25:1 Iata inca vreo cateva din Pildele lui Solomon, stranse de oamenii lui Ezechia, imparatul lui Iuda.
Stranse. [Copiate, KJV]. Literal, "mutate" sau potrivit cu sensul tehnic ulterior al cuvantului "transcrise". Proverbele acestea au fost evident copiate fie din alte scrieri si din colectii, fie din surse orale, de la oameni care invatasera aceste ziceri ale lui Solomon. Printre cei care au contribuit la lucrarea aceasta poate ca au fost proorocul Isaia, logofatul Sebna si cronicarul Ioah (2 Regi 18,18; cf. 2 Cronici 26,22).
25:2 Slava lui Dumnezeu sta in ascunderea lucrurilor, dar slava imparatilor sta in cercetarea lucrurilor.
Slava. E una dintre prerogativele lui Dumnezeu aceea de a fi nemarginit si deci de a ascunde multe lucruri de mintea intunecata de pacat a oamenilor (Deuteronom 29,29). Tainele Bibliei, pe care nu le putem pricepe acum, sunt dovezi ca ea este cu adevarat Cuvantul lui Dumnezeu.
Slava imparatilor. [onoare, KJV]. Ebr. kabod. Tradus mai bine "glorie", ca in prima propozitie.
Cercetarea lucrurilor. Un conducator trebuie sa-i multumeasca pe supusii sai asigurandu-i ca se preocupa ca si cei mai umili sa primeasca dreptatea care li se cuvine. E meritul lui de a-i convinge ca a cercetat toate amanunte ale cazurilor binecunoscute si ca le-a rezolvat in mod nepartinitor.
25:3 Inaltimea cerurilor, adancimea pamantului, si inima imparatilor sunt nepatrunse.
Inaltimea cerurilor. Inaltimea cerului atmosferic poate fi precizat destul de bine. Inaltimea cerului stelar e necunoscuta. Telescoape mari si tot mai mari, care parcurg distante vaste, nu scot la iveala vreo limita a cerurilor. In felul acesta cerul e de nepatruns in ce priveste inaltimea. Fiecare noua descoperire scot la iveala inaltimi tot mai mari pentru a fi cercetate.
Pamantul. Asa cum oamenii nu au fost in stare sa atinga limitele spatiului cosmic, tot asa ei nu pot sa sondeze pamantului decat prin tuneluri de suprafata. Testele cu unde sonore si studierea socurilor cutremurelor au oferit informatii valoroase, dar cunoasterea concreta a masei miezului pamantului este, in mare parte, aceeasi, ca pe vremea lui Solomon.
Nepatrunse. [De nepatruns, KJV]. Asa cum cerurile sunt de nepatruns in ce priveste inaltimea si pamantul in ce priveste adancimea, tot asa inima imparatilor e de nepatruns pentru semenii lor. Chiar si cel care traieste foarte aproape de un semen al lui nu stie ce se petrece de fapt in mintea lui; cu atat mai putin un supus nu poate sa cuprinda mintea imparatului. Chiar si un curtean care gandeste ca poate sa ramana in gratiile imparatului flatandu-l, nu stie niciodata cand un altul i-a poate lua locul.
25:4 Scoate zgura din argint, si argintarul va face din el un vas ales.
Argintarul. "Topitorul", "curatitorul" sau "argintarul". Despre indepartarea componentelor straine, vezi Psalm 12,6; Ezechiel 22,20; Maleahi 3,3.
25:5 Scoate si pe cel rau dinaintea imparatului, si scaunul lui de domnie se va intari prin neprihanire.
Scoate si pe cel rau. Dupa cum indepartarea zgurii din argint da frumusete si duritate metalului, tot asa indepartarea oamenilor nelegiuiti, care ademenesc pe imparat prin lingusiri pe cai rele, contribuie la innobilarea si trainicia imparatiei. Conducatorul insusi ar trebui sa-si asume raspunderea de a-i descoperi si de a-i indeparta din slujba pe cei necorespunzatori. Astfel de actiuni sunt de bun augur pentru prosperitatea domniei imparatului si pentru fericirea poporului.
25:6 Nu te fali inaintea imparatului, si nu lua locul celor mari;
Nu te fali. Compara cu Luca 14,7-11.
25:7 caci este mai bine sa ti se zica: Suie-te mai sus! decat sa fii pogorat inaintea voievodului pe care ti-l vad ochii.
