Printable ModeFilipeni, 2
|
2:1 Deci, daca este vreo indemnare in Hristos, daca este vreo mangaiere in dragoste, daca este vreo legatura a Duhului, daca este vreo milostivire si vreo indurare, Deci, daca este. Gandirea lui Pavel nu este in acord cu subimpartirea pe capitole. El continua tema inceputa in cap. 1, mai ales in v. 27, unde face apel la cetatenia crestina a credinciosilor. Acum el dezvolta acest subiect si se concentreaza asupra cresterii in unirea si smerenia crestina. Facand asa, apostolul dezvaluie ce e in sufletul sau, dand la iveala intensitatea grijii sale pentru filipeni, profunzimea cu care intelege natura si sacrificiul lui Hristos, standardele inalte pe care le cere de la copiii sai spirituali, parerea buna pe care o are cu privire la tovarasii sai misionari si interesul sau profund pentru Evanghelie. Avand analiza de mai sus ca un ghid, capitolul acesta merita o abordare atenta, fiind o unitate. Desi credinciosii din Filipi aducea bucurie inimii apostolului (vezi comentariul de la cap. 1,3.4), se pare ca unitatea lor era in primejdie si ca in randurile lor se furisase disensiunea, iar Pavel, fiind destul de ingrijorat cu privire la primejdia in care se aflau, consacra o mare parte din scrisoarea sa indemnului de a se lupta pentru unire deplina (vezi cap. 1,15–18.27; 2,2–4.14; 3,2; 4,2). Starea lor spirituala poate fi dedusa din faptul ca el nu-si bazeaza apelul pe loialitatea lor fata de el, ca parinte spiritual, ci pe iubirea lor pentru Hristos, ca Mantuitor al lor. Faptul ca in acest verset apare de patru ori conjunctia ,,daca” nu implica vreo indoiala cu privire la veridicitatea celor spuse de Pavel. Versiunea greaca arata ca el sustine ca aceste declaratii sunt adevarate. Indemnare. [,,Consolare”, KJV; ,,Indemn”, traducerea Nitulescu; G. Galaction]. Gr. paraklesis, ,,indemnare”, ,,incurajare”, ,,mangaiere” (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 9,31; Romani 12,8; 15,4). Cuvantul ,,incurajare” pare cel mai potrivit in acest context. In Hristos. Temeiul apelului facut de apostol era experienta pe care o aveau filipenii cu Hristos, rezultatul observarii si imitarii vietii Sale (compara cu 1 Corinteni 12,12.27; Efeseni 4,15.16). Mangaiere. Gr. paramuthion, un sinonim al lui paraklesis (vezi mai sus, la ,,indemnare”). In dragoste. Poate ca Pavel vorbeste despre faptul ca iubirea pentru Hristos trebuie sa ofere incurajare mintii. Legatura. Gr. koinonia (vezi comentariul de la cap. 1,5), aici, ,,parteneriat”. A Duhului. Cuvintele ,,legatura a Duhului” sunt paralele cu ,,indemnarea in Hristos”, si apeleaza la faptul ca filipenii se obisnuisera sa se supuna fata de conducerea Duhului Sfant. Milostivire. [,,Inima”, traducerea Nitulescu]. Gr. splagchna (vezi comentariul de la cap. 1,8). Indurare. Gr. oiktirmoi, ,,compasiune”. Folosind pluralul (KJV), poate ca Pavel vrea sa atraga atentia asupra gesturilor de compasiune, care dovedesc prezenta adevaratei iubiri. 2:2 faceti-mi bucuria deplina, si aveti o simtire, o dragoste, un suflet si un gand. Faceti-mi bucuria deplina. Adica faceti deplina sau completa bucuria mea. Apostolul are deja bucurie in inima (cap. 1,4) si mai trebuie doar ca aceasta sa fie deplina sau completa (compara cu Ioan 3,29; 15,11; 17,13). Ascultand de indemnul sau si manifestand virtutile la care ii indeamna el, filipenii pot sa ii faca bucuria deplina. Aveti o simtire. [,,Fiti cu acelasi gand”, KJV; ,,Ganditi la fel”, traducerea lui G. Galaction]. Sau ,,aveti acelasi gand” (vezi comentariul de la cap. 1,7). Aceasta atitudine este definita in urmatoarele doua parti ale versetului. O dragoste. [,,Aceeasi dragoste”, KJV; traducerea Nitulescu, traducerea G. Galaction]. Iubirea reciproca are ca rezultat acelasi fel de a gandi si deci actiuni unite (compara cu Ioan 13,35; Coloseni 1,4; 1 Tesaloniceni 3,12; 2 Tesaloniceni 1,3). Un suflet. [,,Aceeasi parere”, KJV; ,,Intr-un cuget”, traducerea Nitulescu]. Gr. sumpsuchoi, ,,armonios”, ,,pasnic”, ,,unit”, derivat de la sun, ,,cu”, ,,impreuna cu” si psuche, ,,suflet”. Un gand. [,,O parere”, KJV; ,,Gandind aceeasi”, traducerea Nitulescu; ,,Aceeasi cugetare”, G. Galaction]. Literal, ,,gandind acelasi lucru”. Copiii lui Dumnezeu trebuie sa demonstreze ca cei care sunt in deplina armonie cu Dumnezeu pot trai in deplina armonie si unul cu altul. Putine lucruri contrazic mai mult marturisirea de credinta decat incapacitatea de a trai si a lucra in armonie cu ceilalti. Cand Il primim pe Hristos devenim membrii ai trupului Sau. Pentru cele mai bune rezultate, trupul trebuie sa functioneze ca un tot (vezi comentariul de la 1 Corinteni 12:12–27). Lucrarea lui Dumnezeu va prospera doar daca poporul lui Dumnezeu va lucra in unire (vezi TM 489; 1T 113,114; 8T 183, 239–243). 