29:1 Un om care se impotriveste tuturor mustrarilor, va fi zdrobit deodata si fara leac.
Tuturor mustrarilor. [Cel care fiind deseori mustrat, KJV]. Literal, "un om al mustrarilor". Indelunga rabdare a lui Dumnezeu acorda pacatosilor un timp de proba, in care acestia sa se pocaiasca de faptele lor rele. Daca ei staruie sa-si intepeneasca grumazul si sa respinga jugul "usor" al lui Hristos (Matei 11,30), chiar daca harul lui Dumnezeu ii ocroteste de urmarile pacatelor lor, nenorocirea si nimicirea vor parea sa vina pe neasteptate (vezi Proverbe 6,15; 15,10; Ieremia 19,15; Evrei 10,26-30).
29:2 Cand se inmultesc cei buni, poporul se bucura, dar cand stapaneste cel rau, poporul geme.
Se inmultesc. [Sunt la putere, KJV]. Literal, "crestere". Contrastul cu a doua propozitie sugereaza ideea ca cei drepti care cresc sunt la putere. Cand cei buni au sansa sa prospere, oricine este liber si neingradit, si cu atat mai mult lucrurile stau astfel cand cei drepti sunt la conducere (vezi cap. 11,10; 12,28).
29:3 Cine iubeste intelepciunea inveseleste pe tatal sau, dar cine umbla cu curvele risipeste averea.
Iubeste intelepciunea. Care tata nu este incantat cand fiul sau iubeste intelepciunea? Unii se pot plange de prea multa invatatura, dar intelepciunea nu are vrajmasi printre cei buni. Un fiu care alege o viata de vicii, pierde tot ce are. El isi sacrifica sanatatea si vigoare in distractii la ore tarzii si in purtare desfranata. Intelepciunea si stiinta se risipesc sub influenta bauturii (vezi Luca 15,13).
29:4 Un imparat intareste tara prin dreptate, dar cine ia mita, o nimiceste.
Intareste. Nimic nu nimiceste siguranta ca nedreptatea. Daca sufera pe nedrept din partea conducatorilor sai, un om s-ar putea sa fie ispitit sa creada ca dreptatea nu renteaza si sa apuce el insusi pe cai rele. Chiar si cei care refuza astfel sa fie corupti din cauza exemplului conducatorilor lor sunt stingheriti sa faca tot ce pot mai bine.
Mita. [Daruri, KJV]. Ebr. terumoth, in alta parte referindu-se la contributii sau jertfe rituale, aici probabil la contributii pretinse de carmuitor. Expresia "cine ia mita", literal, "un om al jertfelor", a fost interpretata in mod divers. Nu e sigur daca Solomon avea in gand un om care da sau unul care ia mita; sau daca avea in gand un carmuitor care cerea jertfe ca un Dumnezeu.
29:5 Cine linguseste pe aproapele sau, ii intinde un lat sub pasii lui.
Intinde un lat. E greu ca oamenii sa reziste in fata lingusirii, mai ales cand vine de la un apropiat care pare sa aiba un interes personal in aducerea de laude. Chiar in treburile acestei vieti, multi oameni iau hotarari neintelepte sub influenta unei lingusiri iscusite (cap. 26,28; 28,23; COL 161, 162).
29:6 In pacatul omului rau este o cursa, dar cel bun biruie si se bucura.
Este o cursa. Pacatosul si-a pus in mod voit piciorul intr-o capcana, chiar daca nu-si da seama de faptul acesta decat atunci cand e prea tarziu. Omul drept canta si se bucura, deoarece Dumnezeu i-a dat intelepciune si tarie sa reziste in fata raului si sa mearga liber pe calea spre imparatie (vezi cap. 12,13; 18,7; 24,16). Asa cum e usor sa intri intr-o capcana, dar e greu sa iesi din ea, tot asa e si cu obiceiurile rele. Fara ajutorul lui Dumnezeu, vointa slaba a pacatosului nu poate sa rupa funiile care il tin legat. Scopul vrajmasului este de a tine victima prin amagire, fara sa-si dea seama de robia sa, pana cand e prea tarziu ca ea sa se desfaca si sa scape.
