26:1 Cum nu se potrivesc zapada vara, si ploaia in timpul secerisului, asa nu se potriveste slava pentru un nebun.
Pentru un nebun. Cu versetul acesta incepe o serie de proverbe legate de cel nebun. In Palestina, zapada ar fi cat se poate de nenaturala vara. Ploaia in timpul secerisului ar fi cat se poate de nedorita (vezi 1 Samuel 12,17). Onoarea acordata unui nebun ar fi tot atat de nenaturala si primejdioasa. A inalta pe cineva fara pricepere asezandu-l intr-o pozitie de onoare inseamna a-i da posibilitatea sa faca mult rau si o astfel de miscare i-ar descuraja pe cei care sunt cu adevarat demni de o astfel de promovare
26:2 Cum sare vrabia incoace si incolo si cum zboara randunica, asa nu nimereste blestemul neintemeiat.
Neintemeiat. Sau "nemeritat". Un blestem rostit de un vrajmas plin de rautate nu trebuie sa-i tulbure pe oamenii nevinovati si cinstiti, deoarece ei se afla sub ocrotirea lui Dumnezeu si nu se tem de blesteme (Numeri 23,23). In plus, vrajmasilor, omenesti sau supranaturali, nu li se va ingadui sa aduca necazuri asupra copiilor Sai mai presus de puterea lor de a le suporta (Iov 1,9-12; 2,4-6; 1 Corinteni 10,13).
26:3 Biciul este pentru cal, fraul pentru magar, si nuiaua pentru spinarea nebunilor.
Nuiaua. Biciul este folosit ca sa zoreasca pe cal si pe magar, iar fraul ii ghideaza pe calea cea buna si ii opreste sa o ia la fuga atunci cand nu trebuie. Nebunul are nevoie de o mustrare aspra ca sa fie oprit sa nu isi faca singur rau sau sa nu le produca neplaceri altora prin faptele lui neintelepte (vezi cap. 10,13; 19,29).
26:4 Nu raspunde nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu semeni si tu cu el.
Nu raspunde unui nebun. Versetul acesta pare sa contrazica pe cel care urmeaza, dar Solomon face un joc de cuvinte folosindu-se de ki, tradus aici "dupa". In versetul acesta el inseamna "in armonie cu". A intra in discutie cu un nebun in termenii nebuniei lui inseamna a cobori la nivelul lui si a accepta opiniile lui asupra vietii ca demne de luat in seama. Cei care L-au intrebat pe Hristos despre banii de bir au intentionat sa-L prinda in capcana propriei lor gandiri egoiste. Daca ar fi raspuns potrivit nechibzuintei si incapatanarii vrajmasilor Sai, ei I-ar fi intors raspunsul folosindu-l impotriva Lui. Dar El a refuzat sa plece de la premiza lor. Raspunsul Lui a fost din domeniul adevaratei intelepciuni, inchizandu-le gura lasandu-i de rusine (Matei 22,15-22).
26:5 Raspunde insa nebunului dupa nebunia lui, ca sa nu se creada intelept.
Raspunde insa nebunului. Aici "dupa" inseamna "asa cum i se cuvine" (vezi la v. 4). Raspunde nebunului asa incat nebunia propunerii lui sa fie descoperita celor care asculta si nebunului insusi. In felul acesta poate ca va ajunge sa-si dea seama ca e departe de a fi intelept si sa caute sa devina intelept. Intr-un anumit sens, Hristos a respectat sfatul din aceste versete aparent contradictorii (v. 4,5) cand le-a raspuns fariseilor si irodianilor (Matei 22,15-22; vezi la Proverbe 26,4). Fara sa se coboara la nivelul nebuniei lor, El a izbutit sa scoata la iveala nebunia si rautatea celor care Ii puneau intrebari.
26:6 Cel ce trimite o solie printr-un nebun, isi taie singur picioarele, si bea nedreptatea.
Isi taie. Daca un om care se sprijina pe un nebun ca sa realizeze treburi importante se priveaza singur de orice speranta privind implinirea. De asemenea paguba pe care acesta o sufera ca rezultat al comportamentului solului sau tinde sa fie mai mare decat daca nu ar fi incercat deloc sa trimita solia.
26:7 Cum sunt picioarele ologului, asa este si o vorba inteleapta in gura unor nebuni.
Cum sunt picioarele ologului. [Picioarele ologului nu sunt egale, KJV]. Aparent din radacina dalah, "a scoate [apa]" (vezi Exod 2,19). Dar este greu de stabil sensul de aici. Unii sugereaza ca dalah ar trebui sa fie redat "a atarna moale" sau "a atarna in jos [neajutorat]". Exista in Orient o forma de diformitate in care picioarele erau subtiri, strambe si cu totul nefolositoare.
