1:4 Nu tot asa este cu cei rai: ci ei sunt ca pleava, pe care o spulbera vantul.
Nu tot asa. In LXX ideea este accentuata de o dubla negare. Versiunea aceasta spunea: "Nu asa cu cei rai, nu asa."
Ca pleava. Prin imaginea plevei, psalmistul arata rezultatele unei vieti nelegiuite. O imagine asemanatoare se gaseste in Iov 21,18 si Isaia 17,13. In contrast cu pomul, pleava nu are nici radacini si nici un loc fix. Moarta, uscata, neajutorata, ea este la bunul plac al elementelor naturii. Cei nelegiuiti nu sunt prinsi de nimic. Ei sunt lipsiti de stabilitate si nu pot rezista. In Palestina, graul era treierat pe o suprafata de pamant plana, expusa adesea pe un deal in bataia vantului. Samanta pretioasa ramanea, in timp ce pleava era luata de vant. Daca psalmistul ar fi trait in alte parti ale lumii, ar fi putut folosi imaginea ciulinilor, care se rostogolesc batuti de vant.
O spulbera. E un paradox in folosirea celor doua simboluri. In aparenta, pomul este tinut prizonier; in realitate, el e liber, creste si da roade. In aparenta, pleava este libera; de fapt este sclava circumstantelor. Crestinul, legat de Dumnezeu, Izvorul vietii si tariei lui, creste si produce roade; pleava, libera, despartita de izvorul ei de tarie, nu produce nimic. Ea are o libertate care nu merita sa fie avuta. Compara cu ilustratia lui Isus privind cele doua case (Matei 7,24-27).