112:1 Laudati pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul, si care are o mare placere pentru poruncile Lui!
INTRODUCERE. - Psalmul 112 este perechea psalmului precedent si are tot o constructie sub forma de acrostih (vezi introducere la Psalm 111).
1. O mare placere. Taina si izvorul a toata fericirea si prosperitatea adevarata sunt temerea de Domnul. O atare temere duce la o asculta totala si de buna voie de poruncile lui Dumnezeu.
112:2 Samanta lui va fi puternica pe pamant; neamul oamenilor fara prihana va fi binecuvantat.
Puternica. Ebr. gibbor, "viguroasa" sau "eroica [in batalie]".
112:3 El are in casa bogatie si belsug, si neprihanirea lui dainuieste in veci.
Neprihanirea Lui dainuieste. Caracterul unui om bun este oglindirea caracterului lui Dumnezeu. "Un caracter format dupa chipul divin este unica comoara pe care putem sa o luam din lumea aceasta si sa o ducem in cea viitoare" (COL 332).
112:4 Celui fara prihana ii rasare o lumina in intuneric, El este milostiv, indurator si drept.
Lumina in intuneric. Domnul este lumina care rasare in intuneric acelora care sunt sinceri fata de El: El este "Soarele dreptatii" (Maleahi 4,2). El este indurator si plin de mila. Adjectivele folosite aici sunt la singular, in timp ce cuvantul pentru "fara prihana" ["drept", KJV] este la plural. Pare totusi clar din sensul general al psalmului ca aici e descris omul evlavios. Omul drept [fara prihana] se impartaseste de insusirile divine. El devine partas de fire dumnezeiasca (vezi 2 Petru 1,4).
112:5 Ce bine-i merge omului care face mila si imprumuta pe altul, si care isi randuieste faptele dupa dreptate!
Dupa dreptate. [Discernamant, KJV]. Ebr. mishpat, "hotarare" sau "judecata". Omul bun da pe fata o judecata buna. El are un bun simt sfintit.
112:6 Caci el nu se clatina niciodata; pomenirea celui neprihanit tine in veci.
In veci. Numele omului bun este totdeauna binecuvantat (vezi Proverbe 10,7). Asa cum Dumnezeu a facut ca El sa fie pomenit prin faptele Lui supranaturale (Psalm 111,4), tot asa omul evlavios este pastrat in amintire pentru faptele lui de indurare si bunatate. Nimeni nu doreste sa fie uitat. Tuturor le place sa fie pomeniti.
112:7 El nu se teme de vesti rele, ci inima lui este tare, increzatoare in Domnul.
Tare. [Intarita, KJV]. Omul drept are o constiinta buna si o incredere linistita; el nu e ca nelegiuitul, chinuit fara incetare de presimtiri de nenorocire (vezi Proverbe 10,24).
112:8 Inima ii este mangaiata, n-are nici o teama, pana ce isi vede implinita dorinta fata de potrivnicii lui.
Mangaiata. [Stabilita, KJV]. Literal, "sprijinita", "sustinuta", "intarita" (vezi la Psalm 71,6). Inima celui drept e sustinuta de Dumnezeu si sta pe temelia tare a credintei in El.
112:9 El este darnic, da celor lipsiti; milostenia lui tine in veci; capul i se inalta cu slava.
El este darnic. Adica generos, cu mana deschisa. Imparte ceea ce are cu cei in lipsa. Datorita purtarii lui generoase e totdeauna prosper (vezi Proverbe 11,24).
112:10 Cel rau vede lucrul acesta, si se manie, scrasneste din dinti si se topeste. Poftele celor rai raman neimplinite.
Se topeste. Nelegiuitii vad si se infurie de prosperitatea finala a celor drepti. Pacatosul moare ca un om deziluzionat, iar sfarsitul lui final este nenorocirea. Asa cum ceara se topeste la soare si piere, tot asa va fi si sfarsitul celor rai (vezi la Psalm 68,4).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 4�
DA 47; GC 346; ML 237; PK 378
5�
�
MB 183
6�
�
PP 481; TM 429
6.7�
ML 182