22:1 Un nume bun este mai de dorit decat o bogatie mare, si a fi iubit pretuieste mai mult decat argintul si aurul.
A fi iubit. [bunavointa iubitoare, KJV]. Literal, "favoare [sau indurare] buna". Un nume bun si un folos bun castigat printr-o viata cinstita sunt adevarate bogatii (vezi Eclesiast 7,1). Ambele pot fi pierdute prin intovarasirea cu cei care nu au nu nume bun, chiar daca nu mergem alaturi de ei pe caile lor dubioase. O persoana tanara gaseste adesea placere sa stea in anturajul celor au standarde mai mici pentru minte si purtare, fara nici cel mai vaga intentie de a-i imita. Dar placerea aceasta este scump platita. Bunul nume este pierdut si exista primejdia de a adopta unele din modurile lor gandire si actiune, dupa ce apropierea de ei a tocit acuitatea simturilor morale.
22:2 Bogatul si saracul se intalnesc: Domnul i-a facut si pe unul si pe altul.
Bogatul si saracul. Dumnezeu nu cauta la fata omului (Fapte 10,34). Toti sunt copiii Sai si cauta sa-i mantuiasca pe toti (Tit 2,11). Bogatul si saracul se intalnesc in mod inevitabil. Bogatul depinde de sarac pentru multele servicii pe care le poate cumpara bogatia si pentru obtinerea averii. Cand bogatii recunosc infratirea cu saracii si dependenta lor de ei si isi folosesc bogatia pentru propasirea binelui general, Dumnezeu accepta actiunea ca fiind facuta in slujba Lui. Cand saracii slujesc cu credinciosie pe aceia care-i folosesc, ei slujesc de asemenea pe Stapanul tuturor (vezi Proverbe 14,31; 17,5; Matei 25,40; Efeseni 6,5.6; 1 Petru 2,18).
22:3 Omul chibzuit vede nenorocirea si se ascunde, dar cei prosti merg inainte si sunt pedepsiti.
Omul chibzuit. Exista un contrast interesant intre singularul si pluralul din cele doua parti ale acestui verset: "omul chibzuit" este la singular si "prosti" este la plural. Oamenii clarviziune sunt rari si prostii sunt ceva obisnuit.
22:4 Rasplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogatia, slava si viata.
Bogatia. Bogatia, slava si viata sunt rasplata pe care o doresc cei mai multi oameni, dar numai prin smerenie si evlavie se poate bucura cineva de ele (vezi cap. 21,21).
22:5 Spini si curse sunt pe calea omului stricat: cel ce-si pazeste sufletul se departeaza de ele.
Verset ce nu a fost comentat.
22:6 Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea.
Calea pe care trebuie s-o urmeze. Literal, "potrivit cu gura caii sale", adica "potrivit caii sale". Multi parinti au luat versetul acesta ca indemn pentru a forta un copil sa aleaga profesia sau meseria pe care cred ei ca acesta ar trebui sa o aleaga. In felul acesta si-au produs intristare si dezamagire, deoarece copilul, dupa ce creste, alege adesea o cu totul alta cale. Versetul sfatuieste mai degraba pe parinti sa afle calea care, daca ar alege-o copilul lor, ar putea sa aduca cel mai mare folos lui si altora si pe care acesta va afla cea mai mare fericire. Conditia sociala a unui om este determinata de insusirile lui (Ed 267). Fiecarei persoane in parte Dumnezeu i-a randuit un loc in marele Sau plan (PK 536). Dumnezeu l-a inzestrat pe om cu insusirile necesare ca sa ocupe acest loc al lui. De aceea alegerea unei ocupatii in viata ar trebui sa fie in acord cu inclinatiile naturale. Eforturile parintilor si ale copilului ar trebui sa fie indreptate in directia descoperirii felului de lucrare pe care Cerul l-a precizat-o deja. Inspiratia declara ca versetul acesta ii obliga pe parinti "sa indrume, sa educe, sa dezvolte", dar pentru ca sa faca aceasta "ei trebuie sa inteleaga personal ‚calea' pe care copilul trebuie sa mearga" (CT 108).
22:7 Bogatul stapaneste peste cei saraci, si cel ce ia cu imprumut, este robul celui ce-i da cu imprumut.
Bogatul stapaneste. Aici, in ebraica, exista un contrast intre singular si plural, "bogat" fiind la singular si "saraci" la plural (vezi la v. 3).
