5:1 Fiule, ia aminte la intelepciunea mea, si pleaca urechea la invatatura mea,
Fiule. Vezi la cap. 2,1.
5:2 ca sa fii cu chibzuinta, si buzele tale sa aiba cunostinta.
Verset ce nu a fost comentat.
5:3 Caci buzele femeii straine strecoara miere, si cerul gurii ei este mai lunecos decat untdelemnul;
Femei straine. Vezi la cap. 2,16.
Strecoara miere. [Sunt ca fagurele de miere, KJV]. Cuvintele ispitei sunt lingusitoare si dulci pentru ureche, deoarece ele sunt calculate cu grija ca faca apel la slabiciunile mostenite si cultivate ale rasei umane. Un exemplu cu astfel cuvinte e dat in cap. 7,14-20.
5:4 dar la urma este amara ca pelinul, ascutita ca o sabie cu doua taisuri.
La urma este amara. [Sfarsitul ei este amar, KJV]. Amaraciunea remuscarii e curand simtita de acela care se lasa in voia ispitei. Daca se staruie in aceasta alternanta intre placere si intristare, placerea dispare si amaraciunea se amplifica, pana cand sclavul neajutorat al pacatului aluneca spre locasul celor morti.
Pelinul. O planta din specia Artemisia, cu gust amar (vezi Deuteronom 29,18; Ieremia 9,15; 23,15).
5:5 Picioarele ei pogoara la moarte, pasii ei dau in locuinta mortilor.
Verset ce nu a fost comentat.
5:6 Asa ca ea nu poate gasi calea vietii, rataceste in caile ei, si nu stie unde merge.
Ea nu poate gasi calea vietii. [Ca nu cumva sa cumpanesti calea vietii, KJV]. E dificil de tradus ebraica acestui verset. Forma negativa face pasajul mai clar. Versetul ar putea fi atunci tradus astfel: "Calea vietii ea nu o face neteda, caile ei se clatina, ea nu o cunoaste." Iesit de sub controlul poruncilor ratiunii si ale constiintei, pacatosul orb si incapatanat trece cu nestatornicie de la un lucru la altul (cap. 7,12), dar niciodata nu alege calea vietii, singura pe care se poate gasi fericirea prezenta si mantuirea viitoare.
5:7 Si acum, fiilor, ascultati-ma, si nu va abateti de la cuvintele gurii mele:
Ascultati-ma. Inainte de a prezenta tabloul nenorocirii care va urma pentru aceia care nu iau aminte la avertizarea lui, Solomon solicita atentie speciala la cuvintele sale.
5:8 departeaza-te de drumul care duce la ea, si nu te apropia de usa casei ei,
Nu te apropia. Este accentuata nevoia ca omul sa se tina departe de ispita si sa nu se increada in capacitatea sa de a rezista provocarilor de a pacatui si care au distrus atatia oameni, mari si mici (Proverbe 4,14; 7,24-27; 1 Corinteni 6,18; 2 Timotei 2,22).
5:9 ca nu cumva sa-ti dai altora vlaga ta, si unui om fara mila anii tai;
Unui om fara mila. Unii au considerat ca aceasta expresie se refera la vinderea ca sclav a sotiei de catre sotul inselat, dar nu aceasta era pedeapsa pentru adulter (Deuteronom 22,22; Ioan 8,5). Pierderea frumusetii vietii in schimbul sclaviei urate si injositoare a pacatului este o pedeapsa mai mare decat ar putea sa fie sclavia fizica.
5:10 ca nu cumva niste straini sa se sature de averea ta, si tu sa te trudesti pentru casa altuia;
Casa altuia. Odata proprietatea si banii pierduti, un om din acele timpuri trebuia sa caute o slujba de servitor, castigul muncii sale trecand in folosul stapanului sau si nu al sau personal.
5:11 ca nu cumva sa gemi, la urma, cand carnea si trupul ti se vor istovi,
Sa gemi. In cap. 6 este descrisa urgia spirituala care vine in urma unei asemenea purtari. Accentul este pus aici asupra ruinei totale a vietii. Sperantele inalte si posibilitatile nenumarate ale vietii se evapora cand omul ajunge sclav.
5:12 si sa zici: Cum am putut eu sa urasc certarea, si cum a dispretuit inima mea mustrarea?
Cum am putut eu sa urasc mustrarea? In decursul lungilor ani de remuscare, pacatosul deplange faptul ca nu a luat seama la invatatura celor mai varstnici, lucru care l-ar fi scutit de multa intristare si i-ar fi asigurat placerea adevarata, descrisa in versetele urmatore.
5:13 Cum am putut sa n-ascult glasul invatatorilor mei, si sa nu iau aminte la cei ce ma invatau?
Verset ce nu a fost comentat.
5:14 Cat pe ce sa ma nenorocesc de tot in mijlocul poporului si adunarii!
Cat pe ce sa ma nenorocesc. In mijlocul poporului lui Dumnezeu, tanarul acesta si-a permis sa pacatuiasca impotriva lui Dumnezeu si a omului. Cei care fac parada de pacatosenia lor in fata bisericii sunt obiectul unei impietriri deosebite a constiintei. Spre deosebire de tinerii crescuti in familii fara Hristos, acestia au pacatuit avand lumina adevarului si au intors spatele in mod deliberat bratelor intinse ale Mantuitorului si chemarii Duhului. Dumnezeu nu are alte mijloace de a ajunge la ei. Ei au renuntat de buna voie la mantuire (Evrei 10,26; PP 405). Aceste consideratii ar trebui sa-i indemne pe parinti si pe profesori, dar si pe tineri, la cugetare serioasa si la efort sarguincios.
