Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Psalmi

Psalmi, 104


104:1 Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu esti nemarginit de mare! Tu esti imbracat cu stralucire si maretie!

INTRODUCERE. -Asa cum Psalmul 103, psalmul-pereche, preamareste minunile lui Dumnezeu prin mila si duiosia Lui, tot asa Psalmul 104 preamareste minunile Lui prin creatiune. Asemanator Psalmului 103 in exuberanta, Psalmul 104 este cantarea incantarii spontane a poetului in fata lucrarilor creatiunii lui Dumnezeu. In limbaj si maniera poetica si nu stiintifica, psalmul trateaza lucrarile creatiunii, deslusind mereu in creatiune pe Creatorul ei. Psalmul este remarcabil pentru miscarea si vivacitatea imaginilor care se aduna in tabloul creatiunii. In privinta aceasta e probabil neintrecut in literatura. Cineva a spus ca ar merita sa se studieze ebraica timp de zece ani, daca in urma acelui studiu cercetatorul ar putea sa citeasca acest psalm in original.

Cat priveste discutarea parerii criticii superioare ca autorul acestui psalm a imprumutat mult dintr-un imn egiptean, vezi nota suplimentara de la finele acestui psalm.

1. Binecuvanteaza. Ca si perechea lui (Psalm 103), psalmul incepe cu lauda (vezi la Psalm

103,1). Imbracat. Vezi Psalm 93,1; 8,5.



104:2 Te invelesti cu lumina ca si cu o manta; intinzi cerurile ca un cort.

Te invelesti. Dumnezeu este reprezentat ca invelindu-Se cu un vesmant de lumina. Imnul lui Robert Grant, "Inchinati-va Imparatului", are in strofa a doua urmatoarele cuvinte: "al carui vesmant este lumina, al carui baldachin e spatiul". Lumina si ascunde si descopera (vezi Ioan 1,4-9; 1 Ioan 1,5).

Versetele 2-4 pot fi comparate cu lucrarea primelor doua zile ale creatiunii, cand au fost create lumina si firmamentul pentru a inlocui intunericul si haosul (vezi Genesa 1,3-8). Ca un cort. Vezi Isaia 40,22.



104:3 Cu apele Iti intocmesti varful locuintei Tale; din nori Iti faci carul, si umbli pe aripile vantului.

Cu apele iti intocmesti varful locuintei Tale. [Care pune grinzile camarilor Sale pe ape, KJV]. O reprezentare poetica (vezi Psalm 18,11; Amos 9,6).

Locuintei. Literal "odaile de sus".

Nori. Vezi Isaia 19,1. "Carele maniei dau nastere norilor furtunii" (vezi imnul citat la v. 2).

Aripile vantului. Vezi Psalm 18,10.



104:4 Din vanturi Iti faci soli, si din flacari de foc, slujitori.

Din vanturi iti faci soli. [Care face din ingerii Sai spirite, KJV]. Vezi Evrei 1,7. Traducerea unor versiuni mai noi, "care face din vanturi solii Sai", este posibila din punct de vedere gramatical si lexical.



104:5 Tu ai asezat pamantul pe temeliile lui, si niciodata nu se va clatina.

Temeliile. Psalmistul descrie poetic pamantul ca odihnindu-se pe o temelie tare (vezi Iov 38,4-6; cf. Iov 26,7), probabil pentru a scoate in evidenta stabilitatea creatiunii lui Dumnezeu. Compara lucrarea celei dintai parti a zilei a treia a creatiunii cu v. 5-9 (vezi Genesa 1,9.10).



104:6 Tu il acoperisei cu adancul cum l-ai acoperi cu o haina; apele stateau pe munti,

Acoperisei. Compara expunerea simpla in proza din Genesa 1,9.10 cu descrierea poetica din

v. 6-8.

104:7 dar, la amenintarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tau au luat-o la fuga,

Verset ce nu a fost comentat.

104:8 suindu-se pe munti si pogorandu-se in vai, pana la locul, pe care li-l hotarasei Tu.

Suindu-se. Pasajul este mai bine redat "muntii se ridica, vaile se afunda", un tablou impresionant al lucrarii lui Dumnezeu cu ocazia separarii apelor de uscat si a determinarii contururilor pamantului.



104:9 Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s-o treaca, pentru ca sa nu se mai intoarca sa acopere pamantul.

Ai pus o margine. Vezi Iov 26,8-10; Iov 38,8-11.



104:10 Tu faci sa tasneasca izvoarele in vai, si ele curg printre munti.

