16:1 Planurile pe care le face inima atarna de om, dar raspunsul pe care-l da gura vine de la Domnul.
De om. Versetul acesta ar trebui sa fie tradus in asa fel incat sa arate contrastul care este evident in ebraica: "Sfaturile inimii sunt ale omului, dar raspunsul limbii este al Domnului". Adevarul acestui proverb este ilustrat in experienta lui Balaam. Acest prooroc lacom planuia sa blesteme pe Israel si sa obtina recompensa bogata oferita de Balac, dar Domnul, in al carui nume pretindea ca vorbeste, a dirijat cuvintele care i-au iesit din gura (Numeri 22-24). In mod special atunci cand un om vorbeste din partea lui Dumnezeu, cuvintele ii sunt date (Exod 4,12; Ieremia 1,7; Matei 10,19).
16:2 Toate caile omului sunt curate in ochii lui, dar cel ce cerceteaza duhurile este Domnul.
Sunt curate. Cu toate ca cei mai multi oameni isi dau seama de defecte din viata lor, rareori pacatuiesc deliberat fara ca sa se indreptateasca intr-o masura oarecare. Ei poate se compara cu altii si decid ca, avand in vedere mediul si greutatile lor, sunt cel putin la fel de buni ca si altii. Sau poate isi fac socoteala ca au anumite slabiciuni si astfel Domnul va ierta abateri ocazionale de la calea cea dreapta si buna. Ei accepta standardele pe care le-a pus Dumnezeu, dar nu sunt dispusi sa le respecte in totalitate.
Omul care este inca lege pentru sine insusi e sigur ca drumurile lui sunt curate. Cum pot fi concluziile lui altele, cand singurul lui etalon de judecata pe care il au este al lui personal? Numai lucrarea Duhului Sfant poate sa faca o bresa in acest simtamant de automultumire si sa produca acea convingere ca exista un etalon absolut, extrem de clar exprimat in Cuvantul lui Dumnezeu si cat se poate de efectiv ilustrat si exemplificat in viata lui Hristos. Numai Creatorul omenirii cunoaste motivele fundamentale din inima care se inseala singura a omului si foloseste toate mijloacele existente ale cerului pentru a naste convingerea despre nevoia unui Mantuitor si a despre faptul ca puterea divina e suficienta pentru nastere din nou (vezi Proverbe 21,2; 24,12; Ieremia 17,9.10; Ioan 16,8; Iacov 2,12; COL 159).
16:3 Incredinteaza-ti lucrarile in mana Domnului, si iti vor izbuti planurile.
Incredinteaza-ti. Ebr. galal, "a rostogoli". Suntem indemnati in mod literal sa rostogolim calea noastra asupra Domnului (Psalm 37,5).
Vor izbuti. Cand un om isi recunoaste nevoia si merge la Domnul pentru calauzire si ajutor in orice actiune si hotarare, atunci puterile Cerului vin in sprijinul lui si il fac in stare sa aduca la indeplinire hotararile luate sub influenta Duhului Sfant. Cand el este astfel inspirat, chiar si demonii se mira de schimbarea savarsita in inima odata slaba si nestatornica si totusi mandra si incapatanata a omului (vezi TM 18).
16:4 Domnul a facut toate pentru o tinta, chiar si pe cel rau pentru ziua nenorocirii.
Pentru o tinta. [Pentru sine, KJV]. Vrea sa spuna pasajul acesta ca in planul Sau, Dumnezeu i-a creat pe oamenii nelegiuiti cu scopul de a-i pedepsi si a-i nimici? Textul acesta a fost folosit pentru a sustine cumplita doctrina a predestinatiei, care sustine ca Dumnezeu in mod intentionat i-a creat pe anumiti oameni ca sa sufere pedeapsa vesnica. Cea dintai propozitie zice tradusa literal: "Dumnezeu a facut totul cu privire la sfarsitul lui [sau raspuns]". Cuvantul tradus aici "sine" [KJV] este tradus "raspuns" in cap. 15,1 si 16,1. Traducerea aceasta sugereaza ca scriitorul vorbeste nu despre doctrina predestinatiei, ci doar despre ordinea eterna si neschimbatoare a lucrurilor, prin care pacatul aduce suferinta si moarte.