Suie-te mai sus. Haman a cautat sa devina puternic la curtea persana. El s-a grabit sa ceara onoruri imparatesti cand a crezut ca el urma sa fie cel onorat (Estera 6,6-11). Cu toate acestea, a avut parte doar umilirea de a i se cere sa onoreze pe cel pe care-l ura, care se abtinuse sa ceara onoare pentru sine, dar care a fost chemat mai sus de catre imparat ca rezultat al serviciului sau credincios. O adanca amaraciune ii cuprinde pe aceia care s-au autopropulsat in pozitii inalte si care sunt retrogradati in mod public in favoarea altuia (vezi Luca 17,7-11).
25:8 Nu te grabi sa te iei la cearta, ca nu cumva la urma sa nu stii ce sa faci, cand te va lua la ocari aproapele tau.
Nu te grabi sa te iei la cearta. O avertizare de a nu apela la judecata fara o studiere atenta a tuturor detaliilor, pentru dreptatea nu garanteaza neaparat succes intr-un tribunal si totodata pentru ca nici un om nu este un judecatorul perfect al propriului sau caz.
25:9 Apara-ti pricina impotriva aproapelui tau, dar nu da pe fata taina altuia,
Impotriva aproapelui tau. Compara cu Matei 18,15. Primul pas in orice cearta sau neintelegere e de a merge linistit la cealalta persoana si de a discuta impreuna chestiunea in cauza. Chiar daca pare sigur ca celalalt are mai multa vina, totdeauna exista o vina si la tine. Marturisirea acestei greseli mai mici va aduce cu sine adesea marturisirea vinei mai mari si in consecinta o impacare. A adopta calea mai folosita de a relata oricarui altul intamplarea inainte de a incerca sa vorbesti cu cel implicat in litigiu inseamna a anula aproape de tot reinstalarea pacii.
25:10 ca nu cumva, afland-o cineva, sa te umple de rusine, si sa-ti iasa nume rau care sa nu se mai stearga.
Sa te umple de rusine. Altii iti vor reprosa cand vor descoperi felul tau urat de a proceda. LXX are cateva cuvinte interesante in plus la versetul acesta: "Harul si prietesugul mantuieste, pe care tine-le tare la tine, ca sa nu fii de ocara, ci pazeste caile tale in buna prietenie".
25:11 Un cuvant spus la vremea potrivita, este ca niste mere de aur intr-un cosulet de argint.
Spus la vremea potrivita. Un cuvant spus cum trebuie si cand trebuie este esenta purtarii cu tact si are o frumusete care se aseamana cu niste fructe de aur intr-o montura de argint.
25:12 Ca o veriga de aur si o podoaba de aur curat, asa este inteleptul care mustra, pentru o ureche ascultatoare.
O veriga de aur. [Un cercel, KJV]. Ebr. nezem, un inel fie de nas (vezi Isaia 3,21; vezi la Genesa 24,22), fie de ureche (Exod 32,2.3). Podoabele descrise aici s-ar putea sa fi reprezentat cercei pentru urechi asortati cu un lant de aur. In casa mareata si costisitoare a lui Solomon, giuvaerurile erau multe si de mare valoare. Urechea care asculta primeste sfatul unui intelept care mustra si, intr-un fel a spune, poarta sfatul ca pe o podoaba pretioasa pentru a scoate in relief frumusetea unui caracter bun.
25:13 Ca racoreala zapezii pe vremea secerisului, asa este un sol credincios pentru cel ce-l trimite: el invioreaza sufletul stapanului sau.
Racoreala zapezii. Aici se face desigur referire nu la caderea zapezii in vremea secerisului, care ar fi fost foarte nepotrivita (cap. 26,1) si probabil dezastruoasa pentru recolta. "Racoreala zapezii" e bautura racita cu ajutorul zapezii, o bautura racoritoare foarte apreciat in arsita zilelor de seceris. Inainte de a se descoperi tehnica frigului, folosirea zapezii sau a ghetii pentru racire si conserve era privilegiul de care se bucurau bogatii din toate tarile unde se putea obtine zapada.
Sol credincios. Compara cu cap. 10,26; 13,17. Astazi, cand mijloacele de comunicare rapida sunt la indemana, e dificil sa intelegem cat de legati erau chiar si imparatii puternici de ambasadorii si solii lor. Odata trimis, solul avea imputernicirea deplina de a aduce la indeplinire misiunea care putea dureze zile.
25:14 Ca norii si vantul fara ploaie, asa este un om care se lauda pe nedrept cu darniciile lui.
