12:1 Cine iubeste certarea, iubeste stiinta; dar cine uraste mustrarea, este prost.
Iubeste stiinta. Unii oameni ar fi bucurosi sa dobandeasca stiinta, daca ea nu ar necesita primirea de invatatura, corectare si mustrare (vezi 2 Timotei 3,16). Lipsa regretului pentru greselile trecute, a bunavointei pentru indreptare si a aspiratiilor pentru viitor inseamna a fi precum fiarele campului, care nu au un caracter de format si un suflet de mantuit (vezi 2 Petru 2,12).
12:2 Omul de bine capata bunavointa Domnului, dar Domnul osandeste pe cel plin de rautate.
Omul de bine. Semnificatia de aici este de gasit printr-o comparatie cu tipul de nelegiuire descris in a doua parte a versetului. Indurarea Domnului e castigata de oameni care sunt deschisi si cinstiti in umblarea lor.
12:3 Omul nu se intareste prin rautate, dar radacina celor neprihaniti nu se va clatina.
Radacina celor neprihaniti. Compara cu Psalm 1,3.4; 37,23.31; Efeseni 3,17.
12:4 O femeie cinstita este cununa barbatului ei, dar cea care-i face rusine este ca putregaiul in oasele lui.
Cununa. Pe vremea lui Solomon, parintii ii indrumau pe copiii lor in alegerea tovarasilor lor de viata. Astazi tinerii insista sa faca propria lor alegere. Faptele afirmate aici ar trebui sa fie chibzuite cu judecata si rugaciune suficient de timpuriu pentru a fi crutati de o alegere necugetata si de un regret de o viata. O femeie slaba, clevetitoare, lipsita de modestie sau cheltuitoare submineaza initiativa si hotararea sotului ei.
12:5 Gandurile celor neprihaniti nu sunt decat dreptate, dar sfaturile celor rai nu sunt decat inselaciune.
Nu sunt decat dreptate. [Sunt drepte, KJV]. Literal, "sunt judecati" sau "dreptate". Cei drepti sunt in totul buni, iar motivele lor launtrice ii inspira sa faca bine altora. Constiinta lor actioneaza ca un judecator si cantareste orice gand si orice impuls care apare in forul lor interior. Constiinta e tot mai mult controlata de indemnurile Duhului Sfant cu cat persoana e mai aproape de tinta asemanarii cu Hristos (vezi Galateni 2,20; Efeseni 3,17; Coloseni 1,27).
In contrast cu bunatatea launtrica care ii stimuleaza pe cei drepti, nelegiuitii sunt o sursa de sfaturi nesanatoase, care inseala si fac rau celor care le iau in seama. Calea cea dreapta este singura cale a fericirii si a adevaratului succes (vezi Proverbe 14,12; Ioan 14,6).
12:6 Cuvintele celor rai sunt niste curse ca sa verse sange, dar gura celor fara prihana ii izbaveste.
Cuvintele celor rai. Versetul 5 a pus in contrast gandurile celor drepti cu sfaturile celor nelegiuiti. Versetul acesta se ocupa cu gandurile exprimate si ale unora si ale altora. Cuvintele celor nelegiuiti produc intristare si moarte prin caracterul lor inselator. Falsele lor acuzatii si calomnii dau nastere la vrajmasie. Cei drepti folosesc elocventa si intelepciunea lor pentru a lumina, pentru a apara si pentru a castiga prieteni pentru cei nevinovati, al caror sange il cauta nelegiuitii (vezi 1 Regi 21,1-24; 2 Regi 4,1-7).
12:7 Cei rai sunt rasturnati, si nu mai sunt, dar casa celor neprihaniti ramane in picioare!
Ramane in picioare. Cel neprihanit isi zideste casa pe stanca, Isus Hristos, iar asteptarile lui sunt sigure (Matei 7,24-27). Avandu-L pe Mantuitorul, el are viata vesnica (1 Ioan 5,11.12, vezi DA 388). S-ar putea ca el sa cada, s-ar putea ca el sa cada de sapte ori, dar el se ridica iarasi (Proverbe 24,16).
