23:1 Daca stai la masa la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte:
Ce ai dinainte. Sau "cine este in fata ta". Acesta este un sfat bun pentru cineva care nu e obisnuit cu abundenta de mancare de la masa unui carmuitor. Un om ispitit sa-si satisfaca apetitul sau setea ar putea dea dovada de lacomie sau sa-si piarda controlul asupra limbii si astfel sa piarda ocazia unui folos ulterior.
23:2 pune-ti un cutit in gat, daca esti prea lacom.
In gat. In sfatul acesta nu exista ideea de sinucidere, ci mai degraba se exprima nevoia de a ucide lacomia.
23:3 Nu pofti mancarurile lui alese, caci sunt o hrana inselatoare.
Hrana inselatoare. Ar putea sa nu existe nimic rau in mancare, dar adesea tinta unei astfel de ospitalitati este de a sustine vreun plan egoist si pentru a realiza vreun scop rau - poate de a-i face pe musafiri sa uite sa fie precauti si sa devin limbuti. Oricat de atragatoare ar fi bunatatile, fie nu te duce, fie pastreaza-ti mintea la treaba si nu la placere (vezi v. 6; cap. 24,1).
23:4 Nu te chinui ca sa te imbogatesti, nu-ti pune priceperea in aceasta.
Nu te chinui. Aceasta nu este un elogiu adus indiferentei care duce la saracie, ci mai degraba
o avertizare de a nu urmari castigul egoist in schimbul slujirii. Intelepciunea omeneasca il indeamna pe un om sa-i pese de el insusi si sa aduna toata bogatia posibila intr-un timp cat mai scurt. Un asemenea sfat vorbeste despre retragerea imediata dintr-o activitate si delectarea unor momente de ragaz, ca si cum munca ar fi un blestem si nu o binecuvantare. In practica, cei care ingaduie ca iubirea de bani sa fie forta motrice principala descopera ca nu sunt in stare sa se destinda chiar si atunci cand au acumulat stocuri bogate, asa cum si-au planificat initial.
23:5 Abia ti-ai aruncat ochii spre ea si nu mai este; caci bogatia isi face aripi, si, ca vulturul, isi ia zborul spre ceruri.
Isi ia zborul. Bogatiile sunt nesigure. Razboaiele si crizele economice au demonstrat aceasta din plin. Propozitia intai sugereaza ca atunci cand ochii omului sunt concentrati asupra bogatiilor sale, acestea dispar intr-o clipa (vezi Proverbe 16,16; Ioan 6,27).
23:6 Nu manca painea celui pizmas, si nu pofti mancarurile lui alese,
Pizmas. [Cu un ochi rau, KJV]. Ochiul celui care nu poate privi lucrurile altuia fara lacomie, ura si invidie. Avertizarea privind beneficierea de ospitalitatea unor astfel de oameni este, fara indoiala, bazata pe faptul ca ei asteapta sa primeasca ceva in schimb pentru tot ce dau (vezi Deuteronom 15,9). Prin contrast, sunt dintre aceia care se uita la altii cu ochi "milostiv" sau "bun" (Proverbe 22,9; cf. Filipeni 2,4).
23:7 caci el este ca unul care isi face socotelile in suflet. Mananca si bea, iti va zice el; dar inima lui nu este cu tine.
Isi face socotelile. Textul acesta se aplica in special omului lacom, care respecta regulile ospitalitati prietenesti si face pe gazda amabila, care se intereseaza de binele oaspetelui, in timp ce mintea lui cauta o cale sa-l insele. Aici e si o aplicatie la toti oamenii. Intrucat izvoarele vietii pornesc din inima (cap. 4,33), iar omul e manjit de ceea ce iese din el si nu de ceea ce intra in el (Matei 15,18-20), concluzia este ca omul este ceea ce gandeste.
23:8 Bucata pe care ai mancat-o, o vei varsa, si cuvintele placute pe care le vei spune, sunt pierdute.
