1:1 Pildele lui Solomon, fiul lui David, imparatul lui Israel,
Pildele lui Solomon. [Proverbele lui Solomon, KJV]. Cu privire la sensul cuvantului "proverbe" vezi introducere, p. 945. Aceste proverbe sau aforisme sunt date in paralelismul masurat, caracteristic poeziei ebraice. Solomon era excelent calificat pentru sarcina de a scrie aceste zicatori. El era inzestrat cu o masura de intelepciune care constituia minunea intregii lumi (1 Regi 3,12; 10,23-25). Era un observator atent al lucrurilor create de Dumnezeu, iar raporturile lui cu oamenii din toate natiunile marea acest depozit de cunostinte si pricepere (vezi 1 Regi 4,29-34; 10,1-3).
1:2 pentru cunoasterea intelepciunii si invataturii, pentru intelegerea cuvintelor mintii;
Intelepciunii. ebr. chokmah, un cuvant care apare de 141 de ori in Biblie si care e tradus aproape fara exceptie "intelepciune". Chokmah cuprinde o serie de idei: (1) iscusinta tehnica (Exod 28,3; 35,26; 1 Regi 7,14); (2) iscusinta, agerime de minte (1 Regi 2,6; 3,28; Iov 39,17; Isaia 10,13; 29,14); (3) intelepciunea omeneasca, practica (1 Regi 4,30; Isaia 47,10); (4) intelepciunea evlavioasa (Deuteronom 4,6; Psalm 37,30; 90,12;Proverbe 10,31; Isaia 33,6; Ieremia 8,9); (5) intelepciunea ca atribut al lui Dumnezeu (Psalm 104,24; Proverbe 3,19; Ieremia 10,12; 51,15); (6) intelepciunea divina personificata (Proverbe 8,1-36; 9,1-6); (7) intelepciunea omeneasca ideala (Psalm 111,10; Proverbe 1,2; etc.).
"Intelepciunea" se deosebeste de "cunostinta" " (ebr. da'ath, v. 7) prin aceea ca "intelepciunea" are de-a face cu caracterul si purtarea, in timp ce "cunostinta" este in primul rand iluminare intelectuala. Cunostinta poate fi doar o adunare de date fara legatura intre ele si neorganizate, fara capacitatea de a aplica aceste date la viata practica. Intelepciunea este facultatea de a fi in stare sa folosesti in mod practic cunostintele. Un pas intermediar poate fi conceput prin termenul "pricepere" " (ebr. binah, v. 2). Priceperea implica abilitatea de a evalua si organiza cunostintele, un cadru esential pentru intelepciune.
Intelepciunea atat de mult inaltata in cartea Proverbelor este o agerime practica, asa cum se descopera pe sine in caracterul moral si religios ideal. Diferitele aspecte ale intelepciunii descriu caracteristicele cuiva care a atins standardele lui Dumnezeu. Intelepciunea descrisa de Solomon este cuprinzatoare prin aceea ca patrunde in toate fazele vietii practice. Ea nu desparte evlavia de indatoririle obisnuite ale vietii. In experienta cuiva care are adevarata intelepciune, fiecare gand si fiecare fapta au relatie cu cerintele lui Dumnezeu.
In loc de "intelepciunea" ideala, NT vorbeste despre "neprihanire" (Mat 6,33), "sfintenie" (2 Corinteni 7,1; Evrei 12,10), "iubire" (1 Corinteni 13), dar intelege prin acestea o caracteristica asemanatoare. Accentul in toate aceste conceptii este pus pe caracterului si nu pe ritualismului sau chiar pe dogma din moment ce el are legaturi cu crestinismul teoretic.
Cunostinta si priceperea sunt temelia intelepciunii. Exercitarea intelepciunii este o functie a mintii inteligente. Adevarata cunostinta nu e garantia a unei actiuni bune, dar o actiune bimi este insotita de o cunostinta despre ceea ce este bine si depinde de ea. Legatura dintre cele doua conceptii este pregnant aratata in urmatoarea afirmatie: "Adevarurile cuvantului lui Dumnezeu sunt declaratiile Celui Prea Inalt. Acela care face din aceste adevaruri o parte a vietii sale devine in orice privinta o faptura noua. Nu i se dau puteri mintale noi, dar e inlaturat intunericul care prin ignoranta si pacat ii umbrise priceperea. Cuvintele: ‚Si va voi da o inima noua' inseamna "va voi da o minte noua". O schimbare a inimii e totdeauna insotita de o convingere clara cu privire la datoria crestina si de o intelegere a adevarului. Acela care da Scripturilor o atentie deosebita,insotita de rugaciune, va dobandi o intelegere clara si o judecata sanatoasa, ca si cand prin intoarcerea la Dumnezeu ar fi atins o treapta mai inalta de inteligenta" (E.G. White, RH 18 dec. 1913).
