115:1 Nu noua, Doamne, nu noua, ci Numelui Tau da slava pentru bunatatea Ta, pentru credinciosia Ta!
INTRODUCERE - Psalmul 115 prezinta absurditatea inchinarii la idoli, care sunt lucrarea mainilor oamenilor. Psalmistul indeamna pe toti credinciosii sa-L inalte pe Dumnezeu si sa-I aduca laude.
In LXX-a, Psalmii 114 si 115 sunt combinati pentru a alcatui un singur psalm care poarta numarul 113 (vezi p. 627).
1. Nu noua. O renuntare la lauda de sine. Psalmistul doreste ca Dumnezeu sa nu mai fie obiectul insultei si ridiculizarii paganilor.
Oamenii sunt intotdeauna nerabdatori sa-si atribuie lauda sau ca altii sa-i laude. Tot astfel sunt dispusi sa-i linguseasca pe altii. Din cauza inclinatiei inimii omenesti catre mandrie, oamenii sunt sfatuiti sa se "fereasca de a aduce altora sau de a primi ei lingusire si lauda" (COL 161).
115:2 Pentru ce ca zica neamurile: Unde este Dumnezeul lor?
Unde? Dumnezeu Si-a desfasurat puterea in Egipt, cand Faraon a pus intrebarea: "Cine este Domnul?" (Exod 5,2). Acum aceeasi intrebare batjocoritoare e pusa de pagani, iar psalmistul e ingrijorat, deoarece pare ca Dumnezeu ingaduie ca, in felul acesta, sa se vorbeasca dispretuitor despre Numele Sau.
115:3 Dumnezeul nostru este in cer, El face tot ce vrea.
In cer. Domnul lui Israel domneste in inaltime si este mai presus de toate puterile impotrivitoare. Tronul Lui ramane neclintit, iar planurile Lui neschimbate in ciuda amenintarilor din partea oamenilor muritori.
115:4 Idolii lor sunt argint si aur, facuti de maini omenesti.
Idolii. Dumnezeii ciopliti ale paganilor sunt doar chipuri fara viata. Cat de irational e ca oamenii sa se inchine lucrului pe care ei insisi l-au facut si sa-l adore!
115:5 Au gura, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu vad,
Nu vorbesc. Idolii acestia nu au capacitatea sa stea de vorba cu oamenii. Ei nu pot sa invete pe inchinatorii lor si nici nu cunosc nevoile acelora care fac apel la ei.
115:6 au urechi, dar n-aud, au nas, dar nu miroase,
N-aud. Unii dumnezei pagani erau reprezentati prin chipuri cu urechi monstruoase, dar nici o rugaciune nu era auzita de acesti dumnezei. Batandu-si joc de inchinatorii lui Baal, Ilie ii indemna sa strige mai tare la dumnezeii lor pagani, dar nu s-a auzit nici un raspuns. Baal n-a scos o vorba (vezi 1 Regi 18,27-29).
115:7 au maini, dar nu pipaie, picioare, dar nu merg; nu scot nici un sunet din gatlejul lor.
Verset ce nu a fost comentat.
115:8 Ca ei sunt cei ce-i fac; toti cei ce se incred in ei.
Ca ei. Un om nu se inalta mai presus de acela caruia i se inchina (vezi PP 91). Tot asa cel care Il adora pe Domnul e schimbat dupa chipul Lui si merge de la slava la slava (vezi 2Corinteni 3,18).
115:9 Israele, increde-te in Domnul! El este ajutorul si scutul lor.
Verset ce nu a fost comentat.
115:10 Casa lui Aaron, increde-te in Domnul! El este ajutorul si scutul lor.
Casa lui Aaron. Adica preotii. In calitate de conducatori si invatatori spirituali, preotii ar trebui sa dea exemplu de incredere puternica in Domnul.
115:11 Cei ce va temeti de Domnul, incredeti-va in Domnul! El este ajutorul si scutul lor.
Cei ce va temeti de Domnul. Adica toti cei care Il venereaza pe Dumnezeu. Indemnul de a se increde din inima in forta Lui atotputernica este pentru toti.
115:12 Domnul Si-aduce aminte de noi: El va binecuvanta, va binecuvanta casa lui Israel, va binecuvanta casa lui Aaron,
Si-aduce aminte. Dumnezeu nu uita niciodata nici pe cel mai neinsemnat din copiii Sai. El Isi va aduce aminte de poporul Sau mereu si oricand (vezi Isaia 49,15).
115:13 va binecuvanta pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici si pe cei mari.
Pe cei mici si pe cei mari. Expresia tradusa astfel este un idiom ebraic care inseamna "tanar si batran", cand e aplicata la persoane. De pilda, cel mai varstnic dintre doi frati este numit "mare" si cel mai tanar e numit "mic", chiar daca cel mai tanar ar fi mai inalt decat fratele sau. Expresia nu are legatura cu inaltimea fizica sau cu rangul social. Idiomul este obisnuit in Scripturi (vezi Genesa 19,11; Deuteronom 1,17; 1 Samuel 5.9; etc).
115:14 Domnul sa va inmulteasca tot mai mult, pe voi si pe copiii vostri!
Verset ce nu a fost comentat.
115:15 Fiti binecuvantati de Domnul, care a facut cerurile si pamantul!
A facut cerurile si pamantul. In contrast cu dumnezeii paganilor, care ei insisi sunt facuti de mainile oamenilor, Dumnezeul nostru este Creatorul atotputernic, Cel ce a facut totul.
115:16 Cerurile sunt ale Domnului, dar pamantul l-a dat fiilor oamenilor.
L-a dat. Dumnezeu a creat pamantul pentru a fi locuinta omului (vezi Genesa 1,28; Isaia 45,18). "Dumnezeu a facut pamantul pentru a extinde cerul. El dorea o familie mai mare."(E.G.White, RH, 25 iunie 1908). Aceeasi planeta va fi caminul final al celor rascumparati. El a fagaduit ca cei blanzi "vor mosteni pamantul" (Matei 5,5).
115:17 Nu mortii lauda pe Domnul, si nici vreunul din cei ce se pogoara in locul tacerii,
Nu mortii lauda. [Mortii nu lauda, KJV]. Mortii sunt intr-o stare de somn inconstient, uitand de tot ce are loc pe pamant sau in cer. "Cei morti nu stiu nimic" (Eclesiastul 9,5; cf. Ps 146,4; 1 Tesaloniceni 4,13-17). Conceptia populara ca sufletele oamenilor pleaca la moarte si isi continua existenta intr-o stare de fericire constienta in locurile de sus este infirmata de afirmatia psalmistului. Ar fi de asteptat, fireste ca asemenea suflete rascumparate sa fie nerabdatoare sa aduca laude Aceluia care a lucrat o atare rascumparare minunata pentru ele. Dar cei morti dorm inconstienti in mormintele lor si nu lauda pe nimeni.
115:18 ci noi, noi vom binecuvanta pe Domnul, de acum si pana in veac. Laudati pe Domnul!
Ci noi. Adica noi, cei vii, in contrast cu cei morti (vezi v. 17). Pana in veac. Adica atat cat tine viata, deoarece mortii nu-L pot binecuvanta pe Domnul (vezi
v. 17).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1�
PP 289; 5T 219
3�
�
MB 156 8��
PP 91
17�
GC 546; 1T 299