Faci sa tasneasca izvoarele. Subiectul este tratat prin detalii poetice rafinate, cu accent grija iubitoare a Creatorului.



104:11 Tu adapi la ele toate fiarele campului; in ele isi potolesc setea magarii salbatici.

Verset ce nu a fost comentat.

104:12 Pasarile cerului locuiesc pe marginile lor, si fac sa le rasune glasul printre ramuri.

Verset ce nu a fost comentat.

104:13 Din locasul Tau cel inalt Tu uzi muntii; si se satura pamantul de rodul lucrarilor Tale.

Din locasul Tau. Vezi v. 3; Psalm147,8. Dumnezeu uda pamantul cu ajutorul ploii, dar si cu ajutorul cursurilor de apa.



104:14 Tu faci sa creasca iarba pentru vite, si verdeturi pentru nevoile omului, ca pamantul sa dea hrana:

Iarba. Ebr. 'eśeb. Cuvantul apare in Genesa 1,11.12.29.30. Pentru nevoile omului. Sau "verdeturi pentru agricultura" (vezi 1 Cronici 27,26; Neemia 10,37).



104:15 vin, care inveseleste inima omului, untdelemn, care-i infrumuseteaza fata, si paine, care-i intareste inima.

Vin. Vezi la Deuteronom 14,26.



104:16 Se uda copacii Domnului, cedrii din Liban, pe care i-a sadit El.

Se uda. [Sunt plini de seva, KJV]. Literal, "sunt satisfacuti", aici posibil cu apa.



104:17 In ei isi fac pasarile cuiburi; iar cocostarcul isi are locuinta in chiparosi;

Verset ce nu a fost comentat.

104:18 muntii cei inalti sunt pentru tapii salbatici, iar stancile sunt adapost pentru iepuri.

Iepuri. Ebr. shephannim, probabil soareci de munte (vezi la Proverbe 30,26).



104:19 El a facut luna ca sa arate vremurile; soarele stie cand trebuie sa apuna.

Luna. Imaginea noptii precede pe aceea al zilei. Compara raportul creatiunii corpurilor ceresti cu v. 19-23 (Genesa 1,14-19).

Vremile. Vezi Genesa 1,14. Despre calendarul ebraic lunar, vezi vol. II, p. 112-117.



104:20 Tu aduci intunericul, si se face noapte: atunci toate fiarele padurilor se pun in miscare;

Aduci intunericul. Un tablou sugestiv al noptii in padure, unde fiarele salbatice se strecoara pentru a-si afla prada, avandu-l pe leul, imparatul animalelor salbatice, ca punct culminant (vezi Psalm 17,12; 58,6).



104:21 puii de lei mugesc dupa prada, si isi cer hrana de la Dumnezeu.

Verset ce nu a fost comentat.

104:22 Cand rasare soarele, ele fug inapoi, si se culca in vizuinile lor.

Se culca. La rasaritul soarelui, animalele salbatice cauta adapost ca sa nu fie descoperite.



104:23 Dar omul iese la lucrul sau, si la munca lui, pana seara.

Pana seara. Ziua este randuita pentru munca omului.



104:24 Cat de multe sunt lucrarile Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai facut cu intelepciune, si pamantul este plin de fapturile Tale.

Cat de multe. Ca si cum n-ar mai putea sa nu aduca lauda in urma contemplarii creatiunii lui Dumnezeu, psalmistul se opreste pentru a scoate un strigat de uimire in fata intelepciunii Creatorului.



104:25 Iata marea cea intinsa si mare: in ea se misca nenumarate vietuitoare mici si mari.

Marea. Poetul reia istoria creatiunii, mentionand creaturile acvatice (vezi Genesa 1,20-22).

Nenumarate. De la locuitorii cei mai mici ai oceanelor pana la leviatanul din v. 26.



104:26 Acolo in ea, umbla corabiile, si in ea este leviatanul acela pe care l-ai facut sa se joace in valurile ei.

Corabiile. O aluzie pitoreasca la om. Psalmistul aduce in scena un singur caz de "creatie" a iscusintei omului. Leviatanul. Vezi la Iov 41,1.



104:27 Toate aceste vietuitoare Te asteapta, ca sa le dai hrana la vreme.

Toate aceste vietuitoare Te asteapta. Vezi Psalm 145,15.



104:28 Le-o dai Tu, ele o primesc; Iti deschizi Tu mana, ele se satura de bunatatile Tale.

Verset ce nu a fost comentat.