Invataturii. Ebr. musar, din radacina yasar, "a mustra", "a disciplina", "a corecta" sau uneori, "a pedepsi". Musar poate sa insemne insemna totodata rezultatul invataturii si, deci, sa fie echivalent cu intelepciunea.
Cresterea in intelepciune este rezultatul invataturii, dar numai invatatura aceea care isi are ca obarsie descoperirea divina. Biblia este adevarata temelie a unei astfel de invataturi
1:3 pentru capatarea invataturilor de bun simt, de dreptate, de judecata si de nepartinire;
Bun simt. [Intelepciune, KJV]. Ebr. śekel, un cuvant care este deosebit de acela care e tradus "intelepciune" din v. 2. Śekel inseamna "chibzuinta", "patrundere", "bun simt". Totusi,
cuvantul este sinonim cu intelepciunea. Poezia ebraica in mod caracteristic multiplica sinonimele. Acestea trebuie sa fie intelese ca expresii paralele si nu ca idei distincte una de alta. Efectul unei atari multiplicari de expresii este de a socate in evidenta bogatia de continut a subiectului in studiu si de a-i da subiectului paleta completa a aspectelor lui.
1:4 ca sa dea celor neincercati agerime de minte, tanarului cunostinta si chibzuinta,
Sa dea. Versetele 4-6 arata pentru cui ii e adresata cartea: celui simplu, celui tanar si celui intelept.
Agerime de minte. Ebr. 'ormah, "agerime", "prevedere". Cuvantul poate fi folosit fie intr-un sens rau, ca in Exod 21,14 (tradus "viclenie") sau intr-un sens bun, ca aici si in Proverbe 8,5.12.
1:5 sa asculte insa si inteleptul, si isi va mari stiinta, si cel priceput, si va capata iscusinta
Inteleptul. Ne-am putea astepta ca inteleptul sa evite cartea aceasta ca nefiindu-i necesara, dar un astfel de om, stie bine ca doar a atins marginile comorilor bogate ale universului si va folosi bucuros un ajutor ca acela pe care numai Dumnezeu il poate da.
1:6 pentru prinderea intelesului unei pilde sau al unui cuvant adanc, intelesul cuvintelor inteleptilor si al cuvintelor lor cu talc.
Intelesul... unui cuvant adanc. [Interpretarea, KJV]. Ebr. melisah, "o satira", "un poem batjocoritor" (Habacuc 2,6). Aici probabil "imagine" sau "enigma". Cuvintelor lor cu talc. Sau "ghicitori", aluzii enigmatice care cer explicatie.
1:7 Frica Domnului este inceputul stiintei; dar nebunii nesocotesc intelepciunea si invatatura.
Frica Domnului. Adica respectul de Domnul. Frica de Domnul este acea atitudine respectuoasa compusa din iubire, infiorare si recunostinta care distinge pe cei care si-au dat seama de propria lor nevrednicie si au aflat mantuirea in planul milostiv al lui Dumnezeu. Nu exista forma de educatie intelectuala care sa se poata compara cu studierea plina de ravna a Scripturilor.
Inceputul. Ebr. re'shith. Cuvantul acesta poate sa insemne si "partea principala". Temerea de Domnul nu numai ca este primul pas in obtinerea oricarei cunostinte adevarate, dar este si punctul central al cunostintei. Daca cunostinta nu conduce la o deplina predare a vietii lui Isus Hristos, ea si-a gresit tinta. "Nu numiti stralucit pe nici un om care nu are intelepciunea de a-L alege pe Domnul Isus Hristos - Lumina si Viata lumii. Superioritatea unui om e determinata de insusirea de catre el virtutilor lui Hristos" (E. G. White, scrisoarea 106, 15 iulie 1902).
