1:28 Atunci ma vor chema, si nu voi raspunde; ma vor cauta, si nu ma vor gasi.
Atunci ma vor chema. Cand Dumnezeu, prin intelepciune, a chemat si a facut semne, ei n-au vrut sa ia seama. Acum ei cer in zadar o cunoastere mantuitoare a Domnului (vezi Amos 8,11.12).
Cand se afla furtuna si cutremur, in razboi si lipsa, oameni nepasatori si pacatosi se adreseaza adesea lui Dumnezeu cerand salvare si fagaduiesc schimbarea vietii daca ii scapa din primejdie. Prea adesea, totusi, cand pacea si linistea revin, ei isi rad de fagaduinta data in vreme de necaz. Desi este adevarat ca iminenta mortii aduce uneori pocainta adevarata, o mantuire in ultimul ceas rareori este oferita celor care n-au raspuns multa vreme chemarii Duhului Sfant.
Cea mai mare si mai ingrozitoare implinire a acestei profetii va avea loc la sfarsitul istoriei omenirii. Cand Duhul lui Dumnezeu va fi definitiv respins si protectia harului va fi inlaturata, cei nepocaiti se vor vedea la cheremul unui stapan crud pe care l-au ales ca sa-l slujeasca in locul lui Dumnezeu (vezi GC 614).
De ce nu exista raspuns? Pentru ce rade Dumnezeu de aceste biete suflete pentru care L-a dat pe Fiul Sau? A spune ca Dumnezeu rade e, fireste, un limbaj figurat. De fapt Dumnezeu e adanc indurerat cand oamenii se intorc impotriva Lui (vezi Ezechiel 33,11; Osea 11,8). Totusi, oamenii sunt agenti morali liberi, iar Dumnezeu nu impiedica rezultatele unui fel de comportament pe care si l-au ales singuri. In acelasi timp El face totul cu putinta sa-i impiedice pe oameni sa faca o alegere gresita. El face apel la toti sa se intoarca, chiar daca multa vreme au fost vrajmasi ai binelui (Ezechiel 18,21; Mat 11,28; Romani 5,8; Apocalipsa 22,17).