2:3 Nu faceti nimic din duh de cearta sau din slava desarta; ci in smerenie fiecare sa priveasca pe altul mai presus de el insusi. Cearta. [,,Zavistii” traducerea Nitulescu]. Gr. eritheia, ,,egoism”, ,,ambitie egoista”, ,,spirit partizan”, ,,spirit de dezbinare”. Slava desarta. Gr. kenodoxia, ,,mandrie zadarnica”, ,,parere prea buna despre sine”, ,,ingamfare”, de la kenos, ,,gol” si doxa, ,,parere”. Nici un lucru bun si durabil nu poate fi realizat intr-un spirit asemanator celui descris de Pavel aici. Nu trebuie sa avem planuri sau tinte motivate de ambitie egoista sau de dorinta de a-i intrece pe altii. Daca izvoraste dintr-un asemenea motiv, nici un lucru, chiar bun in sine, nu poate fi placut lui Dumnezeu. Smerenie. [,,Parere umila”, KJV]. Gr. tapeinophrosune, ,,umilinta”, ,,modestie” de la tapeinos, ,,umil”, ,,smerit” si phroneo, ,,a gandi”, deci a avea o parere modesta despre sine. Tapeinophrosune este folosit intr-un sens peiorativ de scriitorii seculari, iar in Coloseni 2,18.23 Pavel il foloseste in sensul de umilinta rau directionata. Dar in Faptele Apostolilor 20,19; Efeseni 4,2; Coloseni 3,12 cuvantul are un inteles specific crestin, de ,,smerenie a mintii”. Crestinismul a ridicat smerenia la o noua pozitie, ca una din cele mai atragatoare trasaturi de caracter. Cel care este cu adevarat umil nu-si da seama de umilinta sa. El doar se autoevalueaza corect fata de Dumnezeu si planul de mantuire. Sa priveasca. [,,Sa pretuiasca”, KJV]. Gr. hegeomai, ,,a considera”, ,,a aprecia”, implicand cantarirea faptelor. Pe altul. Mai de graba ,,pe altii”. Mai presus. [,,Mai bun”, KJV; ,,Mai de cinste”, traducerea G. Galaction]. Literal, ,,fiind mai presus”, ,,exceland”. Vezi comentariul de la Romani 12,10. Umilinta isi indreapta privirea catre calitatile celuilalt si-l judeca din aceasta perspectiva. Omul cu adevarat umil isi recunoaste propriile defecte si isi da seama ca pe ale celorlalti nu are cum sa le vada tot atat de clar. E natural pentru cei care au o imagine corecta a propriilor defecte sa spere ca ceilalti nu sunt in aceeasi situatie si ca au inimi mai curate decat ale lor. Asta ii face sa considere ca altii merita mai mult respect decat ei insisi. Un om cu adevarat evlavios va fi intotdeauna smerit si va dori ca ceilalti sa fie preferati in slujba si in onoare. Asta nu-l va face orb fata de defectele altora, cand acestea ies la iveala, dar va fi modest si umil. Acest standard crestin mustra dorinta puternica pentru pozitii inalte si il ajuta pe om sa fie multumit oriunde providenta lui Dumnezeu il aseaza (vezi comentariul de la Filipeni 4,11.12). 2:4 Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele lui, ci si la foloasele altora. Sa se uite. Gr. skopeo, ,,a privi atent” (vezi comentariul de la Romani 16,17). Foloasele lui. Pavel ii indeamna pe crestini sa nu fie egoisti si sa nu lase ca atentia sa le fie cu totul absorbita de propriile interese sau de interesele familiilor lor. El ii indeamna sa dea pe fata grija pentru fericirea intregii biserici si lepadare de sine pentru binele altora. Nimeni nu are libertatea de a trai doar pentru sine sau de a trece cu vederea nevoile altora. Ci si. Folosind aceste cuvinte Pavel arata ca el se asteapta ca cei credinciosi sa dea atentia cuvenita propriilor interese, dar si nevoilor altora. Foloasele altora. Asta nu inseamna amestecul necuvenit in treburile altora, asa cum fac persoanele care isi baga nasul in toate (vezi 2 Tesaloniceni 3,11; 1 Timotei 5,13; 1 Petru 4,15), ci inseamna ca nu trebuie trecut cu vederea binele altora. Sfatul lui Pavel e menit sa inlature egoismul si sa produca interes pentru fericirea semenilor. Crestinii au o mare raspundere pentru binele spiritual al altora. Daca un om e orb spiritual si nu vrea sa vina la Domnul, incercarea de a-l conduce la Mantuitorul nu inseamna a te amesteca in treburile altora, asa cum nu inseamna acest lucru a-l avertiza pe un om, intr-o noapte intunecoasa, de o prapastie primejdioasa din fata lui sau a-l trezi pe cineva care doarme pentru a-i spune ca ii arde casa. Daca omul respectiv nu-si da seama de revenirea apropiata a Mantuitorului, nu inseamna amestec necuvenit in treburile altuia sa-i vorbesti despre acest eveniment care urmeaza sa aiba loc in curand. A-i spune despre un cer plin de slava este la fel ca a-i spune ca pe proprietatea lui se afla o mina de aur. De fapt aceste lucruri sunt chiar in interesul sau, si e de datoria unui prieten sa-i vorbeasca despre ele sau sa i le reaminteasca. Lumea depinde de biserica in ce priveste informatiile despre viata vesnica, iar oricine Il iubeste pe Hristos ii va iubi pe semenii sai indeajuns pentru a le aduce lumina, a-i conduce la Mantuitorul si a-i ajuta in pregatirea pentru apropiata Sa venire. 