16:2 Toate caile omului sunt curate in ochii lui, dar cel ce cerceteaza duhurile este Domnul.
Sunt curate. Cu toate ca cei mai multi oameni isi dau seama de defecte din viata lor, rareori pacatuiesc deliberat fara ca sa se indreptateasca intr-o masura oarecare. Ei poate se compara cu altii si decid ca, avand in vedere mediul si greutatile lor, sunt cel putin la fel de buni ca si altii. Sau poate isi fac socoteala ca au anumite slabiciuni si astfel Domnul va ierta abateri ocazionale de la calea cea dreapta si buna. Ei accepta standardele pe care le-a pus Dumnezeu, dar nu sunt dispusi sa le respecte in totalitate.
Omul care este inca lege pentru sine insusi e sigur ca drumurile lui sunt curate. Cum pot fi concluziile lui altele, cand singurul lui etalon de judecata pe care il au este al lui personal? Numai lucrarea Duhului Sfant poate sa faca o bresa in acest simtamant de automultumire si sa produca acea convingere ca exista un etalon absolut, extrem de clar exprimat in Cuvantul lui Dumnezeu si cat se poate de efectiv ilustrat si exemplificat in viata lui Hristos. Numai Creatorul omenirii cunoaste motivele fundamentale din inima care se inseala singura a omului si foloseste toate mijloacele existente ale cerului pentru a naste convingerea despre nevoia unui Mantuitor si a despre faptul ca puterea divina e suficienta pentru nastere din nou (vezi Proverbe 21,2; 24,12; Ieremia 17,9.10; Ioan 16,8; Iacov 2,12; COL 159).