29:7 Cel bun pricepe pricina saracilor, dar cel rau nu poate s-o priceapa.
Pricina. Ebr. din, un termen juridic. Cel drept sustine cauza celui sarac inaintea instantei de judecata (vezi Iov 29,12.16), dar cel rau nu tine cont de drepturi si la prejudiciile cauzei.
29:8 Cei usuratici aprind focul in cetate, dar inteleptii potolesc mania.
Aprind focul in cetate. [Aduc cetatea intr-o cursa, KJV]. Literal "rasufla [sau sufla] asupra unei cetati", probabil in sensul de a atata nemultumirea. Desi oamenii batjocoritori nu iau in considerare autoritate si justitia si dau nastere la conflict, inteleptii fac tot ce pot mai bine pentru a calma starea de ostilitatea (vezi cap. 15,18).
29:9 Cand se cearta un intelept cu un nebun, sa se tot supere sau sa tot rada, caci pace nu se face.
Sa se tot sufere. [Fie ca turbeaza, KJV]. Din punct de vedere gramatical, aceasta se poate referi fie la intelept, fie la nebun, cu toate ca ar fi mai natural ca un nebun sa procedeze astfel intr
o discutie. LXX aplica nebunului si mania si rasul fara echivoc. Un lucru e sigur, ca nu va fi liniste cata vreme continua cearta intre astfel de adversari inegali.
29:10 Oamenii setosi de sange urasc pe omul fara prihana, dar oamenii fara prihana ii ocrotesc viata.
Oamenii fara prihana ii ocrotesc viata. [Cel drept cauta sufletul sau, KJV]. Sensul acestei propozitii e dificil de patruns. RV traduce propozitia, dar cu oarecare dificultati gramaticale: "Cat despre cel drept, ei [cei rai] cauta viata lui". Altii interpreteaza ca insemnand ca cel drept cauta sa salveze viata omului setos de sange (vezi Psalm 142,4; totusi verbul este aici altul). Altii accepta intelesul aparent din KJV, si anume ca cel drept cauta razbunare (vezi Apocalipsa 6,9-11). Iar altii schimba cuvantul pentru "drepti", yesharim, cu resha'im, "nelegiuit", astfel incat a doua propozitie este: "si nelegiuitul cauta sufletul lui". Aceasta schimbare face ca cele doua propozitii sa fie paralele.
29:11 Nebunul isi arata toata patima, dar inteleptul o stapaneste.
Toata patima. [Toata mintea, KJV]. Literal, "tot duhul". Duhul e asociat cu emotiile, deci, se poate ca aici sa se faca referire la mania pe care nebunul o manifesta in punctul fierbinte al neintelegerii. Inteleptul asteapta pana ce spiritele s-au linistit ca de abia atunci sa-si prezinte opinia.
29:12 Cand cel ce stapaneste da ascultare cuvintelor mincinoase, toti slujitorii lui sunt niste rai.
Da ascultare cuvintelor mincinoase. Carmuitorul care-si permite sa fie inselat ca sa favorizeze pe aceia care cauta sa-i placa prin minciuni, curand nu va avea decat mincinosi care sa-l slujeasca.
29:13 Saracul si asupritorul se intalnesc, dar Domnul le lumineaza ochii la amandoi,
Asupritorul. [Inselatorul, KJV]. Literal, "asupritorul". Saracul si asupritorul sau bogat sunt impreuna pe multe cai nefericite, dar Domnul este Cel care le da viata amandurora.
29:14 Un imparat care judeca pe saraci dupa adevar, isi va avea scaunul de domnie intarit pe vecie.
Intarit. Imparatul care se ingrijeste cu credinciosie de saraci savarseste lucrarea lui Dumnezeu si va fi sub protectie divina. Un atare imparat nu numai ca se va ingriji de saraci, dar se va ocupa si de bogati, ca toti oamenii sa aiba interes ca domnia si dinastia lui sa se perpetueze.