Fara ploaie. Norii si vantul prevestesc adesea ploaia (vezi 1 Regi 18,45). Cand norii nu aduc ploaia intr-o vreme cand umezeala este dureros de necesara, oamenii se simt inselati. Oamenii reactioneaza la fel cand le fusese fagaduit un dar si fagaduinta nu este respectata. Sunt unii care par sa dea de inteles mereu ca vor face lucruri mari pentru prietenii si cunoscutii lor si care totusi doar cateodata isi aduc la indeplinire fagaduintele sugerate, daca o fac vreodata. Consecintele unor astfel de actiuni s-ar putea sa fie mai grave decat simpla pierdere a darului fagaduit. Cand slabeste increderea in oameni, este posibil ca tot caracter sa fie afectat in sens negativ si chiar sa scada credinta in Dumnezeu.
25:15 Prin rabdare se indupleca un voievod, si o limba dulce poate zdrobi oase.
Prin rabdare. [Prin indelunga rabdare, KJV]. Staruinta calma, rabdatoare, care continua sa prezinte fapte si argumente in ciuda opozitiei, ar putea prea bine sa schimbe parerea unui print sau a unui judecator. Este foarte mult dezavantajat cel care se aprinde de manie atunci cand expunerea sa despre un caz anume nu este acceptata. Unii avocati urmaresc cu asiduitate sa-i faca pe adversarii lor sa-si piarda cumpatul, in timp ce ei insisi sunt cat se poate de calmi, deoarece stiu ca judecatorul va fi foarte mult influentat de aceste atitudini contrastante.
Poate zdrobi oase. Maniera delicata, convingatoare prin care se exprima o limba blanda va realiza tot ce poate realiza forta, daca nu chiar si mai mult. Opozitia incapatanata care devine si mai incapatanata sub atacul direct se va topi adesea, precum gheata sub actiunea soarelui, cand va fi confruntata cu cuvinte blande, impaciuitoare rostite pe un ton linistit, atragator.
25:16 Daca dai peste miere, nu manca decat atat cat iti ajunge, ca sa nu ti se scarbeasca si s-o versi din gura.
Daca dai peste miere. Compara cu cap. 24,13; 25,27. Versetul acesta nu e in primul rand un sfat legat de dieta, ci un principiu de comportament care ilustreaza maxima din Proverbe 25,17. A avea prea mult, chiar din ceea ce e bun, inseamna a transforma ceva bun in ceva rau. Chiar si invatatura spirituala poate sa produca indigestie, daca aceia care cauta sa primeasca continuu nu dau in masura in care primesc.
25:17 Calca rar in casa aproapelui tau, ca sa nu se sature de tine si sa te urasca.
Calca rar. [Retrageti piciorul, KJV]. Prima propozitie zice literal: "Fa piciorul tau pretios [adica rar] in casa prietenului tau". Pe scara valorilor oamenilor supusi greselii, ce e rar e pretios si ce e din belsug e mai putin valoros. Este usor ca cel care face vizite prea dese sa epuizeze dispozitia celui pe care il viziteaza de a-l mai primi. Adesea, apropierea prea mare da nastere la dispret, cu exceptia cazului cand legaturile de familie unesc inimile tot mai mult. Fara o astfel de iubire stransa, reciproca, asocierea permanenta pe o baza sociala tinde, dupa epuizarea elementului noutatii, sa descopere slabiciuni si sa dea nastere la plictiseala, care se transforma usor in antipatie.
25:18 Ca un buzdugan, ca o sabie si ca o sageata ascutita, asa este un om care face o marturisire mincinoasa impotriva aproapelui sau.
Buzdugan. Cele trei tipuri de arme reprezinta efectele martorului mincinos asupra prietenului defaimat in felul acesta. Buzduganul era un ciomag de razboi care zdrobea capetele sau rupea oasele si sfarteca carnea victimelor lui. Unele atacuri date reputatiei unui om sunt deosebit de nemiloase, provocand pur si simplu prabusirea celui in cauza. Altii pricinuiesc rani adanci prin cuvintele lor taioase, care scot victima din circuit si chiar o distrug, actionand asemenea unei sabii.
Dar una din armele favorite ale batjocoritorului semenilor sai este sageata. Aruncata de la o oarecare distanta, strapunge inima si slabeste vointa de a lupta impotriva vrajmasiei mascate a arcasului, care se preface adesea in prieten. Astfel de atacuri incalca poruncile a sasea si a noua (Exod 20,13.16; vezi PP 308).