Cuvintele placute... sunt pierdute. In propozitia aceasta exista probabil o nuanta de ironie. Contextul sustine ideea ca nu datorezi gazdei tale cuvinte placute, de multumire, intrucat n-ai obtinut un beneficiu real, iar el nu a aratat o ospitalitate reala. Deci cuvintele tale amicale sunt pierdute pentru gazda ta lacoma.
23:9 Nu vorbi la urechea celui nebun, caci el nesocoteste cuvintele tale intelepte.
Nu vorbi. Adica nu incerca sa faci pe nebun sa auda si sa inteleaga intelepciunea. Mintea lui greoaie este atat de mult fixata pe calea lui nebuneasca, incat cuvintele tale sunt pierdute (vezi cap. 1,22). Tot ce ai de castigat este indignarea lui.
23:10 Nu muta hotarul vaduvei, si nu intra in ogorul orfanilor,
Hotarul. Vezi la cap. 22,28.
23:11 caci razbunatorul lor este puternic: El le va apara pricina impotriva ta.
Razbunatorul. [Rascumparatorul. KJV]. Ebr. go'el, singura aparitie a acestui cuvant in Proverbe. Go'el inseamna uneori o ruda apropiata, a carui raspundere este de a razbuna sangele varsat si de a cauta bunastarea celor din familie aflati in necaz (Levitic 25,25.47-49; Numeri 35,9-29). Go'el avea obligatia sa ia in casatorie o vaduva inrudita pentru a asigura urmasii sotului decedat (vezi Rut 2,20; cf. Rut 4,1-10). In textul care ne sta in fata, Dumnezeu Se infatiseaza ca go'el al celor nevoiasi. El va prelua cazul celui asuprit si il va razbuna pe nevinovat (Proverbe 22,23).
23:12 Deschide-ti inima la invatatura, si urechile la cuvintele stiintei.
Deschide-ti inima. Cu propozitia aceasta pare sa inceapa o noua serie de proverbe. Unii considera v. 11 sfarsitul sectiunii de povatuire, trimisa cuiva de departe, sectiune care a inceput cu cap. 22,17 (vezi la cap. 22,17.21).
23:13 Nu cruta copilul de mustrare, caci daca-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.
Nu cruta copilul de mustrare. Una din slabiciunile oamenilor este tendinta de a amana mustrarea obiceiurilor gresite ale unui copil, pana cand aceste obiceiuri devin suparatoare pentru parinte. In stadiile lor incipiente, aceste forme de comportament sunt adesea subiectul rasului si al comentariului, in auzul copilului. In felul acesta, timpul cand acestea ar putea fi usor corectate trece si se formeaza trasaturile de baza ale unui caracter deformat (vezi cap. 13,24; 19,18).
23:14 Lovindu-l cu nuiaua, ii scoti sufletul din locuinta mortilor.
Ii scoti sufletul. [Ii eliberezi sufletul, KJV]. Ii salvezi viata intiparind acele deprinderi bune de ascultare, care fac posibila o viata lunga (Exod 20,12). "Locuinta mortilor" [iad, KJV], ebr. she'ol, reprezinta aici moartea.
23:15 Fiule, daca-ti va fi inima inteleapta, inima mea se va bucura;
Se va bucura. Cel care-l invata pe tanar are parte de multe ceasuri triste si penibile in demersul lui serios de a-l educa, dar exista o recompensa bogata cand apare rezultatul incununat de succes, si anume oameni intelepti si amabili.
23:16 si inauntrul meu se va inveseli, cand buzele tale vor spune ce este bine.
Launtrul meu. Literal "rinichii mei", priviti ca un centru al simtamintelor si al omului launtric (Psalm 16,7; 73,21; Apocalipsa 2,23). Educatorul poate judeca succesul muncii sale din felul cum raspunde elevul lui.
23:17 Sa nu-ti pizmuiasca inima pe cei pacatosi, ci sa aiba totdeauna frica de Domnul;
Sa nu-ti pizmuiasca inima pe cei pacatosi. Slujitorii lui Dumnezeu sunt uneori ispititi sa-i invidieze pe ce pacatosi, din cauza ca acesti facatori de rele par sa prospere si sa traiasca o viata fericita si libera de griji (vezi Psalm 37,1; 73,3.17; Proverbe 3,31; 24,1.19).
