15:1 Un raspuns bland potoleste mania, dar o vorba aspra atata mania.
Un raspuns bland. Afirmatia aceasta este atat de valabila incat chiar si atunci cand metoda este folosita de inselatori iscusiti, raspunsul bland ii face pe acestia capabili sa aiba control asupra victimelor lor si sa ii faca sa sufere pierderi mari. Omul obisnuit, barbat sau femeie, tinde sa raspunda la manie cu manie, astfel incat problema se agraveaza si ranile sunt mai adanci. Cand dragostea adevarata pentru altii umple sufletul, doar atunci poate fi realizat acel sortiment bun de raspuns bland. Chiar si atunci dragostea il va indemna adesea pe cel in cauza sa vorbeasca doar dupa ce a trecut accesul de furie. Dar tacerea ar trebui sa fie o tacere iubitoare, plina de simpatie, nu una cu buze stranse si priviri aspre (vezi 1 Samuel 25,14-35; Matei 5,39; 1 Petru 3,9; MH 486; Ed 114).
15:2 Limba inteleptilor da stiinta placuta, dar gura nesocotitilor improasca nebunie.
Da stiinta placuta. [Foloseste bine stiinta, KJV]. Ultimii 150 de ani au cunoscut o inflorire fara precedent a stiintei, iar ritmul de strangere a datelor pare sa fi sporit constant in tot timpul acesta. Dar cu toata stiinta pe care au acumulat-o oamenii, ei nu sunt mai intelepti decat stramosii lor. Intrucat nu au ales frica de Domnul, ei n-au nici macar inceputul adevaratei intelepciuni (cap. 9,10) si sunt condusi de stiinta lor adunata spre un viitor inspaimantator (vezi Ed 225, GC 522).
15:3 Ochii Domnului sunt in orice loc, ei vad pe cei rai si pe cei buni.
Ei vad. [Privesc, KJV]. Mai bine "vegheaza". Uneori copiilor li se da impresia ca Dumnezeu ii urmareste ca sa gaseasca motiv de mustrare. Dar Parintele nostru ceresc vegheaza cu ochiul milostiv si iubitor al Celui care cunoaste slabiciunea naturii noastre (vezi Evrei 4,13; Psalm 33,13; 90,8; 103,13.14).
15:4 Limba dulce este un pom de viata, dar limba stricata zdrobeste sufletul.
Limba dulce. [Limba sanatoasa, KJV]. Literal "limba vindecatoare". Tipul de vindecare pe care il poate realiza o limba duce este aratat de afirmatia contrastanta "zdrobeste sufletul". Ranile facute de o limba stricata se aseaza in inima si minte. Cuvinte taioase dor avea ani de zile, submineaza puterea fizica si mentala si perturba viata spirituala. Deoarece limba vindecatoare alina aceste rani si puna capat raului, e descrisa pe buna dreptate ca un pom al vietii (vezi Iacov 3,1-10; MH 492; 4T 256; GW 120).
15:5 Nesocotitul dispretuieste invatatura tatalui sau, dar cine ia seama la mustrare ajunge intelept.
Ia seama la mustrare. Compara cu cap. 6,23; 19,25.
15:6 In casa celui neprihanit este mare belsug, dar in castigurile celui rau este tulburare.
Castigurile. Sau "venitul", aici aproape echivalent cu "bunurile". Omul bun isi castiga si isi strange comorile, in timp ce omul rau descopera ca venitul sau ii aduce mai mult necaz decat binecuvantare.
15:7 Buzele inteleptilor seamana stiinta, dar inima celor nesocotiti este stricata.
Verset ce nu a fost comentat.
15:8 Jertfa celor rai este o scarba inaintea Domnului, dar rugaciunea celor fara prihana Ii este placuta.
O scarba. Aici contrastul este intre jertfa pacatosului, care spera sa cumpere bunavointa si sa poata continua viata de pacat fara sa fie pedepsit, si rugaciunea simpla a celui drept, care Ii aduce Domnului jertfa unei inimi predate. Iertarea lui Dumnezeu nu e de vanzare la nici un pret; ea e totdeauna un dar nepretuit, la indemana tuturor celor care parasesc pacatul (vezi 1 Samuel 15,22; Isaia 1,11; Ieremia 6,20).