22:8 Cine seamana nelegiuire, nelegiuire va secera, si nuiaua nelegiuirii lui este gata.
Nelegiuire va secera. [Culege desertaciune, KJV]. Culegem ceea ce semanam (Iov 4,8; Galateni 6,7). Nuiaua insolentei va cadea din mainile celui nelegiuit, chiar daca nu acum, cu siguranta cand va veni ziua judecatii si rasplatirii.
22:9 Omul milostiv va fi binecuvantat, pentru ca da saracului din painea lui.
Va fi binecuvantat. Un alt aspect al regulii din v. 8. Cine seamana darnicie, secera binecuvantare (2 Corinteni 9,6).
22:10 Izgoneste pe batjocoritor, si cearta se va sfarsi, neintelegerile si ocarile vor inceta.
Se va sfarsi. Cearta si ocarile inceteaza cand batjocura este inlocuita cu purtarea respectuoasa si slujirea lui Dumnezeu (vezi cap. 26,20). A permite omului batjocoritor sa stea in preajma noastra inseamna sa atragem necazul asupra noastra. Trebuie sa avem criterii clare de selectare a cercului nostru de prieteni apropiati (1 Corinteni 5,11).
22:11 Cine iubeste curatia inimii, si are bunavointa pe buze, este prieten cu imparatul.
Imparatul. In contrast cu cel batjocoritor din versetul precedent, cel cu inima curata vorbeste cu blandete si naste pace oriunde merge. Unul ca acesta este binevenit la curtea imparatului, deoarece lauda lui este cat se poate de sincera (vezi cap. 16,13).
22:12 Ochii Domnului pazesc pe cel ce are stiinta, dar infrunta cuvintele celui stricat.
Pazesc pe cel ce are stiinta. [Pazesc stiinta, KJV]. Desi il vegheaza si il ocroteste pe cel cu pricepere, Domnul dejoaca si nimiceste planurile celui neascultator.
22:13 Lenesul zice: Afara este un leu, care m-ar putea ucide pe ulita!
Afara este un leu. Absurditatea scuzelor unui lenes pentru lenea lui scot la suprafata cat de degradat este caracterul lui. Sansele ca pe ulitele cetatii sau al satului sa umble liber un leu sau un ucigas au fost foarte reduse oricand, si totusi sunt aduse scuze pentru staruirea in lenevie (cap. 26,13).
22:14 Gura curvelor este o groapa adanca; pe cine vrea sa-l pedepseasca Domnul, acela cade in ea.
Vrea sa-l pedepseasca. [Pe care-l uraste, KJV]. Se spune ca Domnul uraste pe omul a carui inima se impotriveste intr-atat chemarilor Duhului Sfant, incat ajunge sa nu-I mai auda glasul calauzitor (vezi Psalm 5,5; Proverbe 3,32; Romani 9,13). Fara acea calauzire, omul este prins in capcanele lui Satana.
22:15 Nebunia este lipita de inima copilului, dar nuiaua certarii o va dezlipi de el.
Nebunia. Efectele ereditatii asupra mintii copiilor mici se manifesta atat de clar prin comportamentul indaratnic si rau al acestora, incat nebunia pare sa constituie o parte esentiala a copilariei. De aceea le revine parintilor datoria sa depuna eforturi staruitoare, prin folosirea chibzuita a corectiei si a invataturii, sa biruiasca raul pe care ei insisi l-au transmis copiilor lor (vezi cap. 19,18; 23,13; 29,15).
22:16 Cine asupreste pe sarac ca sa-si mareasca avutia, va trebui sa dea si el altuia mai bogat si va duce lipsa.
Va aduce lipsa. Se pare ca nu exista o explicatie corespunzatoare a acestui verset. O traducere literala este: "asupritorul saracului ca sa-si aduca siesi imbogatire, datatorul bogatului, numai spre saracie". LXX reda acest verset astfel: "cel ce napastuieste pre sarac, inmulteste relele sale si da bogatului pre mai putin".
22:17 Pleaca-ti urechea, si asculta cuvintele inteleptilor, si ia invatatura mea in inima.
Asculta cuvintele. Unii au considerat ca acest verset, cu invitatia lui la ascultare, este inceputul unei noi parti a cartii (vezi cap. 1,1; 10,1). Versetele 17-29 alcatuiesc un fragment literar continuu in contrast cu proverbele scurte, izolate de dinainte si de dupa ele.
22:18 Caci este bine sa le pastrezi inauntrul tau, si sa-ti fie toate deodata pe buze.