Dumnezeu i-a facut pe oameni fara prihana, dar cand omul a nascocit multe siretenii si a pacatuit (Eclesiast 7,29), el s-a facut potrivit doar pentru nimicirea din ziua incheierii tuturor lucrurilor. Aceia care isi folosesc libertatea de vointa si aleg sa fie nascuti din nou (Ioan 3,3.7), devin potriviti pentru viata vesnica si candva vor mosteni o lume purificata (2 Petru 3,13). Dumnezeu a facut ca totul sa corespunda finalului pentru care au devenit potrivite - in cazul omului, prin propria lui alegere, iar pentru restul creatiei pamantesti, prin nevinovata ei includere in distrugerea pe care a adus-o omul. In felul acesta, Domnul ne asigura ca a prevazut si S-a pregatit pentru oricare situatie. Nu va exista niciodata un pacatos nemuritor, care sa intristeze Cerul prin suferinta lui de-a lungul vesniciei (vezi la Exod 4,21).
16:5 Orice inima trufasa este o scarba inaintea Domnului; hotarat, ea nu va ramane nepedepsita.
Inima trufasa. Dumnezeu nu poate sa faca nimic pentru inima ingamfata, care nu simte deloc nevoie de ajutorul Lui. Ingamfarea spirituala este cea mai primejdioasa forma de mandrie, deoarece invadeaza sufletul cu un simtamant de incredere in sine, care Il impiedica pe Duhul Sfant sa aduca convingerea privind nevoia respectiva.
Hotarat. [Mana uneste cu mana, KJV]. Exista incertitudini cu privire la semnificatia exacta al acestei expresii. Unii sugereaza ca imaginea se refera la acte violente; altii, ca se refera la adaugarea puterii unei maini la cealalta mana in impotrivirea fata de Dumnezeu; iar altii cred ca este o forma de afirmatie, ca si cum ar zice: "Iata mana mea pe ea". Ultima sugestie este probabil cea mai putin corespunzatoare, intrucat darea mainii nu era folosita in felul acesta pe vremea lui Solomon. Un lucru e sigur, inima ingamfata nu poate fi socotita nevinovata (vezi Proverbe 29,23; Isaia 25,11; Matei 23,12; Filipeni 2,8; COL 154, 161; MB 19).
16:6 Prin dragoste si credinciosie omul ispaseste nelegiuirea, si prin frica de Domnul se abate de la rau.
Dragoste si credinciosie. [Indurare si adevar, KJV]. A iubi pe Dumnezeu si pe om cu toata inima, a fi credincios in implinirea fagaduintelor si a datoriilor si a tine cu tarie la adevarul lui Dumnezeu inseamna a inceta sa fi un pacatos si a deveni un adevarat slujitor al lui Dumnezeu. Departarea de rau, nu aducerea de daruri sau oferirea multor jertfe, il aduce pe om in gratiile Cerului. Invatatura aceasta era extrem de diferita de atitudinea multora de pe vremea aceea, care aduceau tot mai multe jertfe, cu speranta sa cumpere bunavointa lui Dumnezeu, fara necesara curatire a vietii si a faptelor (vezi Proverbe 3,3; 14,22; 20,28; Matei 22,37).
16:7 Cand sunt placute Domnului caile cuiva, ii face prieteni chiar si pe vrajmasii lui.
Ii face prieteni. [Ii face sa fie pasnici, KJV]. Cand un om traieste asa cum ar vrea Dumnezeu, atitudinea ostila a dusmanilor sai este potolita de bunatatea lui, cu totul separat de interventia speciala a lui Dumnezeu, cu toate ca El e gata sa intervina daca e necesar, ca in cazul lui Iacov si al lui Esau (Genesa 32,6-11; cf. PP 198).
16:8 Mai bine putin, cu dreptate, decat mari venituri, cu strambatate.
Dreptate. Expresia aceasta se poate referi fie la o viata sfanta, fie la un comportament cinstit; "strambatate" se poate referi la opusul ambelor. Bogatia fara dreptate nu aduce pace mintii si nu poate garanta sanatate trupului. De asemenea nu exista multumire in castigarea unui bun prin mijloace necinstite. Dar putinul pe care omul drept l-a obtinut pe cai cinstite aduce un profit suficient de fericire si nu trezeste nici invidie, nici lacomie (vezi cap. 13,7.25; 15,16).
16:9 Inima omului se gandeste pe ce cale sa mearga, dar Domnul ii indreapta pasii.
Domnul ii indreapta. Tot ceea ce realizam este prin intermediul vietii pe care ne-o imprumuta Dumnezeu si de aceea, cu permisiunea Lui, omul face planuri, dar nu stie daca va trai sa le realizeze. Evident, ca recunoastere a acestui adevar, unii crestini obisnuiau sa spuna: "daca va vrea Domnul", cand aduceau la cunostinta planurile lor (vezi Iacov 4,13-15).