23:18 caci este o rasplata, si nu ti se va taia nadejdea.
O rasplata. [Un sfarsit, KJV]. Ebr. 'acharith, literal "un timp dupa", tradus "nadejde" [rasplata, KJV](cap. 24,14). Oricat de bine le-ar merge nelegiuitilor in viata aceasta si oricat ar suferi de mult cei drepti, viitorul va corecta situatia. Nadejdea pacatosilor in lumea aceasta va da gres si asteptarea celor drepti se va implini cu siguranta.
23:19 Asculta, fiule, si fii intelept; indreapta-ti inima pe calea cea dreapta.
Indreapta-ti inima. In ciuda afirmatiilor contrare ale cercetatori profani cu privire la mintea omului, omul are datoria precisa de a tine sub control emotiile si dorintele care izvorasc din minte si inima (Romani 12,3). Gandirea corecta duce la o actiune corecta (vezi Proverbe 23,7).
23:20 Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se imbuiba cu carne.
Cei ce se imbuiba cu carne. [Necumpatati mancatori de carne, KJV]. Literal, "necumpatati mancatori de carne pentru sine". Unii au interpretat expresia "carne pentru sine" ca insemnand "propria lor carne", lasand astfel de inteles ca aceia care duc o viata pe picior mare, isi distrug propriu corpuri si, in sensul acesta, isi mananca propria carne. Totusi paralelismul obliga sa se inteleaga subiectul in discutie este imbuibarea.
23:21 Caci betivul si cel ce se deda la imbuibare saracesc, si atipirea te face sa porti zdrente.
Saracesc. Sunt cel putin doua motive pentru aceasta. Betia si imbuibarea sunt vicii costisitoare, care nu pot fi tinute in frau de lipsa banilor. De asemenea il stanjenesc pe om in lucrul sau si-i limiteaza capacitatea de a castiga (vezi cap. 24,33.34).
23:22 Asculta pe tatal tau, care te-a nascut, si nu nesocoti pe mama ta, cand a imbatranit.
Verset ce nu a fost comentat.
23:23 Cumpara adevarul, si nu-l vinde, intelepciunea, invatatura si priceperea.
Cumpara adevarul. Adevarul este o comoara care trebuie obtinuta cu orice pret si la care nu trebuie sa se renunte niciodata, oricare ar fi ispita. Iscusinta de a vedea clar aplicarea principiului la intamplarile zilnice necesita o grija sarguincioasa si bunavointa de a recunoaste greseala. Cu cat un om se apropie mai mult de Mantuitorul sau si cu cat studiaza mai mult Cuvantul lui Dumnezeu, cu atat vede mai clar adevarata natura a lucrurilor. Daca slujirea egoista se furiseaza si ochii sunt inchisi in fata realitatii, cu scopul de a castiga oarecare foloase trecatoare, adevarul este tradat, iar omul este in primejdie. Daca procesul auto-inselarii continua, vine timpul cand omul nu mai intelege deloc valoarea adevarului. Atunci cel in cauza e sortit pierii. Putini isi dau seama cat de primejdioase sunt micile auto-inselari la care se dedau sau pentru ce pret de nimic renunta la adevarul si la viata vesnica.
23:24 Tatal celui neprihanit se inveseleste, si cel ce da nastere unui intelept se bucura.
Verset ce nu a fost comentat.
23:25 Sa se bucure tatal tau si mama ta, sa se inveseleasca cea care te-a nascut.
Cea care te-a nascut. Blestemul original al pacatului s-a abatut din greu asupra mamei (Genesa 3,16). Cand a aparut pacatul, a devenit sigur faptul ca multi dintre fiii oamenilor nu vor gasi calea mantuirii si vor pieri. Fiecare mama ii naste pe copii ei cu aceasta soarta ingrozitoare ca posibilitate. Tocmai aceasta tristete comuna a femeilor face nemasurata bucuria mamei cand copilul ei alege sa mearga pe calea vietii vesnice.