25:19 Ca un dinte stricat si ca un picior care schiopateaza, asa este increderea intr-un stricat la ziua necazului.
Dinte stricat. [Dinte rupt, KJV]. Doua ilustratii plastice care indica primejdia de a te sprijini pe un prieten neloial in vreme de necaz. Un om nu poate mereu sa repare imediat un picior slabit sau scrantit sau un dinte rupt, dar poate usor sa nu se mai increada intr-un prieten despre care exista motive intemeiate ca nu este vrednic de incredere (vezi Isaia 36,6).
25:20 Ca unul care isi scoate haina pe o zi rece, sau varsa otet pe silitra, asa este cine canta cantece unei inimi in nenorocire.
Isi scoate. Scoaterea la care se face referire aici nu este aceea a hainei altuia, ci la scoaterea propriei haine. E o nebunie sa scoti o haina calduroasa intr-o zi friguroasa si sa atragi boala in felul acesta.
Silitra. Aici nu e vorba de salpetru (nitratul de potasiu sau de sodiu), ci de o substanta alcalina cunoscuta sub numele de soda, care e compus in cea mai mare parte din carbonat de sodiu si care era folosit la spalat (Ieremia 2,22). Nu este nici intelept si nici de folos sa torni otet in soda, deoarece ambele substante chimice se combina, transformandu-se intr-o sare care nu mai poate fi folosita nici ca otet, nici ca soda. In loc de "silitra" LXX spune "rana". Pentru a obtine aceasta varianta in limba ebraica se cere schimbarea unei singure consoane, asa incat se citeste neteq in loc de neter.
Asa dupa cum scoaterea hainelor este un gest nebunesc si capabil sa produca efecte rele si amestecarea otetului cu soda este o manevra la fel de paguboasa si de capabila sa produca o explozie de manie, tot asa e si cantarea de cantece vesele celui a carui inima e indurerata. Cei intelepti si plini de tact au stiut intotdeauna din instinct ca nu e intelept sa faca glume cu cei ingrijorati si sa-i indemne sa nu mai fie ingrijorati si tristi fara sa faca ceva pentru schimbarea conditiilor care au provocat necazul.
25:21 Daca este flamand vrajmasul tau, da-i paine sa manance, daca-i este sete, da-i apa sa bea.
Daca este flamand vrajmasul tau. Compara 2 Regi 6,19-23; Proverbe 24,17.18; Matei 5,44.
25:22 Caci facand asa, aduni carbuni aprinsi pe capul lui, si Domnul iti va rasplati.
Aduni carbuni aprinsi pe capul lui. Au existat multe pareri divergente cu privire la semnificatia acestei metafore. Unii au fost de parere ca acesti carbuni aprinsi reprezinta rusinea si remuscarea de care e cuprins vrajmasul si ca acesta era un fel de razbunare obtinuta de nevinovata. Dar nimeni nu poate ca concepe ideea ca Dumnezeu ofere omului ocazia razbunarii. El a spus ca razbunarea e a Lui (Evrei 10,30) si ne-a indemnat sa ne iubim vrajmasii si sa induram orice ne-ar face ei (Matei 5,44; Iacov 5,6-8). Indiferent care ar fi sensul precis, metafora pare cel mai probabil sa reprezinte incercarea de a face bine vrajmasului, chiar daca o asemenea fapta i-ar da in continuare prilejul sa pacatuiasca impotriva noastra.
Manifestarea bunatatii fata de un vrajmas, prin faptul ca mergem noi la el cand el ar trebui sa vina la noi pentru impacare, poate sa aduca asupra capului lui focul pocaintei si al intristarii pentru pacat, care va arde toata rautatea lui si ne va face buni prieteni si impreuna slujitori ai Domnului.
25:23 Vantul de miazanoapte aduce ploaia, si limba clevetitoare aduce o fata mahnita.
Aduce. [Alunga, KJV]. Ebr. chil, "a invarteji", "a dansa", "a suci". In forma folosita aici chil poate sa insemne "a produce". El este folosit in Isaia 51,2 pentru aducerea pe lume a lui Israel de catre Sara si in Psalm 90,2 pentru crearea pamantului de catre Dumnezeu. Prin urmare, primei propozitii i se poate da un sens cu totul opus [decat in KJV], "vantul de miazanoapte produce ploaia". Desi in Palestina vremea frumoasa venea dinspre nord (Iov 37,22), este la fel de adevarat ca vantul dinspre nord-vest aducea ploaia.