2:5 Sa aveti in voi gandul acesta, care era si in Hristos Isus: Sa aveti in voi gandul acesta. [,,Acesta sa fie gandul din voi”, KJV]. Literal, ,,acesta sa fie gandul”, dar insemnand ,,sa aveti gandul acesta”. In v. 1–4 apostolul a prezentat nevoia de unitate si de smerenie; acum el arata cum poate fi indeplinita acea nevoie. In voi. Sau ,,printre voi”. Hristos Isus. In ce priveste insemnatatea acestui titlu, vezi comentariul de la Matei 1,1. Ordinea obisnuita a numelui este ,,Isus Hristos”, dar Pavel foloseste adesea ordinea de aici, mai ales in aceasta epistola (cap. 3,3.8.12.14; 4,7.19.21). Facand asa poate vrea sa accentueze elementul divin (Hristos) inaintea elementului uman (Isus) al naturii divino-umana a Mantuitorului. Pentru apostol, toata viata spirituala se concentreaza in Hristos, iar cand doreste sa dea lectii de iubire si umilinta, nu poate gasi o metoda mai buna decat sa prezinte in forma schematica istoria vietii si a lucrarii Domnului sau, ca exemplificare suprema a virtutilor pe care doreste ca filipenii sa le aiba. In cuvintele sublime care urmeaza (cap. 2,6–8), Pavel nu se ocupa in mod constient de teologie, in sensul ei academic; ci foloseste cunostintele sale inspirate si personale cu privire la lucrarea rascumparatoare a lui Hristos pentru a ilustra invatatura pe care o da si pentru a-i stimula pe credinciosi sa-L imite pe Mantuitorul. Hristos a parasit o slava ce nu poate fi descrisa in cuvinte, a luat asupra Sa chipul umil al naturii umane si a savarsit cea mai grea misiune pentru ca oamenii sa poata fi salvati. Crestinii trebuie sa traiasca dupa maretul Sau exemplu. 2:6 El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, Avea. [,,Era (dupa chipul lui Dumnezeu)”, KJV]. Gr. huparcho, care adesea are intelesul simplu, de ,,a fi” (Luca 9,48; 16,14; Romani 4,19; 1 Corinteni 7,26; etc.). La inceput huparcho a insemnat ,,a incepe”, ,,a face un inceput”, dar mai tarziu a capatat sensul special, de ,,a exista” fara a implica in mod necesar un inceput (compara cu Faptele Apostolilor 16,20; 17,28; Galateni 2,14). Vezi Vol. V, pp. 896, 897, 917. Chipul. Gr. morphe, aici denotand toate caracteristicile si atributele esentiale ale lui Dumnezeu. In sensul acesta, morphe reprezinta felul in care s-au manifestat calitatile si caracteristicile vesnice ale lui Dumnezeu. Indiferent de forma pe care a luat-o aceasta manifestare, ea Ii apartinea lui Hristos, care era astfel una cu Dumnezeu. Asta Il asaza pe Hristos la egalitate cu Tatal si mai presus de oricare alta putere. Pavel subliniaza acest lucru pentru a zugravi si mai viu amploarea umilirii de bunavoie a lui Hristos. Gandul. Gr. hegeomai (vezi comentariul de la v. 3). Apostolul s-a ocupat de statutul lui Hristos – egalitatea cu Dumnezeu –, acum se ocupa de gandul lui Hristos, pentru a-i face in stare pe filipeni sa aiba si ei gandul Sau. Rationamentul lui Pavel este bine inchegat. Intr-o singura fraza arata ca Hristos, desi constient de egalitatea Sa cu Dumnezeu, a decis sa renunte la slava acelei stari inalte pentru a aduce la indeplinire planul Sau plin de mila, de a salva omenirea pierduta. Lucru de apucat. [,,Jaf”, KJV; ,,Rapire”, traducerea Nitulescu; ,,Prada”, traducerea G. Galaction]. Gr. harpagmos, ,,apucare”, ,,jefuire”, ,,un lucru luat”, ,,ceva de apucat”, ,,un premiu”. Harpagmos vine de la harpazo, ,,a apuca”, ,,a pretinde pentru sine cu ravna”, ,,a lua prin forta”. Contextul favorizeaza exprimarea ,,ceva de apucat”. Sa fie deopotriva. [,,Sa fie egal”, KJV; ,,Egalitatea”, traducerea G. Galaction]. Adica a continua sa existe in egalitate cu Dumnezeu. Expresia stabileste precis pozitia lui Hristos in legatura cu Dumnezeu. Fiul este asezat alaturi de Tatal, la egalitate cu El, in nici un fel inferior (vezi Vol. V, pp. 896–898, 917; vezi comentariul de la Coloseni 2,9). Dar Pavel aminteste despre aceasta pozitie numai pentru a scoate in evidenta bunavointa lui Hristos, manifestata in renuntarea la statutul Sau in interesul mantuirii omului. 2:7 ci S-a dezbracat pe sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor. S-a dezbracat pe Sine Insusi. [,,S-a facut fara reputatie”, KJV; ,,S-a golit pe Sine”, G. Galaction]. Literal, ,,S-a golit pe Sine”. Golirea aceasta a fost voluntara (vezi comentariul de la Ioan 10,17.18). Era cu neputinta ca Hristos sa pastreze toate semnele divinitatii si totusi sa se intrupeze. Cum a avut loc aceasta golire este aratat in detaliu in restul v. 7 si in v. 8. Vezi Vol. V, p. 918. A luat. Literal, ,,luand”, ,,luase”. Din textul grecesc reiese ca propozitiile urmatoare sunt o definire a propozitiei ,,S-a dezbracat pe Sine Insusi”. Chip de rob. Pavel pune in contrast ,,chipul lui Dumnezeu” cu ,,chip de rob” si accentueaza diferenta imensa dintre cele doua pozitii. Acelasi