12:8 Un om este pretuit dupa masura priceperii lui, dar cel cu inima stricata este dispretuit.
Dupa masura priceperii lui. Nu e nimic altceva care sa recomande mai trainic pe un om ca intelepciunea si priceperea lui. Oamenii pe care se poate totdeauna pune baza, oameni ale caror fapte sunt carmuite de inteligenta si principii inalte (vezi 1 Samuel 18,5) sunt intotdeauna cautati. Omul vanitos si lipsit de bun simt, omul care isi face o parere distorsionata despre viata si oameni, un om care denatureaza si rastalmaceste, e dispretuit de toti cei care-l vad asa cum este, chiar de catre aceia care il folosesc pentru atingerea scopurile lor. Iuda era un asemenea om (Matei 27,3-8; Fapte 1,16-20).
12:9 Mai bine sa fii intr-o stare smerita si sa ai o sluga, decat sa faci pe fudulul si sa n-ai ce manca.
Sa ai o sluga. LXX reda expresia aceasta "slujind insusi", de unde traducerea RSV "mai bine un om de conditie umila, care lucreaza pentru sine, decat unul care pozeaza in om important, dar duce lipsa de paine". Semnificatia variantei din KJV este ca e mai bine de omul care are o sluga care sa lucreze pentru el si sa cultive grau pentru paine, chiar daca este putin stimat, decat de cel omul laudaros, care e flamand.
Cuvantul ebraic qalah, tradus aici "smerita", inseamna "a fi putin stimat", "a fi dezonorat" si se deosebeste de cuvantul tradus "dispretuit" din v. 8. "Dispretuit" din versetul 8 vine de la buz, care inseamna de fapt "a dispretui", "a arata dispret fata de".
12:10 Cel neprihanit se indura de vite, dar inima celui rau este fara mila.
Fara mila. Dumnezeu are o grija duioasa fata de animalele pe care le-a facut. Suferintele lor nemeritate nu trec neobservate (Iona 4,11; Matei 6,26; 10,29). Instructiunile legii cuprindeau reglementari privind tratarea animalelor (Exod 23,4.5; Deuteronom 25,4; PP 443; DA 500). Vrajmasul oamenilor a contribuit mult la agravarea suferintelor omului si ale animalelor. Aceia care il iau pe el ca stapan devin nemilosi, iar egoismul lor ii face sa fie orbi fata de nevoile reale ale altora.
12:11 Cine-si lucreaza ogorul va avea belsug de paine, dar cine umbla dupa lucruri de nimic este fara minte.
Lucruri de nimic. Ebr. reqim. Cuvantul inseamna simplu "nimicuri" sau "lucruri de nimic". Daca cineva doreste sa-si imbunatateasca conditie este un lucru bun, dar daca isi neglijeaza indatoririle prezente ca sa se dedice unui vis este o nebunie. Cand lucreaza in mod angajat in tot ceea ce gasesc mainile lui sa faca, omul isi asigura hrana de toate zilele, dar are timp pentru a urmari si alte tinte valoroase si pentru a se pregati in vederea unei slujiri mai inalte (vezi Ed 267).
12:12 Cel rau pofteste prada celor nelegiuiti, dar radacina celor neprihaniti rodeste.
Prada. [Cursa, KJV]. Ebr. masod. Exista o oarecare indoiala cu privire la semnificatia exacta a acestui cuvant cat si a propozitiei in care el apare. Masod e considerat uneori ca insemnand munci legate de asediu. Sensul versetului ar putea fi ca nelegiuitul ar dori prada (sau protectie), dar nu obtine nici un castig real, in timp ce omul bun este bine fixat si rodnic.
12:13 In pacatuirea cu buzele este o cursa primejdioasa, dar cel neprihanit scapa din bucluc.
Din bucluc. Nelegiuitul se prinde singur in mrejele minciunilor pe care le spune, si nu e nimeni ca sa-l scoata afara. Omul drept intra in bucluc din cauza atacurilor vrajmasilor sai, dar cinstea lui si atotputernicia lui Dumnezeu il scot din necazuri (vezi Isaia 37,39.40; 2 Petru 2,9).
