102:1 Doamne, asculta-mi rugaciunea, si s-ajunga strigatul meu pana la Tine!
INTRODUCERE. - Psalmul 102 este unul dintre cei mai tristi din cei sapte psalmi de penitenta. Se pare ca e rugaciunea exilatului facuta in tara robiei sale. In tonurile sale elegiace, el vorbeste de durere si intristare, de persecutie si de frica. Dar el face mai mult decat atat; el recunoaste ca exista speranta de intoarcere din robie si de refacere spirituala. Poemul oscileaza intre doua idei, dar se incheie intr-o nota sublima de incredere in vesnica statornicie a lui Dumnezeu in legaturile Lui cu fiii oamenilor. Psalmul se imparte in patru parti: introducere (v. 1.2), plangere (v. 3-11), mangaiere (v. 12-22), concluzie (v.23-28). Crestinii din zilele de pe urma pot gasi in el exprimarea incercarilor lor si asigurarea mangaierii ceresti in vreme de necaz mare.
Preambulul, "o rugaciune a unui nenorocit, cand este doborat de intristare si isi varsa plangerea inaintea Domnului", este unic printre preambulurile psalmilor. El caracterizeaza psalmul si arata scopul pentru care a fost compus (vezi p. 624, 628).
1. Asculta-mi. Vezi Psalm 18.6; 39,12.
102:2 Nu-mi ascunde Fata Ta in ziua necazului meu! Pleaca-Ti urechea spre mine, cand strig! Asculta-ma degraba!
Nu-mi ascunde. Vezi Psalm 4,6; 13,1.
Degraba. Vezi Psalm 69,17. Profunzimea intristarii psalmistului si intensitatea apelului sau sunt scoase in evidenta prin cererile cumulative dupa ajutor divin din v. 1 si 2.
102:3 Caci zilele mele pier ca fumul, si oasele imi ard ca un taciune.
Caci. Versetul 3 marcheaza inceputul plangerii psalmistului.
102:4 Inima imi este lovita, si mi se usuca intocmai ca iarba; pana si painea uit sa mi-o mananc.
Uit sa mi-o mananc. Vezi Iov 33,20; Psalm 107,18.
102:5 Asa de mari imi sunt gemetele, ca mi se lipesc oasele de carne.
Mi se lipesc oasele. Vezi Iov 19,20; Plangeri 4,8.
102:6 Seaman cu pelicanul din pustie, sunt ca o cucuvaie din daramaturi;
Pelicanul. Ebr. qa'ath, (vezi Isaia 34,11; Zaharia 2,14). Specia exacta de pasare la care se face referire nu e cunoscuta, cu toate ca s-a observat ca pelicanul e un simbol corespunzator al singuratatii si melancoliei totale.
102:7 nu mai pot dormi, si sunt ca pasarea singuratica pe un acoperis.
Nu mai pot dormi. [Veghez, KJV]. Sau "sunt fara somn".
Pasarea. [Vrabia, KJV]. Ebr., sippor, un termen general pentru vietati inaripate (vezi Genesa 7,14; Deuteronom 4,17). Poate ca "singuratica" e o aluzie la o pasare lipsita de perechea ei.
102:8 In fiecare zi ma batjocoresc vrajmasii mei, si potrivnicii mei jura pe mine in mania lor.
Verset ce nu a fost comentat.
102:9 Mananc tarana in loc de paine, si imi amestec lacrimile cu bautura,
Tarana. [Cenusa, KJV]. Vezi Iosua 7,6; Iov 2,7.8; Plangeri 3,16. Despre paralele ugaritice, vezi la Psalm 42,3.
102:10 din pricina maniei si urgiei Tale; caci Tu m-ai ridicat, si m-ai aruncat departe.
Verset ce nu a fost comentat.
102:11 Zilele mele sunt ca o umbra gata sa treaca, si ma usuc ca iarba.
Umbra gata sa treaca. O imagine impresionanta a apropierii mortii (vezi Iov 14,2). Samuel Buther spunea: "Anii mei aluneca prin mine ca apa printr-o sita".
102:12 Dar Tu, Doamne, Tu imparatesti pe vecie, si pomenirea Ta tine din neam in neam.
Dar Tu. Brusc, psalmistul gaseste mangaiere in contemplarea eternei suveranitati a lui Dumnezeu si se ridica mai presus de plangerea sale. Datorita faptului ca Dumnezeu nu Se schimba, fagaduintele Lui sunt sigure, in ciuda aparentei Lui detasari de suferinta prezenta a psalmistului.
Imparatesti. Vezi Psalm 9,7; Plangeri 5,19.
Pomenirea. Vezi Exod 3,15; Psalm 135,13.
