13:1 Un fiu intelept asculta invatatura tatalui sau, dar batjocoritorul n-asculta mustrarea.
Un fiu intelept. Solomon vazuse invataturile acestui verset in mod clar si tragic demonstrate in familia tatalui sau. Mai multi frati de ai sai au dispretuit mustrarea lui David si au mers mai departe pe calea lor rea pana cand au fost biruiti de consecinte (2 Samuel 13-19; 1 Regi 1; 2), dar Solomon a ascultat si a invatat, ajungand omul cel mai intelept din toate timpurile.
13:2 Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricati au parte de silnicie.
Verset ce nu a fost comentat.
13:3 Cine-si pazeste gura, isi pazeste sufletul; cine-si deschide buzele mari alearga spre pieirea lui.
Isi pazeste sufletul. [Isi pazeste viata, KJV]. Solomon repeta de multe ori cat de importanta este sa ne pazim gura (vezi cap. 12,13.14,22.23; etc.). Cu toate ca un astfel de sfat a fost de repetate ori proclamat si clar demonstrat in decursul istoriei neamului omenesc, doar putini sunt aceia care au izbutit sa puna o straja permanenta buzelor lor. Multa nenorocire s-ar fi putut evita daca oamenii ar fi invatat adevarul la care a ajuns Solomon printr-o experienta amara. Din nefericire, multi nu par dispusi sa-l invete niciodata.
13:4 Lenesul doreste mult, si totusi, n-are nimic, dar cei harnici se satura.
Cei. [Sufletul, KJV]. Aici "sufletul" e folosit pentru individ in sine. In felul acesta se vorbeste despre "sufletul" [KJV] ca fiind gras sau slab. Alergarea dupa bogatiile materiale sau intelectuale, pana la excluderea aproape completa a hranei spirituale, lasa puncte slabe in suflet (vezi Psalm 106,13-15; Matei 6,2; Luca 10,38-42).
13:5 Cel neprihanit uraste cuvintele mincinoase, dar cel rau se face urat si se acopera de rusine.
Uraste cuvintele mincinoase. Minciuna doboara increderea si nimiceste prietenia. Cu toate acestea multi oameni folosesc un neadevar cand li se pare necesar ca sa-i scoata din vreo incurcatura sau ca sa scape din vreun necaz mai serios. Omul isi construieste o fortareata impotriva acestui rau doar cand cultiva o puternica scarba fata de pacatul de orice fel. O astfel de scarba se dezvolta prin prezenta Duhului Sfant in inima. Omul care se deda la minciuna se identifica cu pacatul si, in felul acesta, ajunge respingator si un obiect al ocarii (vezi Psalm 101,7.8; Ioan 8,44; Apocalipsa 21,27).
13:6 Neprihanirea pazeste pe cel nevinovat, dar rautatea aduce pierzarea pacatosului.
Rautatea. Vezi la cap. 1,31; 5,22; 11,3.
13:7 Unul face pe bogatul, si n-are nimic, altul face pe saracul, si are totusi mari avutii,
Face pe bogatul. [Se face bogat, KJV]. Unii socotesc ca expresiei acesteia trebuie sa i se dea intelesul de "a face pe bogatul" si celei de a doua "a face pe saracul". Interpretarea aceasta face pe ambii oameni fatarnici - unul pretinzand ca e bogat, cand e sarac, celalalt ca e sarac, cand e bogat. Totusi pare sa nu existe o antiteza reala si nici o invatatura intr-o astfel de expresie. Traducerea, asa cum se afla [in KJV], e la fel de acceptabila si sugereaza o invatatura similara celei a Mantuitorului nostru privitoare la cei care castiga lumea, dar isi pierd sufletul, si la cei mai intelepti care-si folosesc mijloacele ca sa-si adune o comoara vesnica in cer (vezi Marcu 8,36; Luca 12,15-21.33).
13:8 Omul cu bogatia lui isi rascumpara viata, dar saracul n-asculta mustrarea.
Rascumpara. Partea intai poate fi inteleasa ca afirmand ca bogatul poate sa-si foloseasca averea pentru ca sa iasa din necaz, indeosebi din acel fel de necaz produs de acuzatiile false ale conducatori asupritori facute cu speranta unui castig. Prin contrast, saracul nu ajunge in astfel de dificultati si nici nu aude aceste invinuiri mincinoase, deoarece e asa de sarac ca nu se poate obtine nici un folos din necajirea lui.
O alta interpretare a versetului este ca, desi bogatiile sunt atat de valoroase pentru a scapa pe un om de diferitele feluri de dificultati, saracul refuza sa ia in seama indrumarea si sfatul care l-ar ajuta sa castige astfel de bogatii.
