1:7 Frica Domnului este inceputul stiintei; dar nebunii nesocotesc intelepciunea si invatatura.
Frica Domnului. Adica respectul de Domnul. Frica de Domnul este acea atitudine respectuoasa compusa din iubire, infiorare si recunostinta care distinge pe cei care si-au dat seama de propria lor nevrednicie si au aflat mantuirea in planul milostiv al lui Dumnezeu. Nu exista forma de educatie intelectuala care sa se poata compara cu studierea plina de ravna a Scripturilor.
Inceputul. Ebr. re'shith. Cuvantul acesta poate sa insemne si "partea principala". Temerea de Domnul nu numai ca este primul pas in obtinerea oricarei cunostinte adevarate, dar este si punctul central al cunostintei. Daca cunostinta nu conduce la o deplina predare a vietii lui Isus Hristos, ea si-a gresit tinta. "Nu numiti stralucit pe nici un om care nu are intelepciunea de a-L alege pe Domnul Isus Hristos - Lumina si Viata lumii. Superioritatea unui om e determinata de insusirea de catre el virtutilor lui Hristos" (E. G. White, scrisoarea 106, 15 iulie 1902).
Nebunii nesocotesc. In VT sunt folosite de obicei doua cuvinte deosebite pentru nebun: (1) 'ewil si (2) kesil. Ambele inseamna persoane proaste. Ambele apar deseori in Proverbe si Eclesiastul si rareori in alta carte a VT. Din cauza ca nebunul este pus in contrast cu inteleptul care are temere de Dumnezeu, el este zugravit ca un pacatos nepocait. Solomon prezinta contrastul dintre aceia care invata tot mai mult despre Dumnezeu si caile Lui si aceia care se abat de la neprihanire si apuca pe cararea mortii vesnice. Nebunii - aceia care nu se tem de Domnul, fie dintr-o nepasatoare iubire de placeri sau o sfidare incapatanata, resping adevarata intelepciune. Oricat de multa cunostinta ar acumula, lipsa punctului central adevarat ii dezechilibreaza, facandu-i robi ai unor filosofii desarte.