Pe vecie. Ebr. la'ad, "existenta continua", nu neaparat fara sfarsit. Termenul desemneaza adesea durata vietii persoanei la care este aplicat (vezi Psalm 9,18; 21,6; 61,8). Cea mai mare parte a cuvintelor traduse "pe vecie" in Biblie pot fi interpretate in mod sigur ca avand sensul de "durata lunga sau scurta, lungimea determinata de natura subiectului la care este aplicat". Daca expresia este aplicata Dumnezeului cel vesnic, noului pamant, ingerilor necazuti sau oamenilor rascumparati, poate sa insemne pe buna dreptate "fara sfarsit", dar durata e limitata cand e descris omul muritor. Tronul imparatului bun poate fi intarit pana la data cand conditiile se schimba, si nu se mai bucura de ocrotirea lui Dumnezeu.
29:15 Nuiaua si certarea dau intelepciunea, dar copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale.
Nuiaua si certarea. Cand aceste doua mijloace sunt folosite cu judecata ele duc la un rezultat bun. Atat neglijarea cat si folosirea lor excesiva aduc esec (vezi cap. 10,13; 13,24; 23,13).
29:16 Cand se inmultesc cei rai, se inmulteste si pacatul, dar cei buni le vor vedea caderea.
Pacatul. [Faradelegea, KJV]. Cand oamenii nelegiuiti prospera, in mod firesc scade de vigoarea morala a comunitatii, dar ei nu vor continua pana la sfarsit. Dreptii care se roaga ca nelegiuirea sa fie stavilita, vor primi raspuns la rugaciunile lor (Psalm 37,34; Proverbe 28,28).
29:17 Pedepseste-ti fiul, si el iti va da odihna, si iti va aduce desfatare sufletului.
Iti va da odihna. Copilul disciplinat asa cum se cuvine nu va pricinui parintilor sai nici una din ingrijorarile neincetate pe care le produce copilul rasfatat. In schimb bucuria si satisfactia vin atunci cand el insusi face alegeri bune.
29:18 Cand nu este nici o descoperire dumnezeiasca, poporul este fara frau; dar ferice de poporul care pazeste legea!
Descoperire. [Vedenie, KJV]. Ebr. chazon, nu o vedenie obisnuita, ci in fiecare din cele 35 de aparitii ale cuvantului, viziune profetica. Cu exceptiile profetiilor din cap. 30 si 31, atribuite respectiv lui Agur si lui Lemuel, referirea prezenta pare sa fie unica referinta la profetii si la profetia din carte. Totusi, scrierile lui Solomon in totalitate sunt o carte de intelepciune si de stiinta pe care Dumnezeu le-o adreseaza oamenilor.
Fara frau. [Piere, KJV]. Ebr. para', "a lasa sa se duca". Prima propozitie spune literal: "unde nu este viziune, poporul e lasat liber [sau e lipsit de infranare]". Cand o biserica sau un popor s-a rupt de Dumnezeu, asa incat El nu mai poate comunica direct prin solii Sai alesi, atunci acestea nu mai au frau.
Legea. Legea cuprinde aici totalitatea voii descoperite a lui Dumnezeu. In locul anarhiei si nenorocirii, care vin atunci cand fiecare om face ceea ce e drept in proprii sai ochi (Judecatori 17,6), prosperitatea si fericirea infloresc, atunci cand e respectata voia lui Dumnezeu.
29:19 Nu prin vorbe se pedepseste un rob, caci chiar daca pricepe, n-asculta.
N-asculta. [Nu va raspunde, KJV]. Adica, nu va raspunde la indicatii. Desi sclavul indaratnic intelege bine ce doreste stapanul lui ca el sa faca, va fi nevoie de ceva mai mult decat de cuvinte ca sa fie determinat sa faca ce trebuie.
29:20 Daca vezi un om care vorbeste nechibzuit, poti sa nadajduiesti mai mult de la un nebun decat de la el.
Vorbeste. Sau "in treburile lui". Vorbirea sau actiunea nechibzuita provoaca necaz atat pentru cel in cauza cat si pentru cei din jurul lui (vezi Proverbe 26,12; Iacov 1,19).
29:21 Slujitorul pe care-l rasfeti din copilarie, la urma ajunge de se crede fiu.
Slujitorul. Robia domestica era deosebita de robia in masa. Uneori aparea afectiune intre stapan si serv (vezi Genesa 15,2; Exod 21,5.6), iar servul putea fi facut mostenitor.