13:9 Lumina celor neprihaniti arde voioasa, dar candela celor rai se stinge.
Voioasa. S-ar putea ca aici sa se fi intentionat un contrast intre "lumina" si "candela". Omul bun straluceste de lumina divina a Izvorului a toata lumina si viata, in timp ce omul rau e constrans sa inventeze o candela, prin a carei lumina plapanda si fumeganda nadajduieste sa gaseasca o cale de iesire, cu un sfarsit bun, in ciuda lepadarii adevaratei Luminii. Lumina e vesnica, dar candela se prapadeste (vezi Iov 18,5; Ioan 1,8).
13:10 Prin mandrie se atata numai certuri, dar intelepciunea este cu cel ce asculta sfaturile.
Mandrie. Ebr. zadon, "incumetare". Aici contrastul este intre cel prea mandru sa primeasca sfat si care se simte insultat daca cineva ii sugereaza ca ar avea nevoie de asa ceva si omul intelept, care asculta de sfatul oamenilor cu experienta. Omul mandru nu doar se cearta cu cei ar putea sa-l invete, dar si intra in conflicte de tot felul ca rezultat al pornirii pe cai proprii, imprudente (vezi cap. 11,2; 12,15).
13:11 Bogatia castigata fara truda scade, dar ce se strange incetul cu incetul, creste.
Fara truda. Bogatia castigata fara un efort real este risipita de graba. Ceea ce omul a trudit ca sa obtina este de obicei cheltuit cu grija, si isi aduna treptat si o rezerva (vezi cap. 20,21; 21,5).
13:12 O nadejde amanata imbolnaveste inima, dar o dorinta implinita este un pom de viata.
Nadejdea amanata. Aici e subinteles un contrast puternic. Inima bolnava a pierdut orice speranta. Resursele de energie si ambitie s-au epuizat, lasand pe om cu adevarat nenorocit. Dar cand o speranta buna este realizata, viata renaste, puterea si fericirea sporesc, asa cum se va intampla cu ajutorul fructelor pomului vietii (vezi cap. 11,30).
S-ar putea ca pentru multi intarzierea prelungita a venirii Domnului sa para ca o nadejde amanata. Dar cel care e gata pentru venirea aceea si se roaga ca ea sa fie grabita umbla atat de aproape de Dumnezeu, incat traieste fara incetare implinirea dorintelor si reinnoirea increderii sale (vezi Genesa 5,22).
13:13 Cine nesocoteste Cuvantul Domnului se pierde, dar cine se teme de porunca este rasplatit.
Cuvantul. Paralelismul versetului sugereaza un lucru: "cuvant" tine locul aici de "porunca" (vezi Deuteronom 30,14-16).
13:14 Invatatura inteleptului este un izvor de viata, ca sa abata pe om din cursele mortii.
Invatatura. [Legea, KJV]. Ebr. torah, care inseamna "invatatura" (vezi la cap. 3,1). Invatatura inteleptilor ii calauzeste pe cei care iau seama la ea pe calea cu asperitati a vietii, ferindu-i de capcanele pacatului si ale mortii care blocheaza calea vietii la orice pas.
13:15 O minte sanatoasa castiga bunavointa, dar calea celor stricati este pietroasa.
Pietroasa. Ebr. ethan, literal "durabila", aici probabil cu sensul de "tare", "aspra", "pietroasa". In timp ce un copil al lui Dumnezeu merge pe calea vietii cu foarte putine divergente, pacatosul considera ca inaintarea este grea, deoarece propria sa neindurare se intoarce asupra lui din partea celor pe care ii intalneste (Matei 7,2). LXX reda partea a doua astfel: "iar cel fara minte in lat va muri".
13:16 Orice om chibzuit lucreaza cu cunostinta, dar nebunul isi da la iveala nebunia.
Lucreaza cu cunostinta. Adica "actioneaza cu pricepere". Nebunul se faleste cu nebunia lui in public, fie pentru ca nu realizeaza ca e nebunie, fie poate pentru ca nu ii pasa (vezi cap. 15,2).
13:17 Un sol rau cade in nenorocire, dar un sol credincios aduce tamaduire.
Nenorocire. Cu privire la semnificatia expresiei, vezi la cap. 12,21. Unii iau verbul ca tranzitiv si cauzativ - "vara pe oameni in necaz" (RSV). Traducerea aceasta cere o modificare a vocalele masoretice.
13:18 Saracia si rusinea sunt partea celui ce leapada certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus in cinste.
Pus in cinste. Solomon revine la afirmatia des repetata ca singura cale spre succes e aceea de a asculta de invatatura celui intelept (vezi cap. 1-5).
13:19 Implinirea unei dorinte este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urat sa se lase de rau.
