129:1 Destul m-au asuprit din tinerete s-o spuna Israel!
INTRODUCERE - Psalmul 129 este o cantare care celebreaza o eliberare nationala. Psalmistul vorbeste despre necazurile prin care a trecut Israel ca natiune si cum a intervenit Domnul in favoarea lor si a adus incurcatura in randurile dusmanilor lor. E o cantare rurala si are multe aluzii la lucrarile agricole. Istoria exacta care a pricinuit acest psalm e o chestiune de presupunere. Psalmistul nu e atat de preocupat de istorie, cat de invatatura care trebuie luata din ea.
Cu privire la preambul, vezi introducere la Psalm 120; vezi de asemenea p. 625, 627.
1. Destul [De multe ori, KJV]. Sau, "in masura mare", adica "deseori".
Din tinerete. Vezi Ieremia 2,2; Osea 2,3.15; 11,1. Israel isi petrecuse "tineretea" intr-o robie
aspra in Egipt si acum priveste inapoi cum Domnul i-a eliberat din acea tara intunecata.
129:2 destul m-au asuprit din tinerete, dar nu m-au biruit.
Nu m-au biruit. Acela care-si pune increderea in Domnul, desi adesea e in necaz, n-are de ce sa fie biruit vreodata (vezi 2 Corinteni 4,8-10). In Hristos el este totdeauna biruitor.
129:3 plugarii au arat pe spinarea mea, au tras brazde lungi pe ea.
Au arat pe spinarea mea. Imaginea spatelui israelitilor care este plina de rani din cauza tratamentului crud al opresorilor lor. Loviturile biciului avusese acelasi efect asupra carnii pe care il are plugul cand rastoarna brazda in ogor.
129:4 Domnul este drept: El a taiat funiile celor rai.
Verset ce nu a fost comentat.
129:5 Sa se umple de rusine si sa dea inapoi, toti cei ce urasc Sionul!
Verset ce nu a fost comentat.
129:6 Sa fie ca iarba de pe acoperisuri, care se usuca inainte de a fi smulsa!
Ca iarba. Vantul sau poate din intamplare vreo pasare duce o samanta, care cade pe acoperisul drept a unei case orientale. Aceasta rasare foarte repede, dar neavand pamant suficient, se usuca repede si deci nu da rod (Matei 13,5). La fel este cu cei care uneltesc impotriva lui Israel. Planurile lor par la inceput sa aiba succes, dar in final nu duc la nici un rezultat.
129:7 Seceratorul nu-si umple mana cu ea, cel ce leaga snopii nu-si incarca bratul cu ea,
Nu-si umple. Nu vor fi snopi si prin urmare nici boabe.
129:8 si trecatorii nu zic: Binecuvantarea Domnului sa fie peste voi! Va binecuvantam in Numele Domnului!
Peste voi. Compara Rut 2,4. Nimic nu se putea compara cu acest fel de salutare legata de vrajmasii Sionului.