Repetarea parabolelor era o distractie preferata in Palestina, iar intelepciunea unui om se desfasura adesea in astfel de concursuri de povestiri. Un nebun avea sansa sa rateze invatatura istorisirii sau sa o spuna intr-un mod atat de diform incat sa nu obtina efectul scontat.
26:8 Cum ai pune o piatra in prastie, asa este cand dai marire unui nebun.
Ai pune o piatra. [Leaga o piatra, KJV]. Sa presupunem ca cineva pune o piatra intr-o prastie in asa fel incat proiectilul sa nu se poate lansa cand partea elastica a acesteia este in extensie. Aceasta duce nu numai la ratarea tintei, ci si la primejduirea propriei sigurante, intrucat piatra tinde sa ia o traiectorie imprevizibila, lovindu-l unde nici nu se asteapta.
26:9 Ca un spin care vine in mana unui om beat, asa este o vorba inteleapta in gura nebunilor.
Ca un spin care vine. [Care apare, KJV]. Acesta este modul normal de a traduce ebraica acestei propozitii, dar figura de stil este obscura, iar cuvantul pentru "vine" ["apare", KJV], 'alah, nu inseamna in mod normal "a patrunde". E posibil, printr-o folosire ulterioara a lui 'alah, sa se traduca propozitia "cu un spin [sau un manunchi de spini] care ajunge in mana [adica e in posesia] unui betiv". Omul beat, daca ar avea o bata din spini sau chiar un manunchi de spini, ar fi inarmat si capabil sa faca mult rau celor din jur in furia lui nauca. Tot astfel o parabola povestita de un nebun e atat nefolositoare, cat si periculoasa.
26:10 Ca un arcas care raneste pe toata lumea, asa este cel ce tocmeste pe nebuni si pe intaii veniti.
Ca un arcas. [Marele Dumnezeu, KJV]. Au fost multe discutii contradictorii cu privire la semnificatia acestui verset. Cuvantul ebraic pentru "mare" poate insemna "arcas" sau "sageata" (vezi Ieremia 50,29) si acela pentru "a modelat" [KJV] poate insemna "a ranit". Prin urmare versetul ar putea sa fie redat: "ca o sageata care raneste pe orisicine este cel care tocmeste pe un nebun si care tocmeste pe trecatori". Invatatura care se doreste a fi data pare sa fie ca angajarea de oameni nebuni sau incompetenti va primejdui deopotriva pe angajator si pe angajati, asa cum o sageata otravita pune in pericol pe cel care o foloseste, ca si pe cel impotriva caruia este indreptata.
26:11 Cum se intoarce cainele la ce a varsat, asa se intoarce nebunul la nebunia lui.
Cum se intoarce canele. Vezi 2 Petru 2,22.
Le intoarce nebunul. Deoarece si atata timp ca e nebun, el este obligat sa se intoarca la nebunia lui. Numai o schimbare completa a inimii si a felului de a gandi poate sa-l vindece, indiferent cat de des isi exprima intentia de a fi mai intelept.
26:12 Daca vezi un om care se crede intelept, poti sa ai mai multa nadejde pentru un nebun decat pentru el.
Se crede. Un om care se auto-declara intelept refuza sa invete (vezi Matei 9,12; Romani 1,22; 12,16; Apocalipsa 3,17.18), dar un om care-si recunoaste prostia e dispus sa invete priceperea.
26:13 Lenesul zice: Afara este un leu, pe ulite este un leu!
Un leu. Compara cu cap. 22,13.
26:14 Cum se invarteste usa pe tatanile ei, asa se invarteste lenesul in patul lui.
Lenesul. Faptul ca se intoarce de pe o parte pe alta arata ca nu are nevoie de lungi ore de somn. El se intoarce sa se scoale, dar cade iarasi in trandavie, prada nedorintei de a da piept cu problemele vietii (vezi cap. 6,9; 24,33).
26:15 Lenesul isi vara mana in blid, si-i vine greu s-o duca iarasi la gura.
Isi vara mana. Compara cu cap. 19,24.
26:16 Lenesul se crede mai intelept decat sapte oameni care raspund cu judecata.
Se crede. Motivul pentru care lenesul este mei sigur de sine si de intelepciunea sa decat toti oamenii cu pricepere e ca e prea lenes ca sa cugete asupra problemelor. El e satisfacut cu pareri preconcepute si adopta orice parere ii trece pe la urechi, cata vreme corespunde cu propria lui inchipuire. Tipul de oameni care "raspund cu judecata" au cantarit problemele suficient de mult ca sa-si dea seama ca exista mai multe fatete la multe chestiuni. Ei evita nestiinta dogmatica a celor care nu gandesc.
26:17 Un trecator care se amesteca intr-o cearta care nu-l priveste, este ca unul care apuca un caine de urechi.
Se amesteca intr-o cearta. Cine apuca de urechi unul dintre cainii gunoieri pe jumatate salbatici ai Orientului avea de dus o lupta obositoare daca voia sa-l infranga sau sa-l goneasca. Tot astfel cine se amesteca in cearta altora e in primejdie sa intre intr-un necaz mai mare decat ar dori.
