile, ca sa nu se faleasca! (Oprire).
Nu lasa sa-i izbuteasca. Psalmistul apela la Dumnezeu sa puna piedici ca uneltirile rele ale nelegiuitilor sa aiba succes.
140:9 Asupra capului celor ce ma inconjoara sa cada nelegiuirea buzelor lor!
Buzele lor. Vezi v. 3. Otrava barfelii este de asa natura ca barfitorul sufera din cauza propriilor sale cuvinte. Orice expresie de indoiala sau de rau reactioneaza asupra vorbitorului ca si asupra ascultatorului (vezi SC 124).
140:10 Carbuni aprinsi sa cada peste ei! In foc sa fie aruncati, in adancuri, de unde sa nu se mai scoale!
Carbuni aprinsi. Un joc obisnuit printre acesti uneltitori nelegiuiti era de a imprastia carbuni aprinsi printre dusmanii lor. Psalmistul doreste ca acesti oameni rai sa aiba o parte din suferintele pe care le-au produs ei celor nevinovati.
140:11 Omul cu limba mincinoasa nu se intareste pe pamant, si pe omul asupritor, nenorocirea il paste si-l duce la pierzanie.
Verset ce nu a fost comentat.
140:12 Stiu ca Domnul face dreptate celui obijduit, dreptate celor lipsiti.
Stiu. Psalmistul este sigur ca Domnul e de partea celor drepti si ca aceia care sufera din cauza Lui nu sunt trecuti cu vederea de El.
140:13 Da, cei neprihaniti vor lauda Numele Tau, oamenii fara prihana vor locui inaintea Ta.
Inaintea. Compara Psalm cu 16,11; 51,11.