11:12 Cine defaima pe aproapele sau este fara minte, dar omul cu pricepere primeste si tace.
Tace. Contrastul intre prima si a doua parte a acestui verset sugereaza ca dispretuirea semenului consta in rostirea de cuvinte insolente si defaimatoare. Cuvantul pentru "minte" de aici este leb, "inima". Inima era considerata sediul mintii. Chiar daca semenul are slabiciuni care par sa justifice atacul celui neinteligent, inteleptul tace. El isi da seama ca orice om are slabiciuni si ca fiecare om are dreptul sa fie lasat sa se lupte cu acele greutati, fara adaugarea unei poveri suplimentare a publicitatii aducatoare de necazuri (vezi Galateni 6,1.2).