122:2 Picioarele mi se opresc in portile tale, Ierusalime!
Picioarele mi se opresc. Sau, "picioarele noastre stateau", ca si cum s-ar fi vorbit retrospectiv. Psalmistul fusese fara indoiala binecuvantat prin vizitele lui anterioare la cetatea sfanta si, in lumina acestora, el anticipa cu bucurie sfanta un alt prilej de a se inchina acolo.