Verset ce nu a fost comentat.
22:19 Pentru ca sa-ti pui increderea in Domnul, vreau sa te invat eu astazi, da, pe tine.
Ca sa-ti pui increderea. Proverbele acestea au fost scrise cu scopul ca noi sa ne punem increderea in Domnul si nu in om. Desi ele dau intelepciune, totodata scot in evidenta ca adevarata intelepciune este frica de Domnul (vezi cap. 1,7; 9,10; 15,33).
22:20 N-am asternut eu oare in scris pentru tine sfaturi si cugetari,
[Lucruri excelente, KJV]. Ebr. shalishom, evident o ortografiere gresita a lui shalishim si corectata astfel in traditia masoretica, care inseamna "slujbasi" (vezi 2 Regi 7,2 KJV). Din aceasta noua varianta unii au deviat sensul improbabil "lucruri excelente". Textul ebraic consonantic poate fi tradus si "inainte", asa cum sustine traditia, "treizeci" si aici "treizeci de zicale". LXX adopta ideea numerica si zice "intreit", probabil cu sensul "de repetate ori".
22:21 ca sa te invat lucruri temeinice, cuvinte adevarate, ca sa raspunzi cu vorbe adevarate celui ce te trimite?
Temeinice. [Temeinicia, KJV]. Inteleptul intelegea bine dorinta de siguranta. Este clar ca multi veneau la el sau trimiteau soli pentru a gasi un raspuns la problemele vietii si ale mortii. E posibil ca un numar din proverbele care urmeaza sa fi fost scrise anume pentru un astfel de sol spre a fi duse stapanului sau. Daca asa stau lucrurile, s-ar putea ca intregul fragment pana la sfarsitul cap. 24 sa fi facut parte din acest raspuns, intrucat cap. 25 alcatuieste inceputul proverbelor copiate de scribii lui Ezechia (vezi cap. 25,1).
22:22 Nu despuia pe sarac, pentru ca este sarac, si nu asupri pe nenorocitul care sta la poarta!
Pentru ca. Sfatul acesta ar parea sa fie pentru judecatorii care sedeau "la poarta cetatii" (Rut 4,1-11) ca sa-i avertizeze sa nu favorizeze pe cel bogat si sa nu asupreasca pe cel sarac in pentru obtinerea unui beneficiu personal.
22:23 Caci Domnul le va apara pricina lor, si va despuia viata celor ce-i despoaie.
Le va apara pricina. Domnul va prelua cazul celor nenorociti si le va face dreptate, uneori prin mijloace supranaturale (vezi 2 Regi 4,1-7). Va despuia viata. Adica le va lua viata.
22:24 Nu te imprieteni cu omul manios, si nu te insoti cu omul iute la manie,
Nu te imprieteni. Una din primejdiile asocierii cu un om care inclinat spre accese de furie e ca mania si razbunarea lui s-ar putea sa dea nastere la o reactie asemanatoare in prietenii lui. Mai exista si posibilitatea de a suferi in mod direct de pe urma furiei lui.
22:25 ca nu cumva sa te deprinzi cu cararile lui, si sa-ti ajunga o cursa pentru suflet.
Verset ce nu a fost comentat.
22:26 Nu fi printre cei ce pun chezasii, printre cei ce dau zalog pentru datorii.
Dau zalog pentru datorii. Compara cu cap. 6,1; 11,15; 17,18; 20,16. Ideea ca aceasta este o culegere speciala de proverbe scrisa pentru un solicitant anume e sustinuta de aceasta repetitie.
22:27 Caci daca n-ai cu ce sa platesti, pentru ce ai voi sa ti se ia patul de sub tine?
Verset ce nu a fost comentat.
22:28 Nu muta hotarul cel vechi, pe care l-au asezat parintii tai.
Hotarul cel vechi. Terenul era delimitat prin gramezi mici de pietre sau prin stalpi mai mari acolo, acolo unde acestia erau la indemana. Daca nu existau metode precise de supraveghere oricine putea sa mute usor o piatra de hotar si sa-l desfida pe cel furat ca sa dovedeasca faptul ca aceasta fusese mutat. Faptul ca o astfel de mutare era un delict obisnuit se poate judeca din legile care o interziceau (Deuteronom 19,14; 27,17; cf. Iov 24,2; Proverbe 15,25).
22:29 Daca vezi un om iscusit in lucrul lui, acela poate sta langa imparati, nu langa oamenii de rand.