Nebunii nesocotesc. In VT sunt folosite de obicei doua cuvinte deosebite pentru nebun: (1) 'ewil si (2) kesil. Ambele inseamna persoane proaste. Ambele apar deseori in Proverbe si Eclesiastul si rareori in alta carte a VT. Din cauza ca nebunul este pus in contrast cu inteleptul care are temere de Dumnezeu, el este zugravit ca un pacatos nepocait. Solomon prezinta contrastul dintre aceia care invata tot mai mult despre Dumnezeu si caile Lui si aceia care se abat de la neprihanire si apuca pe cararea mortii vesnice. Nebunii - aceia care nu se tem de Domnul, fie dintr-o nepasatoare iubire de placeri sau o sfidare incapatanata, resping adevarata intelepciune. Oricat de multa cunostinta ar acumula, lipsa punctului central adevarat ii dezechilibreaza, facandu-i robi ai unor filosofii desarte.
1:8 Asculta, fiule, invatatura tatalui tau, si nu lepada indrumarile mamei tale!
Fiule. O forma comuna de adresare din partea unui invatator catre elevii sai; asa poate fi folosita aici. Dar mentionarea mamei sugereaza o legatura mai personala, ca si cum Solomon ar fi transmis fiului sau roadele propriei sale experiente. Alaturi de frica de Domnul se afla ascultarea respectuoasa de parinti. "Invatatura" cuprinde in sine ideea de disciplina, sugerand faptul ca tatal ar trebui sa fie autoritatea fundamentala din camin. Cu toate acestea mama are cel mai mult de-a face cu educarea copiilor, si adesea se intampla ca delicata calauzire a mamei tine pe un tanar pe cararea binelui sau il aduce inapoi cand se rataceste.
1:9 Caci ele sunt o cununa placuta pe capul tau, si un lant de aur la gatul tau.
Cununa placuta. [Podoaba gingasa, KJV]. Cat de putini copii poarta gingasa podoaba a ascultarii voioase! Nu lanturile constrangerii, ci lanturile onoarei ii asteapta pe aceia care dau atentie parintilor lor, precum Iosif si Daniel (Genesa 41,42; Dan 5,29).
1:10 Fiule, daca niste pacatosi vor sa te amageasca, nu te lasa castigat de ei!
Nu te lasa castigat. [Nu consimti, KJV]. O reiterare a faptului ca vointa este suverana. Nici omul, nici diavolul nu ne pot face sa pacatuim decat convingandu-ne sa voim sa pacatuim (vezi Romani 6,13). Sufletul trebuie sa aiba in vedere actul pacatos inainte ca pasiunea sa poata domina ratiunea (vezi 5T 177). Uneori, oameni care au rezistat multa vreme, se supun nelegiuirii, parandu-li-se ca au facut tot ce se putea astepta de la ei. Dar ispita, indiferent cat de puternica, nu e niciodata o scuza pentru pacat. Chiar daca presiunea creste odata cu rezistenta continua, vointa trebuie sa invete sa zica NU - pana la sfarsit.
1:11 Daca-ti vor zice: Vino cu noi! Haidem sa intindem curse ca sa varsam sange, sa intindem fara temei laturi celui nevinovat;
Sa intindem curse ca sa varsam sange. Acest apel indraznet la cruzime si lacomie ar parea sa aiba putine paralele in aceste vremuri civilizate. Dar pasiunile omului nerenascut nu s-au schimbat. Crime cu sange rece, savarsite pentru motive obscure, precum dorinta de publicitate sau satisfacerea curiozitatii, caracterizeaza epoca noastra. Jafurile lipsite de mila, care aduc multa suferinta celor nevinovati si nevoiasi, sunt incidente care au loc zilnic. Versetele acestea sunt o avertizare foarte necesara pentru tinerii de astazi.
1:12 haidem sa-i inghitim de vii, ca locuinta mortilor, si intregi, ca pe cei ce se pogoara in groapa;
Verset ce nu a fost comentat.
1:13 vom gasi tot felul de lucruri scumpe, si ne vom umple casele cu prada;
Ne vom umple casele. Aici e descris factorul determinant al hotiei. Flatati de oferta de a deveni membru al unui grup cunoscut si de a beneficia din profitul faptelor rele, cei lacomi si lenesi sunt usor convinsi sa se alature. Partea urmatoare (v. 15-19) arata cat de zadarnica este nadejdea unui castig permanent si satisfacator din jefuirea altora.