15:9 Calea celui rau este urata Domnului, dar El iubeste pe cel ce umbla dupa neprihanire.
Calea celui rau. Domnul uraste calea celui rau, dar iubeste pe omul neprihanit. Omul neprihanit nu numai ca urmareste neprihanire, dar o urmareste cu ardoare, asa cum e aratat de forma intensiva a verbului tradusa aici "umbla dupa" (vezi 1 Timotei 6,11).
15:10 Cine paraseste cararea este aspru pedepsit, si cine uraste mustrarea va muri.
Aspru pedepsit. [Mustrarea este dureroasa, KJV]. Mai bine, "este o mustrare dureroasa pentru cel care paraseste calea".
Va muri. S-ar putea ca nelegiuitul sa sfarseasca viata in mod neasteptat si dezastruos. El va trebui sa faca fata si pedepsei mult mai aspre a celei de a doua morti la sfarsitul celor o mie de (Apocalipsa 20,5-15).
15:11 Locuinta mortilor si Adancul sunt cunoscute Domnului, cu cat mai mult inimile oamenilor!
Locuinta mortilor. [Iadul, KJV]. Ebr. she'ol. Derivarea cuvantului este nesigura. Unii considera ca ar putea veni de la un cuvant care inseamna "a intreba", altii de la un cuvant care inseamna "a fi gol", iar altii se abtin de la o declaratie ferma privind etimologia lui. In KJV she'ol este tradus "mormant" de 31 de ori, "iad" de 31 de ori si "groapa" de 6 ori. Examinarea atenta a diferitelor versete in care aparel she'ol arata ca a fost folosit ca o expresie figurata, denumind locul unde merg oamenii dupa ce mor (Genesa 37,35; 1 Samuel 2,6; Iov 7,9; 14,13; Psalm 49,14.15). Din punct de vedere strict literal, she'ol ar putea fi egal cu "mormant", dar scriitorii biblici care folosesc simbolul acesta, descriu pe she'ol ca loc unde dorm toti cei morti (vezi la 2 Samuel 12,23), desi intr-o stare de inconstienta, cu exceptia formei figurate (vezi Ezechiel 32,21). She'ol e descris ca avand porti ["bare", KJV] (Iov 17,16; Isaia 38,10). Se spune ca e adanc, in contrast cu cerul, despre care se spune ca e inalt (Deuteronom 32,22; Iov 11,8; Psalm 86,13; 139,8). She'ol nu e nicaieri descris ca un loc de pedeapsa dupa moarte. Conceptia aceasta a fost atasata mai tarziu la gehenna (Marcu 9,43-48), nu la hades, cuvantul grecesc care traduce bine she'ol, cu o singura exceptie (Luca 16,23).
Adancul. [Nimicirea, KJV]. Ebr. 'abaddon, de la radacina 'abad, "a prinde", "a pieri". Cu privire la 'abaddon ca loc al nimicirii, vezi la Iov 26,6.
Semnificatia pasajului acestuia pare clar. Dumnezeu cunoaste caracterele si are un registru al faptelor celor care au murit. Cu atat mai mult El poate sa citeasca inima si mintea oamenilor vii (vezi Psalm 33,13-15; 90,8; 139,1-16; Evrei 4,12.13).
15:12 Batjocoritorului nu-i place sa fie mustrat, de aceea nu se duce la cei intelepti.
Batjocoritorului. Cel batjocoreste lucrurile bune se uneste cu pacatosul impietrit in lepadarea invataturii si a sfatului (vezi Isaia 29,20.21).
15:13 O inima vesela insenineaza fata; dar cand inima este trista, duhul este mahnit.
O inima vesela. Fata straluceste de bucurie cand inima e plina de lumina si pace. Dar duhul e zdrobit prin continua intristare a inimii. Cand nelinistii i se permite sa fie stapana, curajul slabeste, pana cand puterea mintii poate fi, in final, zdrobita. Tulburarea mintala este reflectata in starea fizica a corpului (vezi cap. 17,22; LS 255-258; COL 167, 168).
15:14 Inima celor priceputi cauta stiinta, dar gura nesocotitilor gaseste placere in nebunie.
Verset ce nu a fost comentat.
15:15 Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima multumita are un ospat necurmat.
