131:1 Doamne, eu n-am o inima ingamfata, nici priviri trufase, nu ma indeletnicesc cu lucruri prea mari si prea inalte pentru mine.
INTRODUCERE - Psalmul 131 este un psalm care exprima o incredere de copil si o resemnare smerita. Psalmistul cultivase arta autodisciplinarii pana acolo ca ajunsese sa nu se mai zbata pentru locul cel mai de frunte.
Cu privire la preambul vezi introducere la Psalm 120; vezi si p.625, 627.
1. N-am o inima ingamfata. In scoala experientei a trebuit sa renunte la ingamfare si egoism si sa dezvolte un duh bland si smerit. Oamenii mari inaintea lui Dumnezeu sunt oamenii profund smeriti. Hristos a spus ca printre cei nascuti din femeie nu a fost unul mai mare ca Ioan Botezatorul (Matei 11,11), si totusi el a fost unul din oamenii cei mai smeriti. Ioan a ajuns la inaltimea lepadarii de sine (vezi Ioan 3,30). "Pe treptele slavei va fi, cel ce ca un pres se va smeri." (vezi Ieremia 45,5). Numai cei sincer smeriti sunt cu adevarat mari.
131:2 Dimpotriva, sufletul imi este linistit si potolit, ca un copil intarcat, care sta langa mama sa; da, sufletul meu este ca un copil intarcat.
Copil intarcat. Psalmistul fusese dezvatat sa aiba ambitii si dorinte lumesti si acum se bucura de siguranta si multumire in Dumnezeu.
131:3 Pune-ti nadejdea in Domnul, Israele, de acum si pana in veac!
Pune-ti nadejdea in Domnul, Israele. Tonul experientei personale se schimba intr-o cerere pentru tot Israelul. Fiindca fusese dezvatat de propriile sale dorinte egoiste, psalmistul a putut sa inalte o rugaciune pentru poporul sau Israel. El a trait pentru Domnul si i-a imbarbatat pe toti prietenii si conationalii sai sa-i urmeze exemplul. Biruinta personala devenise un model pe care sa-l urmeze tot Israelul.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 3�
TM 15