Daca e acceptata traducerea din KJV, a doua propozitie indica faptul ca o privire manioasa comunica suficient de bine o amenintare cu represaliile care sa aduca la tacere pe batjocoritor. Traducerea mai probabila sugereaza ca o fata manioasa poate impinge pe cineva sa inceapa sa vorbeasca cu o "limba ascunsa". Sau exista posibilitatea ca elementele celei de a doua propozitii sa fie inversate, asa ca sa-l faca pe batjocoritor sa produca manie.
25:24 Mai bine sa locuiesti intr-un colt pe acoperis, decat sa locuiesti intr-o casa mare cu o nevasta galcevitoare.
O nevasta galcevitoare. Compara cu 21,9.
25:25 Ca apa proaspata pentru un om obosit, asa este o veste buna venita dintr-o tara departata.
Veste buna. In acele zile mijloacele de comunicare erau atat de modeste, nu se putea afla nimic despre cel care parasise caminul si plecase intr-o tara departata. Vestile aduse de vreun calator era singura modalitate de a afla ca cel plecat mai era in viata si ca prospera.
Asa cum o veste buna dintr-o tara indepartata bucura inima celui care o primea, tot asa intrun sens spiritual vestile bune din cer care ne-au fost aduse de profeti ne invioreaza in periplul nostru printr-o lume trista. Prin ei "am auzit de tara luminoasa si sfanta;/ Am auzit si vesela ni-i inima."
25:26 Ca o fantana tulbure si ca un izvor stricat, asa este cel neprihanit care se clatina inaintea celui rau.
O fantana turbure. Dreptul ar trebui sa fie un izvor de apa care tasneste spre viata vesnica (Proverbe 10,11; Ioan 4,14). Dar cand nu sta de partea dreptatii si a adevarului inaintea necredinciosilor si impotrivitorilor, el devine un izvor calcat de picioarele corupatoare, pana cand apa devine namoloasa si nefolositoare. Nimeni nu va fi dornic sa bea dintr-o astfel de fantana si chiar daca ar fi dornic, nu ar gasi odihna. Avand mereu fagaduinta ca Dumnezeu este prezent cu el ca sa-l sprijine (Isaia 51,12; Matei 28,20), e un gest dezonorant acela ca un credincios sa depuna armele manifestand lasitate morala.
25:27 Nu este bine sa mananci multa miere: tot asa, nu este o cinste sa alergi dupa slava ta insuti.
Sa alergi dupa slava ta insuti. E dificil de tradus ebraica acestui verset, astfel incat sa se pastreze antiteza caracteristica a majoritatii proverbelor. Traducatorii si comentatorii au sugerat diferite alte traduceri intr-un efort de a afla un sens apropiat de cel ebraic, care arata contrastul obisnuit dintre cele doua parti ale versetului. Limbajul partii intai este destul de clar si ar fi de asteptat ca pregateste scena pentru partea a doua. Intrucat cuvantul ebraic pentru "slava", kabod, inseamna si "onoare", multi au redat propozitia: "dispret pentru onoarea lor este onoare"; dar aceasta nu se potriveste cu avertizarea din prima propozitie privind excesul. Altii prefera "umblarea dupa onoare aduce probleme" sau "cautarea onoarei proprii e impovaratoare" de la un alt inteles al lui kabod, si anume "povara".
O traducere care se potriveste contextului avertizarii privind excesul este: "Cautarea lucrurilor grele e o greutate". Aceasta ar fi o avertizare privind studiul excesiv. Mierea este buna, studiul este bun, dar lasarea in voia oricaruia dintre ele ar insemna transformarea unei binecuvantari intr-o povara (vezi Eclesiast 12,12). Totusi, nu putem fi siguri ca acesta este sensul intentionat.
25:28 Omul care nu este stapan pe sine, este ca o cetate surpata si fara ziduri.
Nu este stapan. O cetate fara ziduri este expusa atacului oricarui adversar (vezi Neemia 2,13); tot astfel un om care nu poate sa-si stapaneasca emotiile si dorintele va ceda cu siguranta ispitelor. Ademenirile spre rau vin din afara; cuvintele si fapte de manie izbucnesc din interior.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
8.9GW 498; 7T 250
11�
AH 434; CG 562; CSW 76; CT 443; Ev 477; FE 133; ML 190; SL 9; 1T 470; 3T 109, 247; 4T 69, 310; WM 288
21.22�
MB 109
25�
7T 50
28�
Ed 236; MYP 135; 4T 368