Celui nenorocit. A doua propozitie sugereaza ca s-ar putea ca suferinta mintii sa fie cea care face zilele rele. Pesimistul se ingrijoreaza atat de mult de trecut, pe care nu-l poate schimba, si de viitor, pe care nu-l poate cunoaste, incat nu foloseste cu intelepciune prezentul, singurul care ii apartine. Aceasta atitudine de tristete ii influenteaza vederea si se repercuteaza asupra altora. Inima vesela si multumita sarbatoreste cu recunostinta putinul primit, uita de necazuri si priveste inainte cu bucurie si incredere spre un viitor care se afla in grija iubitoare a unui Parinte ceresc (Luca 12,22-32).
15:16 Mai bine putin, cu frica de Domnul, decat o mare bogatie, cu tulburare!
Mai bine putin. Versetul aceste subliniaza adevarul din v. 15. Putini sunt oamenii carora li se poate incredinta o avere mare, din cauza ispitei puternice de a lega inima de bogatii si de a neglija pregatirea pentru viata viitoare. Bogatiile nesfarsite ale lumii vesnice se vor revarsa asupra tuturor acelora care ating desavarsirea de caracter (vezi 1 Timotei 6,6-10.17-19).
15:17 Mai bine un pranz de verdeturi, si dragoste, decat un bou ingrasat, si ura.
Verset ce nu a fost comentat.
15:18 Un om iute la manie starneste certuri, dar cine este incet la manie potoleste neintelegerile.
Starneste certuri. Omul furios nu-si face doar lui rau, el tinde sa faca rau tuturor celor pe care ii intalneste (vezi Proverbe 15,1; cf. cap. 14,29; 29,22; Evrei 12,14).
15:19 Drumul lenesului este ca un hatis de spini, dar cararea celor fara prihana este netezita.
Netezita. Adica e asezata deasupra mlastinii si netezita ca un drum pietruit.
Atitudinea launtrica influenteaza tot mediul inconjurator. Omul lenes isi pune in gand sa evite orice pare greu, dar cu cat se gandeste mai mult la necaz, cu atat vede mai mult necaz. Cu cat cel drept staruie mai mult sa mearga mereu inainte pe calea spre cer, cu atat greutatile dispar din fata lui, deoarece credinta lui pune in miscare mana lui Dumnezeu si el merge pas cu pas pe un drum netezit, asezat deasupra lumii.
15:20 Un fiu intelept este bucuria tatalui sau, dar un om nesocotit dispretuieste pe mama sa.
Dispretuieste pe mama-sa. Chiar si atunci un copil atinge o varsta destul de mare ca sa-si dea seama ca si mama e om, supusa acelorasi slabiciuni ca oricare, prin legaturile stranse care au fost create, copilul tinde sa pastreze un respect trainic fata de mama lui. Numai cel care e lipsit de buna-cuviinta este in stare sa distruga acele prime amintiri intr-atat incat sa ajunga sa o dispretuiasca pe mama lui (cap. 10,1; MH 376-378).
15:21 Nebunia este o bucurie pentru cel fara minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept.
Nebunia este o bucurie. Vezi la cap. 10,23.
15:22 Planurile nu izbutesc, cand lipseste o adunare care sa chibzuiasca, dar izbutesc cand sunt multi sfetnici.
Cand lipseste o adunare care sa chibzuiasca. Compara cu cap. 11,14.
15:23 Omul are bucurie sa dea un raspuns cu gura lui, si ce buna este o vorba spusa la vreme potrivita!
Are bucurie. Cand cineva da un raspuns bun sau un sfat intelept, are bucuria ca a putut sa faca ceva bun (vezi cap. 10,31.32; 25,11).
15:24 Pentru cel intelept cararea vietii duce in sus, ca sa-l abata de la locuinta mortilor, care este jos.
In sus. Calea vietii omului intelept duce in sus. Poate sa fie plina de prapastii si greutati, dar are recompensele ei.
15:25 Domnul surpa casa celor mandri, dar intareste hotarele vaduvei.
Hotarele. Cu privire la caracterul sfant semnelor de hotar, vezi cap. 22,28.