O alta intelegere a proverbului face din el o avertizare privind favorizarii unui serv nevrednic care ar putea sa inceapa sa otraveasca mintea stapanului impotriva propriilor sai copii. In cele din urma el poate sa aiba o influenta atat de mare asupra stapanului incat sa-l determine sa-si dezmosteneasca copiii si sa-si lase averea familiei sclavului cel viclean (vezi Proverbe 17,2).
29:22 Un om manios starneste certuri, si un infuriat face multe pacate.
Face multe pacate. Cel care isi pierde firea, nu mai stapan pe sine. LXX traduce astfel acest verset: "un om furios starneste cearta si omul pasionat sapa pacat" (vezi Proverbe 15,18; Iacov 1,20).
29:23 Mandria unui om il coboara, dar cine este smerit cu duhul capata cinste.
Cine este smerit cu duhul capata cinste. [Cinstea va sustine pe cel smerit cu duhul, KJV]. A doua propozitie zice literal: "cel smerit cu duhul va pune stapanire pe cinste", dar o si pastreaza, deoarece aceeasi smerenie il caracterizeaza dupa ce a fost inaltat, asa cum i-a caracteriza purtarea si inainte (vezi Proverbe 15,33; 16,18.19; 25,6.7; Daniel 2,30; Luca 14,11).
29:24 Cine imparte cu un hot isi uraste viata, aude blestemul, si nu spune nimic.
Uraste. Tovarasul hotului e in primejdie sa fie acuzat ca participant la faradelege si sa-ti piarda viata. Cand e pus sa jure solemn ca sa spuna tot ce stie despre vinovat, daca ascunde adevarul in continuare se transforma intr-un sperjur (vezi Levitic 5,1; Judecatori 17,2).
Nu spune nimic. Literal "nu face cunoscut", "nu expune", "nu divulga", nu "tradeaza".
29:25 Frica de oameni este o cursa, dar cel ce se increde in Domnul n-are de ce sa se teama.
Frica de oameni. Cel care se teme intr-atat de oameni incat isi neglijeaza indatoririle sau face ce stie ca e rau, isi primejduieste mantuirea. Dar omul care se teme de Domnul, e "sigur", literal, "e pus pe inaltime", si prin urmare ocrotit de toate atacurile vrajmasului (vezi Proverbe 18,10; Isaia 51,12; Matei 10,28; Marcu 8,38).
29:26 Multi umbla dupa bunavointa celui ce stapaneste, dar Domnul este acela care face dreptate fiecaruia.
Domnul este acela. Carmuitorii si judecatori nu decid soarta finala a omului. Judecata aceasta ramane in seama Domnului.
29:27 Omul nelegiuit este o scarba inaintea celor neprihaniti, dar cel ce umbla fara prihana este o scarba inaintea celor rai.
O scarba inaintea celor neprihaniti. [Uraciune pentru cei drepti, KJV]. Daca acesta este incheierea sectiunii lui Solomon din cartea Proverbelor, asa cum pare evident (vezi cap. 30,1; 31,1), versetul acesta constituie o concluzie corespunzatoare, deoarece sintetizeaza continutul cartii. Antipatia reciproca a celor buni si a celor rai despre care a vorbit inteleptul se extinde asupra celor care practica aceste fapte. Omul bun gaseste ca e imposibil sa ramana in legatura stransa, personala, cu cei rai din cauza ca scopurile, preocuparile si standardele lor sunt atat de diferite. Doar daca renunta la propriile standarde, el nu se poate simti bine in prezenta lor. Opusul este la fel de adevarat (vezi Isaia 53,3; Ioan 15,19). Doar daca cel nelegiuit e dispus sa permita caracterului bun al celui drept sa-l influenteze in schimbarea propriilor sale cai, el nu este scarbit de intovarasirea cu omul drept. "Ura" pe care cel drept o simte ar trebui sa fie dispretuirea nelegiuirii omului nelegiuit (vezi Psalm 139,19-21).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1TM 453; 4T 208
5�
CS 147; 4T 567; 5T 75, 398, 478
15�
4T 383; 5T 325
18�
ML 163
20�
Ed 236; MYP 135
23�
ML 332; 3T 476