E necesar ca omul sa faca planuri cu intelepciune in ce priveste actiunile lui viitoare, dar toate aceste planuri trebuie sa fie confruntate cu voia si legea lui Dumnezeu descoperite pentru ca sa fie sigur ca ele sunt in armonie cu standardele divine. Discutarea lor ar trebui sa fie condusa cu rugaciune in vederea calauzirii si cu dispozitia ca planurile propuse sa fie schimbate sau oprite de Domnul (vezi Luca 12,17-20; MB 150).
16:10 Hotarari dumnezeiesti sunt pe buzele imparatului, gura lui nu trebuie sa faca greseli cand judeca.
Hotarari dumnezeiesti. Ebr. gesem, folosit in general proorocii false (Deuteronom 18,10; Ieremia 14,14; Ezechiel 13,6). Aici cuvantul pare sa fie folosit intr-un sens bun. Sensul pare sa fie acela ca un imparat rosteste cuvinte care sunt inspirate de ceva care e mai mult decat o intelepciune omeneasca. In cazul lui Solomon lucrul acesta este adevarat, si atat Saul cat si David si-au inceput domnia avand dovada ca Dumnezeu era cu ei (vezi 1 Samuel 10,6.7; 16,13; 1 Regi 4,29.30). Poate ca versetul inseamna: "intrucat imparatii sunt priviti ca vorbind cu o intelepciune mai multa decat cea omeneasca, ei ar trebui sa fie deosebit de atenti sa nu pacatuiasca atunci cand iau hotarari".
16:11 Cantarul si cumpana dreapta vin de la Domnul; toate greutatile de cantarit sunt lucrarea Lui.
Lucrarea Lui. Cinstea in afaceri e guvernata de principiile vesnice ale guvernarii lui Dumnezeu (vezi cap. 11,1).
16:12 Imparatilor le este scarba sa faca rau, caci prin neprihanire se intareste un scaun de domnie.
Le este scarba. Intrucat imparatii sunt slujitorii lui Dumnezeu si fac lucrarea Lui, stand in locul lui Dumnezeu pentru a conduce poporul, nelegiuirea unui imparat este mai rea decat a oamenilor de rand. Pentru motivele acestea, imparatii rai raman fara tron, in timp ce conducatorii drepti au o viata lunga (vezi Daniel 4,17; Romani 13,1-6; PK 535).
16:13 Buzele neprihanite sunt placute imparatilor, si ei iubesc pe cel ce vorbeste cu neprihanire.
Buzele neprihanite. El insusi fiind un om drept, un imparat bun are placere de curtenii si supusii onesti si drepti si ii onoreaza (vezi cap. 8,6.7).
16:14 Mania imparatului este un vestitor al mortii, dar un om intelept trebuie s-o potoleasca.
Mania. Despotul exercita o putere arbitrara. Nemultumirea lui inseamna moarte, de aceea oamenii intelepti cauta sa ramana in gratiile imparatului (vezi cap. 19,12; 20,2). Aici nu exista intentia de a apara un astfel de despotism, dar oamenii sunt sfatuiti cum sa traiasca intr-o astfel de societate (vezi Eclesiast 8,2-4).
16:15 Seninatatea fetei imparatului este viata, si bunavointa lui este ca o ploaie de primavara.
Ploaie de primavara. [Ploaie tarzie, KJV]. Afirmatia aceasta este in contrast cu v. 14. Norii care aduc ploaia tarzie fac sa creasca cerealele care au fost semanate in timpul ploii timpurii, in toamna anului precedent (vezi Iov 29,23; Ieremia 5,24). Tot astfel, ocrotirea acordata de bunavointa imparatului asigura un mediu care incurajeaza progresul (vezi Psalm 72,6).
16:16 Cu cat mai mult face castigarea intelepciunii decat a aurului! Cu cat este mai de dorit castigarea priceperii decat a argintului!
Cu cat mai mult face. Bunavointa imparatilor tinde sa aduca mai multa prosperitate materiala decat progres intelectual. Cand oamenii isi subordoneaza propriile idei acelora ale unui conducator si merg impotriva propriilor convingeri pentru a-l asculta pe el, cu siguranta ca intelepciunea si priceperea au de suferit. Este putin probabil ca Solomon sa fi intentionat sa spuna ca intelepciunea era mai buna decat priceperea, ca aurul in comparatie cu argintul, ci ca ambele trasaturi sunt mai valoroase decat metalele dupa care oamenii alearga atat de zelosi (vezi cap. 3,14; 8,10.11).