104:29 Iti ascunzi Tu Fata, ele tremura; le iei Tu suflarea: ele mor, si se intorc in tarana lor.

Suflarea. Compara cu Psalm 146.4.

In tarana lor. Vezi Genesa 3,19.



104:30 Iti trimiti Tu suflarea: ele sunt zidite, si innoiesti astfel fata pamantului.

Suflarea. [Spiritul, KJV]. Ebr. ruach (vezi la Psalm 31,5).



104:31 In veci sa tina slava Domnului! Sa Se bucure Domnul de lucrarile Lui!

Verset ce nu a fost comentat.

104:32 El priveste pamantul, si pamantul se cutremura; atinge muntii, si ei fumega.

Verset ce nu a fost comentat.

104:33 Voi canta Domnului cat voi trai, voi lauda pe Dumnezeul meu cat voi fi.

Voi canta. Intrucat psalmistul doreste ca Dumnezeu sa Se bucure de creatia Sa, si el va canta cat va trai lauda Creatorului sau. Iata un ciclu de bucurie universala (vezi DA 21).



104:34 Fie placute Lui cuvintele mele! Ma bucur de Domnul.

Cuvintele mele. [Meditatia mea, KJV]. Vezi Psalm 19,14.



104:35 Sa piara pacatosii de pe pamant, si cei rai sa nu mai fie! Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul! Laudati pe Domnul!

Laudati pe Domnul. Ebr. halelu-Yah. Aceasta este prima aparitie a acestei expresii in Psalmi. Termenul a devenit parte a limbajului rugaciunii si a laudei (vezi Psalm 105,45; Psalm 106,1. 48; etc.).

NOTA SUPLIMENTARA

LA PSALMUL 104

Un faraon din secolul al XIV-lea, Ikhnaton, a fost cunoscut ca imparat eretic din cauza ca a renuntat la zeii Egiptului si a introdus pentru scurt timp o forma de monoteism, proclamandu-l pe Aten singurul dumnezeu al tarii (vezi vol. II, p. 19, 20). La data aceea a fost compus poate chiar de catre insusi imparatul un imn care onora discul soarelui Aten ca suprem si unic dumnezeu al creatiei. Intrucat imnul acesta contine anumite idei si expresii care se gasesc si in Psalm 104, multi cercetatori biblici au pretins ca autorul Psalmului 104 si-a imprumutat ideile din imnul egiptean al lui Aten si le-a aplicat intr-o forma modificata Dumnezeului Sau.

Se admite ca exista anumite paralele in idei si exprimare intre imnul lui Aten si Psalmul 104, si ca imnul lui Aten sau parti din el au fost cunoscute dincolo de hotarele Egiptului pe vremea lui Ikhnaton. Totusi, nu exista nici un motiv pentru ca vreun cercetator al Bibliei sa renunte la convingerea ca Psalmul 104 este o productie originala pentru urmatoarele motive: (1) paralelele nu sunt numeroase. Din cele 149 de versuri ale Imnului lui Aten in traducerea lui J. H. Breasted (Dawn of Conscience, 1933, p. 281-286), numai 17 prezinta un oarecare paralelism cu Psalmul 104, celelalte 132 de versuri neavand paralele; (2) Paralelele nu sunt asa de importante, asa cum sustin unii din aparatorii dependentei Psalmului 104 de Imnul lui Aten; (3) Religia lui Aten a fost considerata o erezie in Egipt dupa prabusirea miscarii lui Ikhnaton, cam pe la 1850 i.Hr., iar imnul lui Aten, care dupa perioada aceea nu a mai fost folosit, dupa toata probabilitatile, a fost complet uitat. De aceea este improbabil ca autorul evreu sa-l fi intalnit in Palestina dupa multe secole de la data compunerii lui; (4) Fiecare poet care-l lauda pe dumnezeul sau ca si creator va folosi aproape sigur ilustratii, expresii, imagini si limbaj precum cele folosite in Psalm 104 sau in Imnul lui Aten. Prin urmare, atat Psalmul 104, cat si Imnul lui Aten sunt probabil originali.COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-348T 273-275

5�



PP 44

5-12�

PK 134

10.12�

Ed 118

13.14�

CS 17; FE 414

14�

CSW 140

14.15�

PK 135

18�

CG 59; Ed 118

20.21�

PP 115

24�

Ed 99, 104; MH 412

24-28�

PK 135

27�

3T 228

27.28�

PP 115

27-30�

Ed 131

33.34�

MH 101