102:13 Tu Te vei scula, si vei avea mila de Sion; caci este vremea sa te induri de el, a venit vremea hotarata pentru el.
Verset ce nu a fost comentat.
102:14 Caci robii Tai iubesc pietrele Sionului, si le e mila de tarana lui.
Pietrele. Exilatii se bucura chiar si numai de contemplarea pietrelor si taranii a ceea ce fusese candva glorioasa lor cetate, Ierusalimul. Atat de mult iubesc ei Sionul (vezi Neemia 4,2.10; Psalm 79,1). Exista in conceptul acestui verset o nota patetica, nostalgica. Pana si ruinele copilariei noastre ne sunt scumpe.
102:15 Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, si toti imparatii pamantului de slava Ta.
Se vor teme. Potrivit planului lui Dumnezeu, Sionul refacut ar fi fost alcatuit dintr-un popor care sa implineasca destinul divin in prin lui Israel. Activitati misionare ar fi convertit pe multi dintre pagani, iar prosperitatea noului stat ar fi atras multe natiuni. Din nefericire, Israel a dat gres. Daca el ar fi fost credincios, intregul pamant ar fi fost pregatit pentru prima venire a lui Hristos (PK 703, 704, vezi si vol. IV, pag. 26-30).
102:16 Da, Domnul va zidi iarasi Sionul, si Se va arata in slava Sa.
Se va arata. Mesia ar fi venit in statul restaurat (vezi la v. 15; de asemenea articolul: "Rolul lui Israel in profetiile Vechiului Testament", vol. IV).
102:17 El ia aminte la rugaciunea nevoiasului, si nu-i nesocoteste rugaciunea.
Verset ce nu a fost comentat.
102:18 Sa se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, si poporul, care se va naste, sa laude pe Domnul!
Sa se scrie. Aceasta pare sa fie singurul loc din Psalmi unde se spune sa se scrie raportul providentei lui Dumnezeu. Domnul. Ebr. Yah (vezi la Psalm 68,4).
102:19 Caci El priveste din inaltimea sfinteniei Lui; Domnul priveste din ceruri pe pamant,
Din ceruri. Vezi la Deuteronom 26,15; vezi si la Psalm 14,2.
102:20 ca sa auda gemetele prinsilor de razboi, si sa izbaveasca pe cei ce sunt pe moarte;
Ce sunt pe moarte. [Randuiti mortii, KJV]. Literal, "copii ai mortii" (vezi Psalm 79,11).
102:21 pentru ca ei sa vesteasca in Sion Numele Domnului, si laudele lui in Ierusalim,
Numele. Vezi Psalm 5,11; 7,17.
102:22 cand se vor strange toate popoarele, si toate imparatiile, ca sa slujeasca Domnului.
Verset ce nu a fost comentat.
102:23 El mi-a frant puterea in drum, si mi-a scurtat zilele,
Puterea. De la consolarea privind puterea absoluta si vesnica a lui Dumnezeu psalmistul revine pentru o clipa la propria sa slabiciune si la scurtimea vietii sale - dar numai pentru o clipa. Aproape imediat el este absorbit din nou de contemplarea faptului ca Dumnezeu e pururi neschimbat.
102:24 Eu zic: Dumnezeule, nu ma lua la jumatatea zilelor mele, Tu, ai carui ani tin vesnic!
La jumatatea. [In mijlocul, KJV]. Rugaciunea psalmistului este evident inspirata in parte de dorinta de a vedea refacerea Ierusalimului. El nu poate indura gandul de a muri inainte fara sa vada implinirea nadejdilor sale. In fata existentei vesnice a lui Dumnezeu, el isi da seama cat de vremelnice si de efemere sunt propriile sale zile (vezi v. 11, 12; Psalm 90,2; Habacuc 1,12).
102:25 Tu ai intemeiat in vechime pamantul, si cerurile sunt lucrarea mainilor Tale.
Tu ai intemeiat. Vezi Genesa 1,1. Versetele 25-27 sunt citate in Evrei 1,10-12 ca o adresare catre Hristos. Scriitorul epistolei catre Evrei dovedeste ca Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, are si o pozitie superioara ingerilor. Aici este dovada ca Hristos este si Creator.
102:26 Ele vor pieri, dar Tu vei ramane; toate se vor invechi ca o haina; le vei schimba ca pe un vesmant, si se vor schimba.
Ca o haina. Literatura ugaritica (vezi p. 618) compara cerurile cu un vesmant "care trece".
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 15.18-22�
PK 370
19�
�
MH 438; 8T 285
102:27 Dar Tu ramai Acelasi, si anii Tai nu se vor sfarsi.
Verset ce nu a fost comentat.
102:28 Fiii robilor Tai isi vor locui tara, si samanta lor va ramane inaintea Ta.
Verset ce nu a fost comentat.