16:17 Calea oamenilor fara prihana este sa se fereasca de rau; acela isi pazeste sufletul, care vegheaza asupra caii sale.
Calea. Calea celor drepti este asezata mai presus de lume, cu ispitele ei, care ademeneste pe carari pacatoase si care sfarseste in ruina. Acela care e preocupat sa ajunga in armonie cu planul lui Dumnezeu va studia cu grija calea pe care merge, pentru a fi sigur ca picioarele sale nu au ratacit (vezi Proverbe 4,26; 15,19; 2 Timotei 2,19).
16:18 Mandria merge inaintea pieirii, si trufia merge inainte caderii.
Mandrie. In ciuda des repetatelor avertismente impotriva mandriei, fiecare generatie vede cum oamenii devin mandri si aroganti, doar ca sa devina prada necazului si rusinii (vezi vers. 19; cap. 11,2; 17,19; 18,12). Aceia care isi pastreaza mandria si pozitia pe tot parcursul acestei vieti, vor fi constransi la o smerita recunoastere a lui Dumnezeu, la judecata (vezi GC 670, 671).
16:19 Mai bine sa fii smerit cu cei smeriti, decat sa imparti prada cu cei mandri.
Smerit. Saracia e de preferat bogatiei, care va disparea si il va lasa pe om fara aparare in ziua maniei (vezi cap. 15,17; 16,8).
16:20 Cine cugeta la Cuvantul Domnului, gaseste fericirea, si cine se increde in Domnul este fericit.
Cine cugeta. Prima propozitie poate fi tradusa si "cel care ia seama la cuvant va da de bine". Astfel tradus, versetul acesta exprima un adevar vital si bine cunoscut. Daca cineva da atentia cuvenita Cuvantului lui Dumnezeu, va reusi sa prospere din punct de vedere mintal, spiritual si va afla fericire in tot ce face (vezi Ioan 13,17; Iacov 1,25; DA 314).
16:21 Cine are o inima inteleapta este numit priceput, dar dulceata buzelor mareste stiinta.
Priceput. Intelepciunea va fi recunoscuta chiar si de oamenii prosti, care nu o folosesc.
Dulceata buzelor. Adica vorbirea placuta, atragatoare. Adevarul celei de a doua propozitii a fost recunoscut din totdeauna, dar propagarea vocii omenesti pe o mare suprafata a lumii, cu ajutorul echipamentelor electronice moderne, a facut ca glasul placut sa aiba o influenta si mai mare nu doar in chestiuni comerciale, ci si in raspandirea Evangheliei (vezi v. 23.24.27; cap. 27,9).
16:22 Intelepciunea este un izvor de viata pentru cine o are; dar pedeapsa nebunilor este nebunia lor.
Pedeapsa. [Instruirea, KJV]. Ebr. musar, care poate sa insemne si "mustrare" sau "pedepsire", uneori fiind tradus astfel (vezi Deuteronom 11,2; Proverbe 3,11; Isaia 26,16; 53,5). Priceperea da posesorului ei o continua masura de inviorare si putere, dar nebunia nu aduce nimic altceva nebunului decat mustrare (vezi Proverbe 1,7; 7,22; 15,5).
16:23 Cine are o inima inteleapta, isi arata intelepciunea cand vorbeste, si mereu se vad invataturi noi pe buzele lui.
Isi arata intelepciunea cand vorbeste. [Ii invata gura, KJV]. Probabil ca inseamna "face vorbirea lui inteleapta". Cuvintele chibzuite ale unui om intelept atrag pe ascultatori si fac adevarul mai agreabil (vezi 6T 400).
16:24 Cuvintele prietenoase sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet, si sanatoase pentru oase.
Sanatoase. S-a stiut din totdeauna ca vorbele placute sunt dulci, dar relatia mai precisa dintre cuvinte, stare sufleteasca si sanatate a ramas sa fie demonstrata in epoca noastra, a experimentelor. Vorbirea pe un ton artagos, de cearta aduce daune sanatatii, atat celui care vorbeste, cat si celui care asculta; dar cuvintele blande, alinatoare aduc vindecare intregului corp (vezi PP 556).
16:25 Multe cai i se par bune omului, dar la urma duc la moarte.
Se par bune. Vezi la cap. 14,12.