5:15 Bea apa din fantana ta, si din izvoarele putului tau.
Din fantana ei. [Rezervoarele tale, KJV]. Un elogiu adus fericirii vietii de casatorie. Asa cum un om insetat este inviorat de apa unei fantani, tot asa un barbat trebuie sa afle bucurie in compania sotiei lui (vezi 1 Corinteni 7,1-5; 1 Timotei 5,14; cf. Psalm 127,4.5).
5:16 Ce, vrei sa ti se verse izvoarele afara? Si sa-ti curga raurile pe pietele de obste?
Sa ti se verse izvoarele. [Sa se verse izvoarele tale, KJV]. Versetul acesta ar trebuit sa fie probabil tradus sub forma unei intrebari: "sa ti se verse izvoarele?" [ca in traducerea rom., n. tr.]. Izvorul si rezervorul (v. 15) sunt legate de o casa. Raurile si puturile se afla, in general, departe de casa. Toate aceste rezerve de apa reprezinta surse de bucurie.
5:17 Lasa-le sa fie numai pentru tine, si nu pentru strainii de langa tine.
Verset ce nu a fost comentat.
5:18 Izvorul tau sa fie binecuvantat, si bucura-te de nevasta tineretii tale.
Bucura-te. In cazul in care casatoria ramane o legatura de partasie, daca exista mereu dorinta reciproca de a face placere celuilalt, anii care trec nu vor face altceva decat sa adanceasca si sa intareasca bucuriile cuplului. Doar atunci cand micile atentii din perioada de curtenie se pierd in truda de uzura a vietii zilnice, iar partenerul e privit ca o persoana obisnuita, fiecare e inclinat sa se schimbe si sa caute satisfactii nelegitime (vezi MH 360-362). Cu precadere sotul ar trebui sa nu uite sa-si exprime mandria cu privire la sotia sa si iubirea lui permanenta pentru ea in anii cand varsta isi spune cuvantul. O astfel de atitudine va face mai profund propriul lui atasament fata de sotia lui si o va ajuta pe aceasta sa se adapteze perioadelor diferite ale vietii, depasind cu bine orice schimbare (vezi Proverbe 2,17; Maleahi 2,15.16).
5:19 Cerboaica iubita, caprioara placuta: fii imbatat tot timpul de dragalasiile ei, fii indragostit necurmat de dragostea ei!
De dragostea ei. Iubirea unui barbat pentru sotia sa ar trebui sa fie un sentiment puternic ce acopera orice latura a vietii. Ea ar trebui sa fie o obsesie, in sensul bun al cuvantului, astfel incat sa nu se gandeasca si sa nu se faca nimic care sa nu fie influentat de modul de gandire al celui cu care se imparte viata. In sensul acesta, iubirea este o imbatare. Cuvantul pentru "indragostit" poate insemna literal "imbatat".
5:20 Si pentru ce, fiule, ai fi indragostit de o straina, si ai imbratisa sanul unei necunoscute?
O straina. Cat de mult se deosebeste aceasta pasiune nebuna de adevarata dragoste. Iubirea devine tot mai profunda si tot mai bogata odata cu trecerea anilor, dar pasiunea pacatoasa devine curand o legatura nedorita, care aduce intristarile descrise in versetele anterioare. De ce sa se lase un barbat atras intr-un astfel de lat?
5:21 Caci caile omului sunt lamurite inaintea ochilor Domnului, si El vede toate cararile lui.
Ochilor Domnului. Credinciosia fata de legamantul casatoriei este un lucru intelept, iar necredinciosia este o nebunie, chiar daca n-ar fi luata in considerare viata viitoare. Dar exista viata viitore, si intrarea in ea depinde de dispozitia de a fi curatit de orice stricaciune. Adulterul are parte de o indoita osandire. El pierde adevaratele bucurii ale vietii acesteia si nu se poate bucura de binecuvantarile nespus de mari si de statornice ale vietii vesnice (Proverbe 15,3; Maleahi 3,5; Evrei 13,4).
5:22 Cel rau este prins in insesi nelegiuirile lui, si este apucat de legaturile pacatului lui.
Legaturile. Din cauza ca nu primeste invatatura, pacatosul e lasat in mod firesc sa se prinda din ce in ce mai mult in laturile pacatului. Exista putere pentru a rupe cele mai puternice legaturi (MH 175, 176), dar satisfacerea prelungita a inclinatiilor pacatoase il face adesea pe pacatos nici sa nu mai doreasca defel mantuirea si nici sa nu-si aseze vointa de partea Mantuitorului. Cazul este fara speranta atata timp cat omul nu cauta ajutor la Acela care poate mantui in chip desavarsit (Evrei 7,25).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
3.4PP 461
3-5�
AH 59; 5T 398
8-11�
PP 461
21�
MH 433; PP 217
22�
COL 200; Ed 291; MH 429; SC 39
5:23 El va muri din lipsa de infranare, se va poticni din prea multa lui nebunie.
Verset ce nu a fost comentat.