Vaduvei. Domnul are o grija speciala pentru vaduva si orfan. Cu toate ca acesti nefericiti par sa sufere in viata aceasta si adesea sa cada victima oamenilor hrapareti, totusi Domnul va face ca toate lucrurile acestea sa lucreze spre binele lor, daca isi pun deplina incredere in El. Minunea cu inmultirea undelemnului e tipica pentru ceea ce poate sa faca si va face Dumnezeu, desi, de obicei intr-un fel mai putin spectaculos, pentru a-i ajuta pe astfel de persoane lipsite de sprijin (vezi Psalm 68,5; Ieremia 49,11; MB 110; MH 202-204).
15:26 Gandurile rele sunt urate Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate inaintea Lui.
Gandurile. Din ganduri se nasc fapte (Proverbe 23,7; Marcu 7,21). Cand cineva este impiedicat de circumstante externe sa savarseasca o fapta rea premeditata, asta nu inseamna ca este nevinovat.
15:27 Cel lacom de castig isi tulbura casa, dar cel ce uraste mita va trai.
Uraste mita. Subiectul acestui verset pare a fi mai ales luarea de mita pentru a denatura judecata (vezi Deuteronom 16,19; Isaia 1,23; Ezechiel 22,12). Omul care este atat de lacom dupa castig incat se injoseste renuntand la onoarea lui nu aduna o bogatie de durata. Mai curand sau mai tarziu, actiunile lui ajung sa fie cunoscute, iar familia care a trait in lux nemeritat se trezeste in saracie.
15:28 Inima celui neprihanit se gandeste ce sa raspunda, dar gura celor rai improasca rautati.
Se gandeste ce sa raspunda. Omul bun se gandeste la ceea ce e gata sa spuna, nu doar ca sa se poata dovedi cat mai folositor ceea ce spune, dar ca nu cumva, in graba, sa spuna ceva care ar jigni pe celalalt (vezi Proverbe 15,2; Matei 12,35.36).
15:29 Domnul Se departeaza de cei rai, dar asculta rugaciunea celor neprihaniti.
Se departeaza de cei rai. Domnul nu e departe de nimeni, decat de cei care refuza sa-L caute. Aceia care isi pun propriile dorinte mai presus de ascultarea de Dumnezeu, descopera ca pacatele lor i-au despartit de El (vezi Proverbe 15,8; Isaia 59,1-4).
15:30 O privire prietenoasa inveseleste inima, o veste buna intareste oasele.
O veste buna. Solomon atrage atentia asupra legaturii stranse care exista intre gandurile mintii sau pornirile sufletesti, in voia carora se lasa cineva, si starea fizica a corpului (vezi v. 13; cap. 16,24).
15:31 Urechea care ia aminte la invataturile care duc la viata, locuieste in mijlocul inteleptilor.
Invataturile care duc la viata. Adica sfatul care indruma pe calea vietii vesnice (vezi v. 5.10.32).
15:32 Cel ce leapada certarea isi dispretuieste sufletul, dar cel ce asculta mustrarea capata pricepere.
Leapada. Aceia care refuza invatatura nu le pasa de viata lor. Chestiunile despre care este vorba pot sa para mici, dar fiecare hotarare influenteaza destinul vesnic (vezi cap. 8,36).
15:33 Frica de Domnul este scoala intelepciunii, si smerenia merge inaintea slavei.
Inaintea slavei. Frica de Domnul este adevarata smerenie. O astfel de stare e necesara pentru a primi invatatura care poate face pe cineva intelept. In treburile lumesti e la fel de valabil ca adevarata onoare o castiga cei care sunt destul de smeriti sa invete de la predecesori cum sa urce pe scara succesului (vezi Proverbe 18,12; Matei 23,12; Iacov 4,6). In exemplul lui Hristos, umilinta si suferinta au venit inaintea maretei inaltari (Filipeni 2,5-11; Evrei 12,2; 1 Petru 1,11).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1AH 439; Ed 114; MH 486, 497; ML 81, 111, 179; MYP 136; 3T 182; 4T 65, 348, 367; 5T 404
2�
Ed 225
3�
CH 302
7�
PK 34
8�
GW 257; 4T 534
13�
AH 421, 430; CH 28; ML 177, 195
23�
AH 434; Ev 430; MYP 125; 4T 348; 6T 233, 248, 267; 7T 15
27�
PP 168
33�
ML 332; PP 553; 5T 50