cuvant (morphe) este folosit pentru cuvantul ,,chip” din sintagma ,,chipul lui Dumnezeu” (,,forma lui Dumnezeu”, KJV) (v. 6). Cuvantul grecesc pentru ,,rob” (doulos) este acelasi din Romani 1,1; astfel, apostolul declara ca Hristos S-a golit pe Sine si sa imbracat cu atributele esentiale ale unui sclav. Asa cum caracteristica principala a unui sclav este a asculta fara sa mai puna intrebari, tot asa ca om, Fiul a dat ascultare Tatalui (vezi comentariul de la Evrei 5,8). El nu si-a insusit o suveranitate dumnezeiasca, ci slujirea, care a devenit pasiunea vietii Sale (Matei 20,28). Intreaga Sa viata a fost subordonata vointei Tatalui, asa cum ar trebui sa fie si viata noastra, a fiecaruia. Astfel, viata lui Hristos a devenit pur si simplu implinirea vointei lui Dumnezeu (MB 14, 15; DA 208). Cum s-au putut realiza toate acestea este dincolo de puterea de intelegere a omului; face parte din marea ,,taina a evlaviei” (vezi 1 Timotei 3,16). Dar putem vedea lamurit cat de mic este orice sacrificiu din partea noastra in comparatie cu sacrificiul Aceluia pe care marturisim ca-L urmam. Se cuvine ca noi, care suntem infinit inferiori lui Hristos, sa tinem atat de mult la slaba noastra reputatie incat sa credem ca e dificil sau imposibil sa ne supunem vointa lui Dumnezeu? Cand devenim partasi ai spiritului lui Hristos, cand El locuieste in noi, iar noi traim viata Fiului lui Dumnezeu, vom implini indemnul pe care il da Pavel in primele versete ale acestui capitol. Atunci vom fi ca Hristos. Facandu-se. Mai bine ,,devenind”, in contrast cu ,,avand chipul lui Dumnezeu” (v. 6, KJV). Asemenea. ,,A trebuit sa Se asemene fratilor Sai in toate lucrurile” (Evrei 2,17). El a fost om deplin, dar in acelasi timp Dumnezeu. Cand priveau la Fiul intrupat, oamenii vedeau pe Cineva asemenea lor (vezi Vol. V, pp. 901, 902, 917, 918). Credinta noastra in divinitatea lui Hristos nu trebuie sa slabeasca nicidecum credinta in umanitatea Sa deplina. Daca Hristos nu ar fi fost om absolut, daca divinitatea Sa ar fi influentat in cea mai mica masura natura Lui umana, atunci El nu ar mai fi un exemplu si un adevarat inlocuitor. Oamenilor. E folosita forma de plural poate pentru a accentua faptul ca Isus avea sa reprezinte intreg neamul omenesc, nu o singura persoana. 2:8 La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce. Infatisare. [,,Forma”, KJV]. Gr. schema, care scoate in evidenta forma exterioara. Dupa toate aparentele exterioare, Hristos era om, si asa a fost considerat de cei cu care a trait pe pamant (compara cu Isaia 53,2.3; Matei 13,55). A fost gasit. Adica oamenii L-au descoperit in infatisarea Sa umana. Ca un om. Aceste cuvinte sunt menite sa arate ca Isus din Nazaret era mai mult decat parea a fi. El semana cu un om, avea trup de om, dar era mai mult decat atat: era si Dumnezeu, si om. S-a smerit. Gr. tapeinoo, ,,a se cobori”, ,,a se umili”, inrudit cu tapeinophrosune (vezi comentariul de la v. 3). Nu este acelasi lucru cu ,,S-a dezbracat pe Sine Insusi” (v. 7), ci e o parte din acea dezbracare (golire, KJV), una din caile prin care s-a manifestat ea. Forma suprema a acestei smeriri voluntare ne este aratata in restul versetului. S-a facut. Mai bine ,,facandu-se”, aratand ca actul suprem de smerire il reprezinta supunerea voluntara la moarte a lui Hristos. Ascultator. Adica ascultator fata de Dumnezeu. Vezi comentariul de la Romani 5,18.19; Evrei 5,8. Pana la moarte. Ascultarea lui Isus a mers pana acolo incat si-a dat viata. A fost intr-adevar o umilire pentru Dumnezeu sa devina om; si apoi, fiind om, sa moara de o moarte rusinoasa, pe cruce. Dupa cum Isaac s-a supus tatalui sau de bunavoie atunci cand i s-a spus ca el era jertfa de adus pe altar, tot asa Hristos, care ar fi putut sa refuze crucea, S-a supus de bunavoie sa moara pentru oamenii pacatosi. Ascultarea lui Hristos a fost asa cum ar trebui sa fie si a noastra. El a dat dovada de aceasta ascultare ,,in firea pamanteasca” (Romani 8,3). El era om, avand, ca si noi, aceeasi dorinta de a-Si pastra viata. A fost ispitit de Satana, dar l-a biruit pe diavol prin puterea Duhului Sfant, la fel cum putem face si noi. El n-a folosit in favoarea Sa nici o putere pe care noi n-o putem folosi. Vezi comentariul de la Evrei 4,15; vezi DA 119, 729, 734. Moarte de cruce. Accentul nu este pus doar pe faptul ca Hristos a murit, ci in special pe felul mortii. Era o moarte care presupunea ocara mare, ca si suferinta cumplita. Rastignirea pe cruce era rezervata sclavilor, paganilor (exceptand romanii) si criminalilor de rand. Era o moarte asupra careia in legea lui Moise se rostise un blestem (Deuteronom 21,23; Galateni 3,13) si chiar si neamurile o considerau cea mai josnica si cea mai cruda dintre toate pedepsele. Mesajul despre Hristos rastignit era o piatra de poticnire pentru iudei si o nebunie pentru greci (1 Corinteni 1,23). Poate ca Pavel se gandea la contrastul dintre propria sa pozitie si cea a lui Isus. Apostolul era inchis, dar legea nu permitea ca el sa sufere rusinea de a muri pe cruce, deoarece un cetatean roman nu putea fi torturat (vezi Cicero, Against Verres, i. 5. 