23:26 Fiule, da-mi inima ta, si sa gaseasca placere ochii tai in caile Mele.
Da-mi inima ta. Pare ca Intelepciunea insasi incepe sa vorbeasca atunci cand Solomon revine asupra avertizarii des repetate impotriva lipsei de castitate (v. 27; cf. cap. 5,3; 6,24; 7,5).
23:27 Caci curva este o groapa adanca, si straina o fantana stramta.
Verset ce nu a fost comentat.
23:28 Ea pandeste ca un hot, si mareste intre oameni numarul celor stricati.
Verset ce nu a fost comentat.
23:29 Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftarile? Ale cui sunt neintelegerile? Ale cui sunt plangerile? Ale cui sunt ranirile fara pricina? Ai cui sunt ochii rosii?
Ale cui sunt vaietele? Aici incepe o oda avand ca subiect betia. Stilul poetic si limbajul figurat fac din ea un tablou plastic si impresionat al uneia dintre cele mai mari cauze ale pacatului si ale dureri pe care Satana i-a impulsionat pe oameni sa le inventeze.
Primele doua exclamatii pot fi traduse literal: "cine are: oh!? cine are: vai!?". De aceea cantarea incepe cu gemetele betivului care s-a trezit intr-o stare groaznica dupa o noapte de necumpatare.
Neintelegerile. Certurile se ivesc adesea intr-unul din stadiile mai inaintate ale betiei. Oamenii se cearta cu cei mai buni prieteni ai lor. Desi abilitatile se reduc prin consumarea de bauturi alcoolice, multi sunt inca suficient de capabil sa produca durere fizica, precum si un prejudiciu psihic incalculabil membrilor nevinovati si neajutorati ai familiilor lor, atunci cand se reintorc acasa dupa o betie.
Plangerile. [bolboroselile, KJV]. Ebr. śiach, ca in Iov 7,13; 9,27; 10,1; mai bine "ingrijorarile", "disperarile" decat vorbele nechibzuite care marcheaza cea mai blanda parte a betiei, pe care traducerea "bolboroseli", o insinueaza. Śiach se poate referi la remuscarea pe care cele mai multe victime ale setei de alcool o resimt cand devin constienti de purtarea lor lor.
Ranile fara pricina. Adica ele nu sunt deloc necesare. Acestea sunt suferite atat de betivi, cat si de familiile lor.
Ochii rosi. Literal, "intunecare de ochi". Ochii congestionati care privesc tulbure lumea fac parte din faza de revenire.
23:30 Ale celor ce intarzie la vin, si se duc sa goleasca paharul cu vin amestecat.
Vin amestecat. Aceia care intarzie mult langa vin sunt cei care au parte de relele insirate in versetul precedent. Cu cat beau mai mult, cu atat doresc un vin mai tare, pana ajung la un vin amestecat. Acesta este considerat o bautura relativ usoara, pregatita prin amestecarea vinului cu apa, ci mai degraba vinul la care s-au adaugat mirodenii si droguri, avand ca scop sporirea starii de ameteala.
23:31 Nu te uita la vin cand curge rosu si face margaritare in pahar; el aluneca usor,
Face margaritare. [Ii da culoare, KJV]. Ebraica zice: "ii da ochi". Aceasta este o avertizare privind amagirea provocata de aspectul incontestabil de atragator al vinului rosu, care scanteiaza in pahar datorita elementelor gazoase de fermentatie, pana cand ajunge fascinant pentru ochi.
Aluneca usor. Literal, "merge drept", pe care unii il interpreteaza ca insemnand "aluneca usor". Daca bauturile imbatatoare ar cere un efort ca sa fie ingurgitate poate ca mai putini ar fi inselati sa bea atat de mult incat sa-si puna in primejdie judecata. Traditia a incercat sa inconjoare consumarea vinului cu un oarecare semn de distinctie si a legat-o de ocazii importante in familie si in istoria nationala. Cu toate acestea vinul ramane tot atat de nemilos si de inselator in circumstante marete, cum este si in cocioabele betivilor bantuiti de saracie.