26:18 Ca nebunul care arunca sageti aprinse si ucigatoare,
Ca nebunul. Versetul 19 ne arata ca nu avem de-a face cu un om care ucide cu premeditare. Cel care arunca sageti la intamplare si lanseaza proiectile in flacari, astfel incat sa aduca moarte celor nevinovati trebuie sa fie nebun.
26:19 asa este omul care inseala pe aproapele sau, si apoi zice: Am vrut doar sa glumesc!
Inseala. Tot asa de primejdios ca si nebunul (vers. 18) si de criminal prin faptele sale este omul care unelteste impotriva binelui aproapelui sau si cand e descoperit, spune ca doar a vrut sa glumeasca. Adesea un mare rau e produs de cei care se distreaza vazandu-i pe prietenii lor in necaz ca urmare a unor farse nebunesti.
26:20 Cand nu mai sunt lemne, focul se stinge; si cand nu mai este nici un clevetitor, cearta se potoleste.
Se stinge. Cand combustibilul se consuma complet, focul trebuie sa se stinga. Tot astfel multe certuri s-ar potoli repede daca flecarii n-ar starui sa adauge gaz pe foc (vezi cap. 22,10).
26:21 Dupa cum carbunele face jaratic, si lemnul foc, tot asa si omul galcevitor aprinde cearta.
Aprinde cearta. Mangalul rece, negru asezat atata din nou un foc aproape stins. Rautatea rece a celui care provoaca discordia nu poate suferi sa vada cum o cearta se potoleste, asa ca nascoceste noi motive de manie si de ura.
26:22 Cuvintele clevetitorului sunt ca niste prajituri, aluneca pana in fundul maruntaielor.
Clevetitorul. Vezi la cap. 18,8.
26:23 Ca zgura de argint pusa pe un ciob de pamant, asa sunt buzele aprinse si o inima rea.
Zgura de argint. Probabil litarga sau monoxidul de plumb, care formeaza un smalt pe vasele de lut si le face sa fie netede si placute la pipait, in timp ce materialele de dedesubt sunt aspre si de mica valoare. Sarutarile care dau aparenta unei afectiuni ar putea sa ascunda o inima nelegiuita, care tese intrigi (vezi Matei 23,27). Gura s-ar putea sa rosteasca cuvinte de prietenie, in timp ce inima e rece si egoista.
26:24 Cel ce uraste se preface cu buzele lui, si inauntrul lui pregateste inselaciunea.
Se preface. Omul care uraste s-ar putea sa nu dezvaluie sentimentele pe care le are fata de obiectul urii sale, ci sa se prefaca prieten, ingaduind in felul acesta sa se adune ura ascunsa in sufletul lui, pana cand se iveste prilejul de a o pune in actiune (vezi Ieremia 9,8).
26:25 Cand iti vorbeste cu glas dulce, nu-l crede, caci sapte uraciuni sunt in inima lui.
Vorbeste cu glas dulce. Cand vorbeste cu un glas dulce si ademenitor e cazul sa te feresti, deoarece el a adoptat probabil un fel de purtare amabil doar ca sa-l amageasca pe ascultatorul sau.
Sapte uraciuni. Sapte este semnul deplinatatii (vezi Matei 12,45).
26:26 Chiar daca-si ascunde ura in prefacatorie, totusi rautatea lui se va descoperi in adunare.
Ascunde ura. Mai curand sau mai tarziu ura trebuie sa se dezlantuie prin cuvinte sau fapte, cel furios va fi adus la judecata inaintea adunarii poporului. In orice caz, ziua judecatii ii va arata si lui si intregii omenirii a pamantului ca urand pe fratele sau el a fost vinovat de ucidere si totodata ca L-a urat pe Dumnezeu (vezi 1 Ioan 3,15; 4,20).
26:27 Cine sapa groapa altuia cade el in ea, si piatra se intoarce peste cel ce o pravaleste.
Cade el in ea. Compara cu Psalm 9,16; Eclesiast 10,8. Daca plata nu vine asupra oamenilor rai in viata aceasta, ca in cazul lui Haman (Estera 7,9.10), e sigur ca va veni la judecata finala (Apocalipsa 22,12).
26:28 Limba mincinoasa uraste pe cei pe care-i doboara ea, si gura lingusitoare pregateste pieirea.
Gura lingusitoare. Lingusirea e primejdioasa, deoarece sporeste mandria victimei ei si o desparte de ajutorul pe care Cerul doreste sa i-l dea. Il face sa se increada in cel care o linguseste si in felul acesta sa devina o prada usoara. Lingusirea abate atentia de la trasaturile de caracter care trebuie indreptate.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
2Ed 146
12�
CE 11; 4T 190
18.19�
Ed 236
27�
Ed 136