13), si nici filipenii, ca cetateni ai unei colonii romane, nu puteau fi. Crucea, elementul cel mai de jos al umilirii lui Hristos, avea sa produca un efect profund asupra cititorilor acestei epistole si sa-i impresioneze prin forta exemplului pe care il lasase Mantuitorul. Pavel stia bine ca daca cei carora le scria intelegeau sensul sacrificiului uimitor facut pentru ei, in viata lor n-ar fi fost loc pentru egoism (compara cu AA 332, 333). 2:9 De aceea si Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult, si I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; De aceea. Sau ,,din care cauza”, ,,ca o consecinta a acestui lucru”. Hristos nu a primit o rasplata pentru umilinta Sa, ci in legea divina inaltarea vine in mod natural dupa smerire (Matei 23,12; Luca 14,11.18.14). Experienta lui Hristos demonstreaza adevarul cuvintelor Sale. Si Dumnezeu. Pentru a-i provoca pe cititori la smerenie, Pavel s-a concentrat asupra rolului lui Hristos in mantuire. Acum apostolul Il introduce in discutie pe Tatal. L-a inaltat nespus de mult. Gr. huperupsoo, ,,a inalta la cel mai inalt rang si la cea mai inalta putere”, de la huper, ,,peste”, ,,mai sus”, sau ,,dincolo”, si hupsoo, ,,a ridica la inaltime”, ,,a exalta”. Datorita dezbracarii de Sine a lui Hristos (v. 7), Dumnezeu a putut sa-L inalte la o pozitie si mai glorioasa decat cea de se bucurase inainte de intrupare. Inainte Fiul avea parte de slava deplina, dar umilirea Sa de bunavoie a adaugat la slava pe care o avusese la Tatal inainte de a fi lumea (Ioan 17,5). Ca Dumnezeu–om El a trait o viata desavarsita, l-a invins pe dusman si a castigat biruinta pentru omenire. Astfel de biruinte I-au adaugat cu siguranta o masura infinita de slava Fiului lui Dumnezeu. Pavel foloseste timpul trecut al verbului pentru a arata ca inaltarea lui Hristos de catre Tatal avusese deja loc. Lucrul acesta s-a petrecut in sensul cel mai deplin atunci cand Mantuitorul S-a inaltat fizic de pe pamant, intorcandu-se in curtile ceresti si primind adorarea care I se cuvenea (compara cu DA 834). Vezi Vol. V, p. 919. I-a dat. Gr. charizomai (vezi comentariul de la cap 1,29). Tatal, in calitatea Sa de Domnitor Suprem, are dreptul sa-I acorde onoare Fiului, care implinise atat de credincios planurile facute impreuna. Numele. [,,Un nume”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza articularea hotarata a acestui substantiv, deci ,,numele”. Nu s-a ajuns la un consens in ce priveste identitatea acestui ,,nume”. Unii cred ca el se refera la ,,demnitate” sau ,,slava”, nu la un anumit titlu, sustinandu-si parerea prin texte din Vechiul Testament care se refera la preamarirea numelui lui Dumnezeu (Psalmi 29,2; 34,3; 54,6; etc.). Altii cred ca prin cuvantul ,,numele” Pavel are in vedere intelesul ebraic, referindu-se la numele inefabil pe care iudeii evlaviosi nu-l pronuntau, Yahweh (vezi Vol. I, pp. 170–173), cunoscut in LXX si in Noul Testament drept Kurios, ,,Domn”, si introdus de Pavel in Filipeni 2,11. Altii, pe temeiul v. 10, considera ca este vorba de numele ,,Isus”, crezand ca acest nume omenesc preaiubit (vezi comentariul de la Matei 1,1) a capatat o onoare si o insemnatate de neimaginat inainte de inaltarea la cer. Alti comentatori cred ca ,,numele” este o referire la combinatia divino-umana data de titlul ,,Isus Hristos” si folosita de apostol in Filipeni 2,11 (vezi comentariul de la Matei 1,1). Este imposibil sa avem vreo certitudine dogmatica cu privire la identitatea acestui ,,nume”. Mai presus de orice nume. Vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 4,12; Efeseni 1,21; Evrei 1,3.4. Nu exista un titlu sau o pozitie mai inalta. Hristos este recunoscut ca Domn a toate (compara cu Apocalipsa 17,14; 19,16). 