Iscusit. [Sarguincios, KJV]. Harnicia nu e suficienta in ea insasi ca sa ajute un om sa ocupe o slujba mai importanta, cu toate ca este o calitate foarte necesara in orice domeniu. Cuvantul ebraic are si sensul de "iscusit" (vezi Ezra 7,6). Luate la un loc, ideea sugerata este a unui om ager, iscusit si gata sa slujeasca.
Poate sta langa imparati. Naratiunea biblica prezinta rapoarte stralucite de vieti de oameni in care a fost exemplificat adevarul afirmat aici. Crestinul nu poate gasi exemple omenesti mai bune ca acelea ale unor oameni precum Iosif, Daniel si Pavel.
Nota suplimentara la capitolul 22
In 1922 lumea savantilor a aflat printr-un anunt preliminar ca fusese descoperita o alta lucrare de literatura didactica egipteana, care se adauga cunoscute ca provenind din Egiptul antic. Acest document scris pe un sul de papirus si achizitionat de Muzeul Britanic in 1888, a fost publicat de Sir Ernest A.W. Budge in 1923. El cuprindea o colectie de proverbe al caror autor purta numele de Amenemope. In 1924, prof. A. Erman a publicat un studiu in care arata ca exista numeroase paralele intre aceasta carte egipteana de proverbe si proverbele lui Solomon, indeosebi cu cele din capitolele 22 si 23. De atunci au aparut multe tratate stiintifice asupra acestui subiect, iar comentatorii biblici moderni sustin, in general, ca Solomon a imprumutat anumite proverbe de la Amenemope.
Este evident faptul ca exista cateva paralele stranse, dar aceasta nu dovedeste directia dependentei. Intrucat faima intelepciunii lui Solomon a ajuns pana la popoare indepartate, s-ar putea ca Amenemope sa fi preluat unele din proverbele lui Solomon tot asa cum se poate si invers, adica Solomon sa fi preluat de la Amenemope. Solutionarea problemei prioritatii depinde de timpul aparitiei celor doua colectii de proverbe.
Istoria lui Israel cunoaste doar un singur autor posibil al Proverbelor din Vechiul Testament, si acela a fost Solomon, care a trait in secolul al 10-lea i.Hr., asa cum toti istoricii sunt de acord. Pe de alta parte, perioada cand a trait Amenemope nu este cunoscuta. Un studiu al documentului in cauza prezinta urmatorul tablou. Expertii care dateaza manuscrisele egiptene antice dupa forma scrisului de mana spun ca sunt sanse putine ca acesta sa fi fost scris inainte de regele egiptean Takelot I (cam pe la 893-870 i.Hr.) al dinastiei a 22-a, dar s-ar putea sa fi fost scris si cam pana in secolul al IV-lea i.Hr. Numele gasite in document apar in Egipt din 1100-600 i.Hr., iar gramatica si vocabularul folosit corespund cu aproximatie perioadei 800-500 i.Hr. Astfel, studierea tipului scrisului de mana, a numelor de persoane, a gramaticii si a vocabularului arata ca aceste patru criterii folosite pentru datarea lucrarii lui Amenemope acopera perioada intre 800-600 i.Hr. Aceasta duce la concluzia ca proverbele lui Amenemope isi au obarsia in aceasta perioada si ca ele sunt cu cel putin 150 de ani mai tarzii decat acelea ale lui Solomon.
Doar invatatii care nu accepta obarsia solomonica a cartii biblice a Proverbelor, sustinand ca ea a aparut cateva secole mai tarziu de vremea lui Solomon, pot argumenta in favoarea intaietatii lui Amenemope. Dar cercetatorii Bibliei care il accepta pe Solomon ca autor al Proverbelor explica paralelele dintre aceasta carte si aceea a lui Amenemope sustinand ca unele din proverbele lui Solomon si-au croit drum in Egipt si au fost folosite de catre Amenemope in colectia lui de proverbe, unde se afla acum intr-un vesmant egiptean.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1 AH 404; 4T 588, 656; 5T 595
2 �
DA 403 6�
AH 184, 205, 235, 264, 317; CG 38, 39; CT 108, 143, 161; FE 57; ML 261; 3T 131; 4T 429; 5T 320, 424
7 �
AH 391; Ed 136
11 �
Ed 237; MB 44
15 �
CG 87
16 �
Ed 136
17-19 �
MH 447
20.21�
MH 448
26 �
1T 200
29 �
AH 391; Ed 135; FE 199; ML 104; 4T 459; 5T 178