137:1 Pe malurile raurilor Babilonului, sedeam jos si plangeam, cand ne aduceam aminte de Sion.
INTRODUCERE - Psalmul 137 a fost pe drept cuvant denumit Cantarea captivului. El ii descrie pe israeliti in tara exilului. Imnurile lor de lauda au incetat, in timp ce biruitorii lor ii necajesc, cerandu-le sa-si acordeze harfele si sa cante din cantarile Sionului. Inimile israelitilor sunt triste. Nota de jale a acestui psalm nu intarzie niciodata sa atraga compasiunea cititorului pentru captivii necajiti si descurajati.
1. Raurilor Babilonului. Babilonul a fost cunoscut ca "tara multor ape"(Ieremia 51,13). Cursul cel mai important de ape a fost Eufratul, care are multi afluenti. Captivii se duceau pe malurile acestor rauri.
Plangeam. Amintirea Cetatii sfinte si indeosebi a Templului lor, acum in ruine, le intristau atat de mult inima incat le era imposibil sa nu verse lacrimi. Pentru ei nu era alta tara ca tara Canaan. Era o tara cat se poate de buna (Deuteronom 8,7-9). Ea detinea multe amintiri scumpe lor.