12:14 Prin rodul gurii te saturi de bunatati, si fiecare primeste dupa lucrul mainilor lui.
Rodul gurii. Cel drept e rasplatit atat pentru vorbirea lui buna, cat si pentru lucrarea mainilor sale.
Primeste. A doua parte a versetului poate fi redata literal astfel: "rasplata mainilor unui om, el i-o va intoarce". Dumnezeu e Cel care face ca aceste rasplatiri sa se intoarca pentru a-l ferici pe omul bun (vezi Iov 1,10; Isaia 3,10).
12:15 Calea nebunului este fara prihana in ochii lui, dar inteleptul asculta sfaturile.
Asculta sfaturile. Vezi cap. 3,7; 13,10; 14,12; 16,2; 21,2; 1 T 360.
12:16 Nebunul indata isi da pe fata mania, dar inteleptul ascunde ocara.
Indata. Literal "in zi", care inseamna "indata". Omul nebun nu a reusit sa se auto-instruiasca in exercitarea stapanirii de sine. Daca e iritat de o insulta sau de o desconsiderare inchipuita, el da expresie imediat sentimentelor sale ranite. Inteleptul isi da seama ca probabil o astfel de actiune ar agrava necazul, asa ca asteapta pana cand accesul de furie trece ca abia apoi sa caute sa indrepte lucrurile; sau poate sa-l ignore cu totul (vezi Proverbe 20,22; 24,29; Matei 5,39, Luca 6,35).
12:17 Cine spune adevarul face o marturisire dreapta, dar martorul mincinos vorbeste inselaciune.
Spune adevarul. Literal "sufla adevarul". Poate o referire la obiceiul format de a spune adevarul, adica un om spune adevarul tot atat de natural cum respira. Cel care are o astfel de trasatura de caracter e condus de vocea binelui (MB 104, 105). Pentru motivul acesta crestinul nu trebuie sa ezite deloc sa depuna juramant la tribunal (vezi MB 104, 105; DA 706, 707).
Dimpotriva, cel care recurge la subterfugii in mod obisnuit nu spune adevarul nici chiar atunci cand jura sa-l spuna. Obiceiul lui de a ascunde o parte din adevar sau de a-i da alta fata pana cand acesta da impresia ca e cu adevarat o minciuna, va arata curand ascultatorului atent ca nu se poate pune pret deloc pe cuvantul lui (vezi cap. 14,5.25).
12:18 Cine vorbeste in chip usuratic, raneste ca strapungerea unei sabii, dar limba inteleptilor aduce vindecare.
Strapungerea unei sabii. Asemanarea e deosebit de izbitoare in evreieste intrucat taisul unei sabii e numit gura ei. Gura nesocotita, nerabdatoare rosteste cuvinte care ranesc inimile prietenilor si aduc multa suferinta si intristare. Cuvinte lipsite de tact strapung adesea inima sensibila a acelora care sunt in doliu sau in greutati, dar inteleptul stie ce sa spuna ca sa mangaie pe cei intristati, sa linisteasca pe cei furiosi si sa imbarbateze pe cei descurajati (vezi cap. 10,11; Ed 236, 237).
12:19 Buza care spune adevarul este intarita pe vecie, dar limba mincinoasa nu sta decat o clipa.
O clipa. Ebraica poate vrea sa spuna "cat clipesc din ochi". Domnia raului e doar pentru o clipa. Adevarul lui Dumnezeu nu poate fi rasturnat. Chiar si adevarul omului poate sa ramana in picioare fara teama in fata oricarui fel de ancheta. Dar minciunile sunt descoperite si demascate curand, daca nu in viata aceasta, atunci la judecata viitoare. Chiar si marea amagire a lui Satana va fi demascata in cele din urma si in pe deplin inaintea universului, la sfarsitul mileniului (Apocalipsa 20,1-10; GC 666-670).
12:20 Inselatoria este in inima celor ce cugeta raul, dar bucuria este pentru cei ce sfatuiesc la pace.
Cugeti. Ebr. charash, insemnand "a nascoci".
