133:1 Iata, ce placut si ce dulce este sa locuiasca fratii impreuna!
INTRODUCERE - Psalmul 133 este un scurt dar frumos poem care preamareste fericirea unirii fratesti. O atare unire caracteriza adunarile israelitilor la marile sarbatori de la Ierusalim.
Armonia si iubirea frateasca predominau in aceste ocazii. Cu privire la preambul vezi introducere la Psalm 120; vezi si p. 625, 627.
1. Fratii. Termenul denota o legatura apropiata. David a cantat Psalm 133 cand rudele si prietenii sai erau ascunsi in pestera Adulam (vezi PP 658).
133:2 Este ca untdelemnul de pret, care, turnat pe capul lui, se pogoara pe barba, pe barba lui Aaron, se pogoara pe marginea vesmintelor lui.
Untdelemnul. Ebr. shemen, "ulei", aici evident nu un ulei obisnuit, ci uleiul sfant cu care era uns marele preot (Exod 29,7; 30,23-33). El avea un parfum placut, era sfant si era simtit de jur imprejur. Cand era turnat pe capul lui Aaron, picura pe vesmintele lui. Asa e iubirea frateasca. Bucura pe toti cu influenta ei placuta si sfanta.
133:3 Este ca roua Hermonului, care se pogoara pe muntii Sionului, caci acolo da Domnul binecuvantarea, viata, pentru vesnicie.
Roua Hermonului. Un simbol al reimprospatarii. Iubirea frateasca de origine divina improspateaza si invioreaza. E o pregustare a comuniunii din caminul ceresc. Datorita impreunei simtiri si afectiunii pe care i-o aratau tovarasii lui, David a putut sa cante psalmul acesta pe cand se afla in pestera Adulam (PP 658).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1�
AH 179; ML 276; PP 658