Le este urat. [Este o uraciune, KJV]. Adevarata dorinta a sufletului este salvarea din starea de pacat si de urmarile ei ingrozitoare; dar nebunul, pentru ca este nebun, nu doreste parasirea cailor lui rele, chiar cu pretul pierderii vietii vesnice.
13:20 Cine umbla cu inteleptii se face intelept, dar cui ii place sa se insoteasca cu nebunii o duce rau.
O duce rau. [Va fi nimicit, KJV]. Literal, "va fi facut [sau va deveni] rau". Un om poate fi cunoscut dupa anturajul pe care si-l face. Cel caruia "ii place sa se insoteasca cu nebunii" devine tot mai asemenea lor. Alegerea anturajului are o influenta hotaratoare asupra dezvoltarii tinerilor. Un vechi proverb zice: "Cine traieste cu un olog se deprinde sa schiopateze". Un om care ajunge la fel de rau ca tovarasii sai, trebuie sa fie dispus la fel de sa se impartaseasca de soarta lor (vezi 4T 589).
13:21 Nenorocirea urmareste pe cei ce pacatuiesc, dar cei neprihaniti vor fi rasplatiti cu fericire.
Vor fi rasplatiti. Sau "El [Dumnezeu] va rasplati pe cel bun". In timp ce omul rau e lasat sa culeaga rezultatele propriilor sale alegeri gresite, omului bun i se da o rasplatire tot atat de sigura (vezi Psalm 11,5-7; Eclesiast 2,26; Apocalipsa 2,23; 22,12).
13:22 Omul de bine lasa mostenitori pe copiii copiilor sai, dar bogatiile pacatosului sunt pastrate pentru cel neprihanit.
Mostenitori. Omul bun se gandeste la altii si aduna o mostenire buna, pe care sa o transmita copiilor sai, dar pacatosul cheltuieste pentru sine ceea ce ar trebui sa pastreze. Omul rau poate ca la jefuit pe cel bun de averea si bunurile lui, dar aceasta, mai devreme sau mai tarziu, se reintoarce la familia omului bun (vezi Eclesiast 12,35.36; Iov 27,16.17; Proverbe 28,8).
13:23 Ogorul pe care-l desteleneste saracul da o hrana imbelsugata, dar multi pier din pricina nedreptatii lor.
Desteleneste. Ca in Ieremia. 4,3 si Osea 10,12. Pier. Saracii, din cauza lipsei de judecata, isi irosesc castigul obtinut cu greu (vezi MH 195).
13:24 Cine cruta nuiaua, uraste pe fiul sau, dar cine-l iubeste, il pedepseste indata.
Nuiaua. Compara cu cap. 19,18; 22,15; 23,13.14; 29,15.17. Nuiaua ar putea fi considerata un simbol al actiunii de disciplinara de diferite tipuri. Pedeapsa corporala corespunzatoare poate fi de o real folos, cand un copil e mic. Mai tarziu ea tinde sa produca reactii nedorite, fiind preferabile alte tipuri de pedeapsa.
Uraste. Termenul ar trebui sa fie inteles prin comparatie, cu sensul de a iubi pe altcineva sau altceva mai mult. Compara cu acest fel de "ura" din Luca 14,26. Acela care neglijeaza sa-si disciplineze copiii pentru ca fie e indolent, fie are aversiune pentru o astfel de sarcina, se pune pe sine inaintea copiilor sai, si astfel se poate spune ca ii "uraste".
Indata. Aceasta e traducerea unui idiom ebraic care se refera la harnicie in termenii desteptarii dimineata devreme. Unii au interpretat idiomul ca insemnand ca un copil ar trebui sa fie disciplinat la inceputul vietii lui. Fara indoiala ca ar trebui, dar ideea nu prea poate fi dedusa din varianta ebraica.
13:25 Cel neprihanit mananca pana se satura, dar pantecele celor rai duce lipsa.
Se satura. Trebuintele omului bun sunt moderate, si el are fagaduinta lui Dumnezeu ca aceste trebuinte elementare vor fi satisfacute (vezi Iov 33,16). Dorintele omului pacatos sunt adesea necumpatate. Oricat de mult ar obtine, el doreste tot mai mult. Pentru el nu exista fagaduinte de satisfacere supranaturala a nevoilor lui. Stapanul lui e unul nemilos. Doar datorita bunatatii lui Dumnezeu primavara si secerisul, soarele si ploaia, ii dau o parte din darurile pamantului (vezi Genesa 8,22; Proverbe 10,3; Matei 5,45).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
4AH 391; Ed 135
11�
AH 391; Ed 136
15�
MB 201
20�
Ed 136; FE 294; 4T 589
23�
MH 195