12:21 Nici o nenorocire nu se intampla celui neprihanit, dar cei rai sunt napaditi de rele.
Nici o nenorocire. Probabil in sensul ca raul care vine peste cel drept e transformat in binecuvantare prin interventia lui Dumnezeu (vezi Romani 8,28). Rele. Ebr. ra', de cele mai multe ori tradus "rau". Poate sa se refere la raul moral, ca in 1 Regi 11,6 sau la nenorocire, ca in Psalm. 141,5. In versetul de fata evident este vorba de nenorocire.
12:22 Buzele mincinoase sunt urate Domnului, dar cei ce lucreaza cu adevar ii sunt placuti.
Buzele mincinoase. Compara cu Proverbe 10,31.32; 12,19; 13,5; 16,13; 17,7; Iacov 3,5.6; Apocalipsa 22,15; PP 506. Vezi la Proverbe 6,17; 12,17.
12:23 Omul intelept iti ascunde stiinta, dar inima nebunilor vesteste nebunia.
Ascunde stiinta. Omul chibzuit nu-si tine gura cu intentia sa insele, ci din modestie si prudenta inteleapta. Lipsa de intelepciune si de modestie este ceea ce-l face pe nebun sa spuna tot ce se intampla sa-i treaca prin minte (vezi cap. 12,16; 13,16; 15,2).
12:24 Mana celor harnici va stapani, dar mana lenesa va plati bir.
Mana lenesa. Lenevia aduce saracie si tulburare in locul placerii fagaduite. Oamenii harnici, care-si folosesc timpul in mod intelept, se vor ridica cu siguranta mai presus de cei lenesi.
12:25 Nelinistea din inima omului il doboara, dar o vorba buna il inveseleste.
Nelinistea. Literal, "grija", "ingrijorare". O inima nelinistita nu poate fi umpluta cu pacea fagaduita a lui Hristos, iar nelinistea e o tagaduire a credinciosiei lui Dumnezeu (vezi Psalm 37,1-11; Matei 6,34; 1 Petru 5,7; PP 294). Povara inimii poate fi usurata foarte mult printr-un cuvant de speranta si de incurajare si printr-un indemn la credinta in fagaduintele lui Dumnezeu (vezi Isaia 35,3.4).
12:26 Cel neprihanit arata prietenului sau calea cea buna, dar calea celor rai ii duce in ratacire.
Cel neprihanit arata prietenului calea cea buna. [Cel drept e mai deosebit ca vecinul sau, KJV]. E oarecare indoiala cu privire la semnificatia cuvintelor ebraice din acest verset. Prima parte poate fi tradusa si "dreptul cerceteaza pe prietenul sau" sau "dreptul isi supravegheaza pasunea". Intelesul partii a doua este evident. Calea omului rau este intunecata si inselatoare, asa ca el insusi e dus spre nimicire si nu e in stare sa calauzeasca bine pe nimeni (vezi Matei 15,14).
12:27 Lenesul nu-si frige vanatul, dar comoara de pret a unui om este munca.
Lenesul. Nu e clar daca lenesul nu poate sa care animalul pe care il vaneaza sau daca e prea lenes ca sa-l gateasca, dupa ce l-a vanat. Cum nu e sigur daca partea a doua inseamna ca harnicia, rezultatul harniciei sau chiar cel harnic in persoana este o comoara. Versetul poate sa sustina toate aceste intelesuri, si toate sunt adevarate.
12:28 Pe cararea neprihanirii este viata, si pe drumul insemnat de ea nu este moarte.
Cararea neprihanirii. A alege calea sfinteniei inseamna a alege viata tot atat de mult astazi ca si atunci cand Solomon a rostit cuvintele acestea, ca si atunci cand, la Garizim si Ebal, i s-a cerut lui Israel sa aleaga (vezi Deuteronom. 27; 28; 30,15-20; Matei 19,17).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
2ML 54
4�
5T 123
10�
PP 442
17�
ML 331; 4T 335
18�
Ed 237
22�
AA 76; ML 331; PP 506
28�
ML 5