16:26 Cine munceste, pentru el munceste, caci foamea lui il indeamna la lucru.
Pentru el munceste. Nevoia de hrana, imbracaminte si adapost este cea care il impinge, in general, pe om sa lucreze. Din cele trei, apetitul este imboldul principal. In sudoarea fetei isi castiga omul cele necesare (vezi Genesa 3,19; Eclesiast 6,7; 2 Tesaloniceni 3,10).
16:27 Omul stricat pregateste nenorocirea, si pe buzele lui este ca un foc aprins.
Omul stricat. [Un om nevolnic, KJV]. Literal, "un om al lui Belial", insemnand "un om de nimic".
Pregateste nenorocirea. [Sapa raul, KJV]. Probabil in sensul ca cel nelegiuit sapa o groapa pentru a face sa cada in ea pe semenul lui si pune la cale planuri rele impotriva lui. Sau poate ca propozitia vrea sa spuna ca el sapa in cautarea raului, asa cum un om ar sapa sa dea de un izvor de apa. Faptul ca vorbele lui se spune ca parjolesc ca focul sugereaza ca prima parte arata ca el pune la cale planuri rele impotriva aproapelui si nu ca are placere sa afle lucruri rele (vezi Iacov 3,6).
16:28 Omul neastamparat starneste certuri, si paratorul dezbina pe cei mai buni prieteni.
Paratorul. Vorbirea de rau da nastere la cearta si dezbina pe prieteni, raspandind zvonuri care adesea sunt false si aproape totdeauna exagerate (vezi cap. 17,19; 18,8).
16:29 Omul asupritor amageste pe aproapele sau, si-l duce pe o cale, care nu este buna.
Verset ce nu a fost comentat.
16:30 Cine inchide ochii, ca sa se dedea la ganduri stricate, cine-si musca buzele, a si savarsit raul.
Cine-si misca buzele. [Miscandu-si buzele, KJV]. Literal, "ciupindu-si buzele", "muscandu-si buzele" sau "strangandu-si buzele". Atat de hotarat si de plin de rautate este omul viclean, incat atunci cand isi mijeste ochii ca sa planuiasca o ticalosie si isi strange buzele ca sa ascunda un zambet lipsit de mila, raul e ca si facut (vezi cap. 6,14; 10,10).
16:31 Perii albi sunt o cununa de cinste, ea se gaseste pe calea neprihanirii.
Perii albi. Cand cei varstnici sunt gasiti pe calea dreptatii, ei isi incoroneaza realizarile vietii prin sfatul lor intelept si prin influenta lor buna, dar e absurd si trist cand un om incaruntit continua sa aleaga o cale rea (vezi cap. 20,29; MH 204, 205).
16:32 Cel incet la manie pretuieste mai mult decat un viteaz, si cine este stapan pe sine pretuieste mai mult decat cine cucereste cetati.
Un viteaz. [Cel tare, KJV]. Conducatorilor militari care au avut succes in actiunile lor au fost mereu laudati si priviti ca oameni puternici; dar stapanirea de sine este un titlu mai bun pentru a primi onoare (vezi Iacov 3,2; DA 301).
16:33 Se arunca sortul in poala hainei, dar orice hotarare vine de la Domnul.
Sortul. Nu e dorinta Domnului ca omul sa decida in orice chestiune prin tragere la sorti. Cand exista o dovada buna sau un principiu corespunzator pentru a calauzi mintea sa ia o hotarare, folosirea sortilor slabeste atat mintea cat si caracterul. Sortul ar trebui folosit doar daca Dumnezeu da o indicatie precisa; altminteri nu poate exista siguranta unui raspuns inspirat.
Metoda dupa care evreii trageau la sorti e pusa oarecum sub semnul intrebarii. Cuvantul tradus prin "sort" inseamna literal "pietricica", sugerand ca erau folosite pietre, probabil de diferite culori sau de diferite forme. Versetul acesta pare sa arate ca pietrele, cel putin uneori, erau aruncate intr-o cuta facuta poala unei haine, scuturate si apoi extrase (vezi Iosua 18,10; Proverbe 18,18; Fapte 1,23-26; PP 494, 495).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
2TM 438
7�
7T 243
12�
Ed 175; GC 277, 415; PK 502
17�
4T 502
18�
ML 332; 4T 377
22�
AH 266; ML 154
24�
Ed 197; ML 152
25�
GC 597
31�
CG 144; Ed 244
32�
AH 443; CG 95; ML 70; MYP 134; 2T 164, 426; 3T 183; 4T 501