23:32 dar pe urma ca un sarpe musca si inteapa ca un basilisc.
Basilisc. Ebr. siph'onu. Se presupune a fi o specie de sarpe otravitor. Basiliscul este probabil un sarpe cu coarne. Vinul este pe buna dreptate asemanat cu veninul unui sarpe. Ambele au efecte dezastruoase asupra corpului.
23:33 Ochii ti se vor uita dupa femeile altora, si inima iti va vorbi prostii.
Femeile altora. Unii au socotit ca antiteza acestui verset cere ca aceasta expresie sa fie tradusa "lucruri straine". Este adevarat ca betia face ca oamenii sa aiba vedenii, dar referirile repetate la femei straine din cartea aceasta (vezi cap. 2,16; 5,3.20; 7.5; 22,14) si binecunoscuta legatura dintre imoralitate si betie fac probabila aici referirea la "femei straine".
Prostii. Alcoolul afecteaza intai centrii nervosi, unde sunt localizate judecata si discernamantul. Puterea de hotarare e paralizata, iar diferenta dintre bine si rau dispare. Betivul spune lucruri pe care nu le-ar spune nicidecum daca ar fi treaz si rade de cuvintele triviale ale altora, ca si cum ar fi fost produsul celui mai ales spirit. Dar creierul imbatat nu produce doar desertaciune; se nasc ganduri si planuri rele si sunt puse in aplicare de oameni care nu ar incuviinta nicidecum astfel de nelegiuiri, daca ar fi deplinatatea facultatilor mintale.
23:34 Vei fi ca un om culcat in mijlocul marii, ca un om culcat pe varful unui catarg.
In mijlocul marii. Literal "inima marii". Tabloul este adesea considerat ca fiind acela al unui om care incearca sa doarma intr-o lume care pare sa se ridice si sa coboare, asemenea unei marii framantate. Unii au aplicat-o somnului narcotic, care il cuprinde in cele din urma pe betiv. El cade intr-o coma sora cu moartea, avand toate facultatile inecate in alcool, tot atat de inert si de neajutorat, ca si un trup lipsit de viata care pluteste pe valurile marii.
Catarg. Ebr. chibbel, un cuvant care apare doar aici. Sensul lui este nesigur. Daca desemneaza catargul sau leaganul in care se afla matelotul de paza, el reprezinta ameteala si greata betivului si multele primejdii la care se expune in mod inconstient. LXX reda partea a doua prin "ca un carmaci pe o furtuna mare". Traducerea aceasta atrage atentia asupra judecatii judecata deteriorata a celui beat.
23:35 M-a lovit dar nu ma doare! M-a batut dar nu simt nimic! Cand ma voi trezi? Mai vreau vin!
Nu ma doare. [N-am fost bolnav, KJV]. Betivul poate isi vorbeste siesi sau vorbeste unui prieten care il cearta. El admite certurile, dar pretinde ca n-a suferit nici un rau. Este putin constient de lipsurile pe care le-a suferit prin deteriorarea facultatilor sale mintale. Cu toate acestea tanjeste dupa momentul cand isi va reveni suficient din amortirea lui asa ca sa o poata lua de la capat. Intr-adevar, un astfel de om este robul stapanului pe care si l-a ales (vezi Romani 6,16), dar Dumnezeu e in stare sa-l elibereze din acea sclavie (vezi Romani 6,18; 7,23-25).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1.2CH 67, 108
3�
CH 111
4�
PP 168
4.5�
Ed 140
5�
CS 84; 3T 549
7�
Ed 149; MB 94; MH 491; ML 85; MYP 144; PP 460; TM 408
10.11�
Ed 136
21�
AH 391; Ed 135
26�
AA 566; AH 43, 223, 297, 497; GW 209; ML 7, 160; MYP 333, 408, 410; TM 419; 4T 596
29.30�
Te 276
29-32�
MH 330; Te 31, 52, 93
31�
CD 235
31.32�
Te 94, 165, 277
35�
MH 330