1:14 vei avea si tu partea ta la fel cu noi, o punga vom avea cu totii!
Verset ce nu a fost comentat.
1:15 fiule, sa nu pornesti la drum cu ei, abate-ti piciorul de pe cararea lor!
Sa nu pornesti la drum cu ei. Autorul prezinta motivele pentru care o viata de crime - sau chiar numai incercarea de a scoate profituri excesive la adapostul legii - nu renteaza. Este primejdioasa chiar si doar o relatie intamplatoare cu facatorii de rele, deoarece ei par sa fie impinsi la fapte lor rele de o forta mai presus de ei insisi , iar asocierea cu ei va perverti in asa fel ideile cuiva despre bine si rau incat se va trezi ca se alaturi felului lor de viata.
1:16 Caci picioarele lor alearga la rau, si se grabesc sa verse sange.
Picioarele lor alearga la rau. Rapiditatea degradarii celui care si-a legat soarta de cei rai este inspaimantatoare. Nu dupa multa vreme constiinta este atat de mult impietrita incat gandul uciderii devine ceva normal chiar pentru un tanar care a fost crescut in frica de Domnul.
1:17 Dar degeaba se arunca latul inaintea ochilor tuturor pasarilor;
Se arunca latul. Rezultatele nesatisfacatoare ale unei vieti de faradelegi sunt atat de comun si evident prezentate incat cineva care are macar inteligenta unei pasari ar trebui sa fie destul de intelept sa evite cursa care-i este pusa inainte.
1:18 caci ei intind curse tocmai impotriva sangelui lor, si sufletului lor isi intind ei laturi.
Impotriva sangelui lor. Activitatile nelegiuite duc inevitabil la distrugerea celor care le practica. Putini au un profit financiar permanent si chiar si acestia isi pierd fericirea si linistea pe care numai cinstea o poate asigura. Fortati de teama de a nu fi tradati raman in relatii bune cu asociati cei rai si nu pot sa scape din capcana in care au intrat cu atata mandrie. Singura cale de iesire este pocainta, care cuprinde in sine vointa de a plati pedeapsa pentru faptele lor rele.
1:19 Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de castig: lacomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.
Aduce pierzarea. Omul lacom e nepasator fata de suferintele saracilor pe care-i apasa si a caror viata poate ca o scurteaza prin lipsuri, fie prin violenta, fie prin practici comerciale legale. Avertizarile enumerate aici arata ca un astfel de pacat va aduce propriile lui consecinte rele in viata aceasta, precum si in ziua judecatii (vezi Romani 6,23; Iacov 1,14.15).
1:20 Intelepciunea striga pe ulite, isi inalta glasul in piete:
Intelepciunea striga. In partea intai a cartii, intelepciunea este personificata cu o femeie curata si nobila. Ebraica foloseste un substantiv la plural, chokmoth, pentru intelepciune (aici si in cap. 9,1; 24,7) cu un verb la singular. Chokmoth este probabil pluralul puterii, stand pentru tot felul de intelepciuni. Unii sustin ca chokmoth ar trebui sa fie chokmuth, o forma singulara abstracta.
1:21 striga unde e zarva mai mare; la porti, in cetate, isi spune cuvintele ei:
Verset ce nu a fost comentat.
1:22 Pana cand veti iubi prostia, prostilor? Pana cand le va placea batjocoritorilor batjocura, si vor uri nebunii stiinta?
Pana cand? Versetele 22-33 redau cuvintele pe care se spune ca le rosteste intelepciunea. Observati progresia in etape a vinovatiei: cel simplu care nu recunoaste nevoia de instruire in neprihanire, cei care rad pe fata de calea cea buna, si raufacatorii invederati care sunt numiti nebuni. Cei simpli si batjocoritorii sunt prea ocupati cu lucrurile de nimic si cu mandria ca sa poata lua aminte la avertizari, iar nebunii urasc in mod deschis neprihanirea si i se impotrivesc.
