1:2 pentru cunoasterea intelepciunii si invataturii, pentru intelegerea cuvintelor mintii;
Intelepciunii. ebr. chokmah, un cuvant care apare de 141 de ori in Biblie si care e tradus aproape fara exceptie "intelepciune". Chokmah cuprinde o serie de idei: (1) iscusinta tehnica (Exod 28,3; 35,26; 1 Regi 7,14); (2) iscusinta, agerime de minte (1 Regi 2,6; 3,28; Iov 39,17; Isaia 10,13; 29,14); (3) intelepciunea omeneasca, practica (1 Regi 4,30; Isaia 47,10); (4) intelepciunea evlavioasa (Deuteronom 4,6; Psalm 37,30; 90,12;Proverbe 10,31; Isaia 33,6; Ieremia 8,9); (5) intelepciunea ca atribut al lui Dumnezeu (Psalm 104,24; Proverbe 3,19; Ieremia 10,12; 51,15); (6) intelepciunea divina personificata (Proverbe 8,1-36; 9,1-6); (7) intelepciunea omeneasca ideala (Psalm 111,10; Proverbe 1,2; etc.).
"Intelepciunea" se deosebeste de "cunostinta" " (ebr. da'ath, v. 7) prin aceea ca "intelepciunea" are de-a face cu caracterul si purtarea, in timp ce "cunostinta" este in primul rand iluminare intelectuala. Cunostinta poate fi doar o adunare de date fara legatura intre ele si neorganizate, fara capacitatea de a aplica aceste date la viata practica. Intelepciunea este facultatea de a fi in stare sa folosesti in mod practic cunostintele. Un pas intermediar poate fi conceput prin termenul "pricepere" " (ebr. binah, v. 2). Priceperea implica abilitatea de a evalua si organiza cunostintele, un cadru esential pentru intelepciune.
Intelepciunea atat de mult inaltata in cartea Proverbelor este o agerime practica, asa cum se descopera pe sine in caracterul moral si religios ideal. Diferitele aspecte ale intelepciunii descriu caracteristicele cuiva care a atins standardele lui Dumnezeu. Intelepciunea descrisa de Solomon este cuprinzatoare prin aceea ca patrunde in toate fazele vietii practice. Ea nu desparte evlavia de indatoririle obisnuite ale vietii. In experienta cuiva care are adevarata intelepciune, fiecare gand si fiecare fapta au relatie cu cerintele lui Dumnezeu.
In loc de "intelepciunea" ideala, NT vorbeste despre "neprihanire" (Mat 6,33), "sfintenie" (2 Corinteni 7,1; Evrei 12,10), "iubire" (1 Corinteni 13), dar intelege prin acestea o caracteristica asemanatoare. Accentul in toate aceste conceptii este pus pe caracterului si nu pe ritualismului sau chiar pe dogma din moment ce el are legaturi cu crestinismul teoretic.
Cunostinta si priceperea sunt temelia intelepciunii. Exercitarea intelepciunii este o functie a mintii inteligente. Adevarata cunostinta nu e garantia a unei actiuni bune, dar o actiune bimi este insotita de o cunostinta despre ceea ce este bine si depinde de ea. Legatura dintre cele doua conceptii este pregnant aratata in urmatoarea afirmatie: "Adevarurile cuvantului lui Dumnezeu sunt declaratiile Celui Prea Inalt. Acela care face din aceste adevaruri o parte a vietii sale devine in orice privinta o faptura noua. Nu i se dau puteri mintale noi, dar e inlaturat intunericul care prin ignoranta si pacat ii umbrise priceperea. Cuvintele: ‚Si va voi da o inima noua' inseamna "va voi da o minte noua". O schimbare a inimii e totdeauna insotita de o convingere clara cu privire la datoria crestina si de o intelegere a adevarului. Acela care da Scripturilor o atentie deosebita,insotita de rugaciune, va dobandi o intelegere clara si o judecata sanatoasa, ca si cand prin intoarcerea la Dumnezeu ar fi atins o treapta mai inalta de inteligenta" (E.G. White, RH 18 dec. 1913).
Invataturii. Ebr. musar, din radacina yasar, "a mustra", "a disciplina", "a corecta" sau uneori, "a pedepsi". Musar poate sa insemne insemna totodata rezultatul invataturii si, deci, sa fie echivalent cu intelepciunea.
Cresterea in intelepciune este rezultatul invataturii, dar numai invatatura aceea care isi are ca obarsie descoperirea divina. Biblia este adevarata temelie a unei astfel de invataturi