13:1 Pana cand, Doamne, ma vei uita neincetat? Pana cand Iti vei ascunde Fata de mine?
INTRODUCERE. -Psalmul 13 incepe cu un protest (v. 1.2), continua cu o rugaciune (v. 3.4) si se incheie cu o lauda (v. 5.6). In el, psalmistul, aparent parasit de Dumnezeu, e cuprins de disperare din cauza ca dusmanul il apasa, se roaga staruitor ca Dumnezeu sa-i vina in ajutor si vede implinit raspunsul la rugaciunea lui intr-o masura noua de credinta si nadejde. Trecerea dramatica de o etapa la alta face ca acest scurt poem sa fie remarcabil. Probabil ca David a compus acest psalm ca urmare a probei constante la care era supus prin Saul. Psalmul este un exemplu incurajator ca atunci cand oamenii buni se simt parasiti de Dumnezeu, e privilegiul lor sa strige la El si sa primeasca asigurarea dulce a purtarii Lui de grija.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
1. Pana cand? In mijlocul necazurilor lui, psalmistul lanseaza acest strigat omenesc. I se pare ca necazurile lui nu se vor mai sfarsi niciodata. Acesta este strigatul natural al crestinului care a suferit multa vreme fara sa murmure si care, in final, ajunge in punctul in care simte ca nu mai poate sa indure suferinta. Tocmai in asemenea imprejurari un om poate anticipa satisfactia pe care
o exprima psalmistul la sfarsitul psalmului (v. 5.6).
Despre Luther se zice ca ar fi zis: "Nadejdea deznadajduieste si totusi deznadejdea nadajduieste." Cea dintai faza a necazului psalmistului este simtamantul ca Dumnezeu l-a uitat (vezi Psalm 42,9; 44,24). Din impuls, el striga: "Se poate ca lucrurile sa mearga tot asa inainte?" Expresia "pana cand" apare de patru ori in v. 1 si 2 ca introducere la cele patru faze ale necazului psalmistului. A doua faza este simtamantul lui ca Dumnezeu Si-a ascuns Fata de la el (vezi Psalm 30,7). Nu putem avea o binecuvantare mai mare decat lumina Fetei lui Dumnezeu; cand nu o mai putem vedea, cadem in deznadejde. Compara cu a doua parte a binecuvantarii aaronice: Numeri 6,25.
13:2 Pana cand voi avea sufletul plin de griji, si inima plina de necazuri in fiecare zi? Pana cand se va ridica vrajmasul meu impotriva mea?
Sufletul plin de grija. [Ma sfatuiesc in sufletul meu, KJV]. Cu referire la metodele pe care psalmistul continua sa le puna la punct pentru a scapa de dusmanul lui, probabil Saul. Aceasta este a treia faza a necazului lui: pana cand sa tot faca si totusi sa nu aiba alt rezultat decat intristare?
Necazuri. [Intristare, KJV]. Povara si nelinistea unei inimi zdrobite de propria ei gandire.
Se va ridica. Aceasta este a patra faza a necazului psalmistului. Psalmistul trece acum de la strigatul de disperare la rugaciunea pentru ajutor. Cand privim afara in intuneric, e cazul sa privim in sus spre lumina. Sa avem grija ca nu cumva chinul sufletesc sa degenereze in nerabdare. Nu e bine sa lasam ca necazurile sa ne capteze intreaga atentie. In aceea ordine de idei Bunyan observa: "Imi dau seama ca e un vechi siretlic al celui rau de a face pe om sa cugete prea mult asupra pacatelor lui."
13:3 Priveste, raspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Da lumina ochilor mei, ca sa n-adorm somnul mortii,
Priveste, raspunde-mi. [Ia seama si asculta-ma, KJV]. "Si" [KJV] nu este in ebraica. E mai impresionant sa zici: "Priveste, asculta-ma". In contrast cu v. 1, psalmistul, desi are simtamantul ca Dumnezeu l-a uitat, totusi Il numeste "Dumnezeu meu".
Da lumina ochilor mei. "Ochiul este lumina sufletului". El reflecta sufletul nostru, sentimentele noastre. Rugaciunea este telescopul sufletului. Ea ofera o perspectiva adevarata.
Somnul mortii. Moartea este adesea descrisa ca un somn (Iov 3,13; 7,21; 14,12; Daniel 12,2; cf. Ioan 11,11; 1 Tesaloniceni 4,13.14).
13:4 ca sa nu zica vrajmasul meu: L-am biruit! Si sa nu se bucure potrivnicii mei, cand ma clatin.
Potrivnicii. [Aceia care ma necajesc, KJV]. Psalmistul cuprinde in rugaciunea sa si izbavirea de dusmani, in general, nu numai de acela care il urmareste si a carui actiune este subiectul psalmului. Rugaciunea face acum loc increderii.
13:5 Eu am incredere in bunatatea Ta, sunt cu inima vesela, din pricina mantuirii Tale:
Am incredere. Rugaciunea plina de credinta castiga victorie asupra deznadejdii din v. 1.2.
Mantuirii. Se face referire in primul rand la scaparea de necazurile prezente.
13:6 cant Domnului, caci mi-a facut bine!
Cant. O inima plina de lauda trebuie sa gaseasca cai de exprimare. In locul expresiei disperate "pana cand?" din v. 1.2, psalmistul pune o cantare de lauda. Din intristare el se ridica prin rugaciunea fierbinte cantand. Firul de aur al multumirii strabate toata tesatura psalmului.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 6 �
�
GW 385; ML 170