2:10 pentru ca, in Numele lui Isus, sa se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamant si de sub pamant, In Numele. [,,La Numele”, KJV; ,,Intru Numele”, traducerea lui G. Galaction]. Sau ,,in numele” (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 3,16). Lui Isus. Poate se refera la numele despre care este vorba in v. 9. Orice genunchi. Pavel foloseste aici ideile din Isaia 45:23 si le aplica la faptul ca in cele din urma toti oamenii I se vor inchina Mantuitorului (vezi comentariul de la Romani 14,11). Aceste cuvinte inca nu s-au implinit, dar constituie o asigurare ca va veni timpul cand fiecare faptura va recunoaste stapanirea lui Hristos (compara cu Apocalipsa 5,11–14). Lucrul acesta poate avea loc numai atunci cand se va fi sfarsit marea lupta, cand toti, inclusiv Satana si cei care il urmeaza, se vor pleca la picioarele lui Isus si vor recunoaste ca drepte si adevarate sunt caile lui Dumnezeu (GC 666–670). Al celor din ceruri. Sau ,,al fiintelor ceresti” (vezi mai jos). De pe pamant. Sau ,,al persoanelor de pe pamant”. Aceste cuvinte, cat si cele precedente, ,,al celor din cer”, se pot referi fie la toate lucrurile create, fie la toate fiintele inteligente din cer si de pe pamant. In favoarea primei variante a fost prezentata descrierea de catre Pavel a creatiunii, la Romani 8,19–22. De asemenea se face referire la pasajele din Vechiul Testament in care toata natura e reprezentata ca aducandu-I lauda lui Dumnezeu (Psalmi 65,13; 148). In favoarea celei de a doua variantei este faptul ca Pavel foloseste cuvintele ,,genunchi” si ,,limba” (cap. 2,10.11), care, daca nu sunt luate figurat, se refera la fiintele insufletite. Vezi comentariul de la Apocalipsa 5,13 De supt pamant. Seria ,,din ceruri”, ,,de pe pamant” si ,,de sub pamant” e bazata pe o expresie ebraica denotand intreaga creatiune (vezi comentariul de la Exod 20,4) Cuvintele ,,de sub pamant” pot face referire la taramul figurat al celor morti (vezi comentariul de la Isaia 14,9.10.15.16). 2:11 si orice limba sa marturiseasca, spre slava lui Dumnezeu Tatal, ca Isus Hristos este Domnul. Sa marturiseasca. Gr. exomologeo, ,,a marturisi pe fata” (Apocalipsa 3,5), ,,a marturisi din inima” (Matei 3,6) sau ,,a lauda” (Matei 11,25). Se pare ca cel dintai sens este potrivit aici, dar si celelalte sunt cuprinse in marturisirea finala a suveranitatii lui Hristos. Spre slava lui Dumnezeu. Gramatical vorbind, aceste cuvinte determina verbul ,,sa marturiseasca”, adica marturisirea universala ca Isus Hristos este Domn va aduce slava lui Dumnezeu. Dar putem vedea in aceste cuvinte o referire la dorinta mistuitoare a intregii vieti a Mantuitorului. El a trait spre slava lui Dumnezeu, ca toata creatiunea sa poata da Tatalui cinstea cuvenita Numelui Sau (vezi comentariul de la Ioan 12,28; 13,31; 17,1; 1 Corinteni 15,24.28). Urmasii Lui ar trebui sa traiasca pentru acelasi scop. Versetul acesta este apogeul scurtei prezentari a lui Pavel despre principiul umilintei si al inaltarii. Mai intai (v, 1–4) el ii indeamna pe filipeni sa nu dea dovada de inaltare de sine sau cearta. Apoi (v. 5–8) Il prezinta pe Hristos ca model de smerenie. In cele din urma (v. 9–11), el arata ca Cel Smerit a fost inaltat la o slava mai mare decat cea pe care o parasise la intrupare. Intentia apostolului este ca cititorii sa afle ca Dumnezeu poate sa-i inalte numai pe cei care I-au servit cu smerenie aici, pe pamant. Deoarece servul nu e mai mare decat Stapanul sau (Ioan 13,16), slujirea noastra trebuie indeplinita intr-un spirit asemanator cu al lui Hristos. Isus Hristos este Domnul. Apostolul foloseste din nou acest nume dublu, care sugereaza natura umana si divina a Mantuitorului, si declara ca Acela care a parasit cerul pentru a lua chip de rob va fi in cele din urma declarat Domn. In ce priveste alte declaratii ale Noului Testament cu privire la Isus Hristos ca Domn, vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 2,36; Romani 10,9; 1 Corinteni 8,6; 12,3. O intelegere clara a faptului ca Hristos este Domnul va mari increderea crestinului. 2:12 Astfel dar, preaiubitilor, dupa cum totdeauna ati fost ascultatori, duceti pana la capat mantuirea voastra, cu frica si cutremur, nu numai cand sunt eu de fata, ci cu mult mai mult acum, in lipsa mea. Astfel dar. [,,Din acest motiv”, KJV]. Sau ,,astfel dar”, ,,asadar”. Versetele 12–16 sunt strans legate de versetele 5–11. Din exemplul lui Hristos apostolul trage si alte invataturi in afara de cea a umilintei. Prea iubitilor. [,,Iubitii mei”, KJV; traducerea Nitulescu; traducerea G. Galaction]. Aceste cuvinte afectuoase nu sunt o lingusire din partea lui Pavel. Iubirea sa adevarata pentru convertitii lui straluceste in epistolele sale (compara cu Romani 12,19; 1 Corinteni 4,14; etc.) Ati fost ascultatori. [,,Ati ascultat”, KJV; traducerea Nitulescu; G. Galaction]. Aceste cuvinte fac legatura cu v. 5–11. Una din aspectele smereniei lui Hristos a fost ascultarea (v. 8). Filipenii fusesera ascultatori in trecut, dar Pavel doreste ca ei sa manifeste mai mult din spiritul Domnului lor, si are incredere ca exemplul lui Hristos ii va incuraja la o ascultare si mai credincioasa. Duceti pana la capat. [,,Lucrati”, KJV; ,,Desavarsiti”, traducerea Nitulescu; traducerea G. Galaction]. Gr. katergazomai (vezi comentariul de la Romani 5,3), folosit aici in sensul de ,,a duce la desavarsire”. Nu este vorba de mantuirea prin fapte. Suntem mantuiti prin har, prin