1:23 Intoarceti-va sa ascultati mustrarile mele! Iata, voi turna duhul meu peste voi, va voi face cunoscut cuvintele mele
Voi turna duhul meu. Daca cei simpli, batjocoritorii sau chiar nebunii s-ar intoarce si ar asculta, intelepciunea i-ar invata si i-ar umple de spiritul cunostintei esentiale. In acelasi timp, Duhul lui Dumnezeu le-ar lamuri cuvintele convingerii si i-ar duce la pocainta. Masura Duhului e determinata de capacitatea celui care accepta, nu de Dumnezeu care ofera (vezi GC 477).
1:24 Fiindca eu chem si voi va impotriviti, fiindca imi intind mana si nimeni nu ia seama,
Va impotriviti. [Ati refuzat, KJV]. Continuand sa vorbeasca vorbind atat celor indiferenti cat si oponentilor activi, intelepciunea descrie rezultatele ingrozitoare si inevitabile ale neglijentei de a lua in seama apelul de a-L cunoaste pe Dumnezeu. Acesti oameni neintelepti merg pe calea lor, surzi la cuvintele de avertizare si orbi la bratele care le fac semne.
1:25 fiindca lepadati toate sfaturile mele, si nu va plac mustrarile mele,
Lepadati. Ebr. para', "a lasa singur", "a neglija". Cei care leapada indurarea lui Dumnezeu sunt descrisi nu ca si cum nu ar cunoaste binele sau ca ar pretinde ca mantuirea ni are valoare, ci ca unul care sunt prea ocupati cu lucruri marunte sau prea impietriti in ca sa tina seama de apel (Luca 14,18; Fapte 24,25). Ei nu sunt pagani, ci credinciosii nepasatori sau decazuti. E primejdios sa amanam ziua cand sa raspundem chemarilor staruitoare ale intelepciunii.
1:26 de aceea si eu, voi rade cand veti fi in vreo nenorocire, imi voi bate joc de voi cand va va apuca groaza,
Voi rade. Asa cum cei simpli au trecut batjocoritori pe langa oferta de mantuire, intelepciunea trece si ea pe langa soarta lor grea. De asemenea cum nebunii si batjocoritorii au ras de calea vietii, asa strigatele lor dupa indurare vor fi intampinate cu executare solemna a judecatii.
1:27 cand va va apuca groaza ca o furtuna, si cand va va invalui nenorocirea ca un vartej, cand va da peste voi necazul si stramtorarea.
Necazul. "Necazul" si "stramtorarea" sunt sinonime, insemnand literal "stoarcere si ingustime", in contrast cu libertatea unei domeniu larg. Nu se spune ca intelepciunea aduce dezastrul. Acestea vin ca rezultat al neglijarii invataturii intelepciunii si al refuzului protectiei divine pe care intelepciunea le ofera.
1:28 Atunci ma vor chema, si nu voi raspunde; ma vor cauta, si nu ma vor gasi.
Atunci ma vor chema. Cand Dumnezeu, prin intelepciune, a chemat si a facut semne, ei n-au vrut sa ia seama. Acum ei cer in zadar o cunoastere mantuitoare a Domnului (vezi Amos 8,11.12).
Cand se afla furtuna si cutremur, in razboi si lipsa, oameni nepasatori si pacatosi se adreseaza adesea lui Dumnezeu cerand salvare si fagaduiesc schimbarea vietii daca ii scapa din primejdie. Prea adesea, totusi, cand pacea si linistea revin, ei isi rad de fagaduinta data in vreme de necaz. Desi este adevarat ca iminenta mortii aduce uneori pocainta adevarata, o mantuire in ultimul ceas rareori este oferita celor care n-au raspuns multa vreme chemarii Duhului Sfant.
Cea mai mare si mai ingrozitoare implinire a acestei profetii va avea loc la sfarsitul istoriei omenirii. Cand Duhul lui Dumnezeu va fi definitiv respins si protectia harului va fi inlaturata, cei nepocaiti se vor vedea la cheremul unui stapan crud pe care l-au ales ca sa-l slujeasca in locul lui Dumnezeu (vezi GC 614).