credinta (vezi comentariul de la Romani 3,20–22.24.28; Efeseni 2,8). Dar harul acesta ne conduce la fapte bune (vezi comentariul de la Romani 6,11–16). Asadar asemenea fapte sunt roada harului care a savarsit mantuirea (Romani 6,18; compara cu 2 Corinteni 6,1). Multi sunt atrasi de crestinism, dar nu sunt dispusi sa implineasca conditiile prin care pot primi rasplata crestina. Daca ar fi putut obtine mantuirea fara vreun efort din partea lor, ar fi mai mult decat fericiti sa primeasca tot cea ce le-ar putea oferi Domnul. Dar Scriptura ne invata ca fiecare trebuie sa conlucreze cu vointa si puterea lui Dumnezeu. Omul trebuie sa se nevoiasca sa intre (Luca 13,24), sa se dezbrace ,,de omul cel vechi” (Coloseni 3,9), sa dea ,,la o parte orice piedica”, sa alerge ,,cu staruinta” (Evrei 12:1), sa se impotriveasca Diavolului (Iacov 4,7) si sa rabde ,,pana la sfarsit” (Matei 24,13). Nu suntem mantuiti prin fapte, dar trebuie sa lucram la salvarea noastra. Ea este doar rezultatul mijlocirii lui Hristos, dar poate fi implinita numai prin conlucrarea credinciosului. In timp ce nu putem fi pe deplin constienti de totala noastra dependenta de meritele, lucrarea si puterea lui Hristos, trebuie sa ne dam seama si de obligatia personala de a trai zilnic, prin harul lui Dumnezeu, o viata consecventa cu principiile Cerului (vezi AA 482). Vezi comentariul de la Romani 3,31. Mantuirea voastra. Pavel nu era de fata pentru a-i ajuta personal pe credinciosii filipeni; ei trebuiau sa se ingrijeasca singuri de nevoile lor spirituale. Mantuirea este o problema individuala. Nici chiar un prieten, un pastor si nici chiar apostolul nu o pot savarsi pentru altul. ,,Si de ar fi in mijlocul ei [tarii] Noe, Daniel si Iov […] n-ar scapa nici fii, nici fiice, ci numai ei si-ar mantui sufletul prin neprihanirea lor.” (Ezechiel 14,20). Cu frica si cu tremur. Compara cu 1 Corinteni 2,3; 2 Corinteni 7,15; Efeseni 6,5. Pavel nu se refera la o groaza ca cea a unui sclav, ci la o sanatoasa neincredere in sine. Crestinul ar trebuie sa se teama ca nu cumva voia lui sa nu fie continuu predata lui Hristos sau ca nu cumva trasaturile de caracter firesti sa-i conduca viata. Ar trebui sa-i fie frica sa nu se increada in propria sa tarie, sa nu-si retraga viata din mana lui Hristos sau sa incerce sa umble singur pe calea credintei (COL 161). O astfel de teama il determina sa vegheze sa nu cada in ispita (1 Petru 1,17; 5,8), sa fie smerit (Romani 11,20) si sa fie atent sa nu cada (1 Corinteni 10,12). 2:13 Caci Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi, si va da, dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea. Caci. Apostolul se fereste sa nu fie cumva inteles gresit, explicandu-le ca Dumnezeu are cel mai important rol in mantuirea omului. Dumnezeu este Acela. Literal, ,,Dumnezeu este Acela care lucreaza”, sau ,,ofera energie”, evident, cu accentul pe ,,Dumnezeu”. Lucreaza. Gr. energeo, ,,a da energie”, de obicei sugerand eficienta. Nu este acelasi cuvant ca cel folosit in v. 12, pentru ,,duceti pana la capat” (katergazomai) (vezi comentariul de acolo). Cuvantul englezesc ,,energize” (a insufla energie) vine de la grecescul energeo. Cuvantul acesta este adesea folosit cu privire la lucrarea lui Dumnezeu in viata crestinului (1 Corinteni 12,6.11; Galateni 2,8; Efeseni 1,11.20). Aici apostolul subliniaza faptul ca puterea cu care este realizata mantuirea vine de la Dumnezeu si ca ea lucreaza in noi pentru a-si realiza scopul. Placerea. Gr. eudokia (vezi comentariul de la Romani 10,1). Dumnezeu vrea ca omul sa fie mantuit, Divinitatea si-a folosit intreaga putere pentru a face posibil lucrul acesta, este ,,placerea Lui Dumnezeu” ca oamenii sa fie salvati. Nimeni nu doreste mai cu infocare mantuirea noastra decat Tatal. Si vointa si infaptuirea. [,,Atat a voi cat si a face”, KJV; ,,Sa voiti si sa lucrati”, traducerea Nitulescu; ,,Sa voiti si ca sa savarsiti”, G. Galaction]. Folosirea cuvantului ,,si” arata ca Dumnezeu ne da atat indemnul de a ne hotari sa acceptam mantuirea cat si puterea de a face eficienta hotararea luata. Asta nu inseamna ca noi suntem entitati complet pasive, la dispozitia lui Dumnezeu, ci ca El ne ofera stimulul care trezeste dorinta noastra de a fi mantuiti, ca ne face in stare sa luam decizia de a ajunge la mantuire si ca ne ofera puterea pentru a face eficienta aceasta decizie, astfel incat sa fim salvati. Asadar mantuirea este prezentata ca o conlucrare intre Dumnezeu si om, Dumnezeu punand la indemana toate puterile necesare omului. 