De ce nu exista raspuns? Pentru ce rade Dumnezeu de aceste biete suflete pentru care L-a dat pe Fiul Sau? A spune ca Dumnezeu rade e, fireste, un limbaj figurat. De fapt Dumnezeu e adanc indurerat cand oamenii se intorc impotriva Lui (vezi Ezechiel 33,11; Osea 11,8). Totusi, oamenii sunt agenti morali liberi, iar Dumnezeu nu impiedica rezultatele unui fel de comportament pe care si l-au ales singuri. In acelasi timp El face totul cu putinta sa-i impiedice pe oameni sa faca o alegere gresita. El face apel la toti sa se intoarca, chiar daca multa vreme au fost vrajmasi ai binelui (Ezechiel 18,21; Mat 11,28; Romani 5,8; Apocalipsa 22,17).
1:29 Pentru ca au urat stiinta, si n-au ales frica Domnului,
Au urat stiinta. Cand aveau inimi destul de receptive pentru a fi impresionabile, ei au refuzat sa-I ingaduie Duhului lui Dumnezeu sa lucreze in ei. Acum inimile li s-au impietrit, iar caracterul nu se mai schimba. Acum este prea tarziu. Orice pocainta simulata e doar o dorinta de a scapa de rezultatele groaznice ale pacatelor lor. Chiar daca acestor oameni li s-ar acorda inca o sansa, aceasta nu ar produce nici o schimbare.
Adevarata iertare nu este doar o simpla scuzare a pacatului, ci o curatire a pacatosului (1 Ioan 1,9). Fara o supunere adevarata fata invatatura si controlul Duhului Sfant si fara o dorinta sincera de a fi schimbat, nici un pacatos nu poate fi salvat.
N-au ales. Temerea de Domnul ar fi fost pentru ei inceputul cunostintei mantuitoare (v. 7). Acesti oameni nu au dorit o atare cunostinta, pentru ca ea s-ar fi amestecat in placerea lor pentru fapte nelegiuite. Acum ar dori sa evite consecintele inevitabile.
1:30 pentru ca n-au iubit sfaturile mele, si au nesocotit toate mustrarile mele.
Verset ce nu a fost comentat.
1:31 De aceea se vor hrani cu roada umbletelor lor, si se vor satura cu sfaturile lor.
Umbletelor lor. Nu e un act de putere arbitrara din partea lui Dumnezeu acela care ii alunga pe nelegiuiti din fata Sa (Osea 13,9; 14,1). Cei nepocati in persoana si-au pus vointa pe o pozitie contrar opusa Izvorului vietii, asa ca prezenta Lui iubitoare va fi pentru ei un foc mistuitor (vezi DA 764, 107; GC 36). Cei nepasatorii si cei impietriti sufera o soarta asemanatoare, deoarece nici ei nu sunt potriviti sa traiasca intr-o lume desavarsita. Pentru ei, viata vesnica intr-un mediu lipsit de pacat ar fi un chin vesnic; moartea este o eliberare milostiva de chinurile unor regrete vesnice (vezi SC 20).
1:32 Caci impotrivirea prostilor ii ucide, si linistea nebunilor ii pierde;
Impotrivirea. [Abaterea, KJV]. Tocmai alegerea de a-L respinge pe Dumnezeu din cauza preocuparii cu bogatiile lumii acesteia va aduce nimicire multora din aceia care erau convinsi ca vor avea viata vesnica (vezi Ieremia 8,5).
1:33 dar cel ce m-asculta va locui fara grija, va trai linistit si fara sa se teama de vreun rau.
Cel ce m-asculta. Aceia care iau seama la sfatul intelept al lui Dumnezeu si asculta de preceptele intelepciunii raman linistiti intr-o lume de nenorociri. Desi inima le e miscata de mila pentru cei ce sufera, ei n-au nici o teama pentru ei insisi. Ei privesc inainte cu incredere catre mantuirea care a fost fagaduita (vezi Psalm 16,9).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
54T 361
7�
7T 71
8-10�
4T 208
10�
AH 459, 466; CG 218; ML 215; MYP 334; 3T 47
15�
ML 215
20-33�
4T 208
23�
MYP 334
24.25�
GC 642
24-26�
2T 41
24-31�
PP 558; 5T 72
24-33�
1T 263
25.26�
1T 81
26�
1T 269
27�
GC 644
27.28�
1T 82
28�
MYP 334
29�
GC 286
30-32�
PP 739
31�
GC 286
33�
GC 285; MYP 334; PP 558