2:14 Faceti toate lucrurile fara cartiri si fara sovaieli, Toate lucrurile. Acum Pavel aplica invatatura data la aspectele practice ale vietii. Avand in vedere dorinta lui Dumnezeu ca ei sa fie salvati, filipenii isi pot permite sa aiba incredere si bucurie cand se gandesc la mantuirea lor, stiind ca Dumnezeu le va oferi puterea necesara. Cartiri. [,,Murmure”, KJV]. Gr. goggusmoi, un cuvant onomatopeic, sugerand sunetele pe care le scoate un om morocanos (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 6,1). E folosit in LXX cu privire la murmurarea lui Israel in pustie. Se pare ca apostolul se gandea la israeliti, deoarece la Filipeni 2,15 citeaza din cantarea lui Moise (vezi comentariul de la Deuteronom 32,5). Verbul gogguzo, ,,a murmura” apare frecvent in Noul Testament (Matei 20,11; Luca 5,30; Ioan 6,41.43.61). Sovaieli. [,,Dispute”, KJV]. Gr. dialogismoi, (vezi comentariul de la Romani 1,21). Cartirea duce la dispute. Filipenii sunt indemnati sa nu se planga de felul cum ii conduce Dumnezeu si nici sa nu conteste metodele Sale, deoarece El vrea sa-i mantuiasca. Ascultarea trebuie sa fie din inima si cu bucurie, altfel nu este de nici un folos. Rabdarea si spiritul multumitor al crestinului, atunci are parte de persecutie sau cand primeste o porunca de la un superior, arata dispozitia sa de a se supune cu atat mai mult mustrarii care vine de la Domnul. 2:15 ca sa fiti fara prihana si curati, copii ai lui Dumnezeu, fara vina, in mijlocul unui neam ticalos si stricat, in care straluciti ca niste lumini in lume, Ca sa fiti. [,,Ca sa puteti fi”, KJV]. Sau ,,ca sa puteti ajunge”, adica vor deveni fara prihana daca nu cartesc si nu sovaiesc. Fara prihana. Adica, fara motiv de a fi mustrat, cu siguranta din partea lui Dumnezeu si posibil si din partea oamenilor. Curati. [,,Nevinovati”, KJV; ,,Fara rautate”, traducerea Nitulescu; ,,Fara de rautate”, traducerea G. Galaction]. Gr. akeraioi, (vezi comentariul de la Romani 16,19). Cuvantul acesta descrie starea inimii crestinului, iar expresia ,,fara prihana” se refera la judecata pe care o pronunta altii asupra crestinului. Copii. [,,Fii”, KJV]. Gr. tekna, ,,copii”, in contrast cu huioi, cuvantul obisnuit pentru ,,fii” (vezi comentariul de la Romani 8,14). Acest cuvant face aluzie la Deuteronom 32,5, unde Moise se refera la copiii lui Israel ca fiind un ,,neam indaratnic si stricat”. Fara vina. [,,Ireprosabili”, KJV; ,,Desavarsiti”, traducerea Nitulescu; ,,Neintinati”, traducerea G. Galaction]. Gr. amemtoi, ,,fara vina”. Pavel doreste ca ei sai sa aiba un nume bun, fiind constient ca reputatia lui Dumnezeu in lume depinde in parte de cea a copiiilor Sai. Neam. [,,Popor”, KJV]. Gr. genea, ,,generatie”, adica oamenii care traiesc in aceeasi perioada (vezi comentariul de la Matei 23,36). Ticalos si stricat. [,,Stramb si stricat”, KJV; ,,Stramb si sucit”, traducerea Nitulescu; ,,Sucit si destramat”, traducerea G. Galaction]. Vezi comentariul de la Matei 17,17; Faptele Apostolilor 2,40. Lumini. Gr. phosteres, ,,luminatori”, folosit in LXX pentru corpurile ceresti (Genesa 1,14.16). Desi cresterea in credinta a filipenilor nu era deplina, viata lor trebuia sa lumineze lumea intunecata in care traiau (vezi comentariul de la Matei 5,14). Cuvintele lui Pavel se aplica si ultimei generatii, care va trai intr-un timp cand intunericul va fi mai mare decat oricand (COL 414). Atunci copiii lui Dumnezeu trebuie sa se scoale si sa lumineze cu o stralucire deosebita (vezi comentariul de la Isaia 60,1.2). 2:16 tinand sus Cuvantul vietii; asa ca, in ziua lui Hristos, sa ma pot lauda ca n-am alergat, nici nu m-am ostenit in zadar. Tinand sus. Sunt posibile doua interpretari ale acestor cuvinte. Conform primei, ele sunt o prelungire a versetului precedent, o metafora a bisericii, care tine Cuvantul asa cum tine cineva o torta pentru a lumina in intuneric. Cand crestinii dovedesc ce a realizat Cuvantul in propriile lor vieti si il propavaduiesc lamurit si simplu, atunci ei il prezinta altora ca un drum al vietii si al luminii. Viata e lumina. Hristos e viata (vezi Ioan 1,4; 6,48; 14,6) si lumina (vezi Ioan 8,12; 9,5; 12,46), ambele avandu-si de fapt sursa in El. Cei ce Il urmeaza sunt de asemenea lumina, dar o lumina reflectata (vezi comentariul de la Matei 5,14). Esenta Evangheliei este lumina (Efeseni 5,8). Asa cum gandul este exprimat in cuvinte, tot asa lumina adevarului este manifestata in viata. Crestinul poate sa-i prezinte unui necrestin cuvantul vietii, dar nu-l poate face pe acesta sa-l primeasca. Fiecare trebuie sa-l accepte de bunavoie pentru sine. Nimeni nu se poate impartasi din cuvant pentru altul, asa cum nimeni nu poate sa manance, iar celalalt sa primeasca putere. Cu ajutorul Duhului Sfant cuvantul poate fi inteles si primit in viata. Indiferent cine propavaduieste cuvantul vietii, doar puterea lui Dumnezeu, transmisa prin cuvant, aduce transformare. Dar cuvantul grecesc tradus prin ,,tinand sus” poate avea si sensul de ,,tinand cu putere”, ,,tinand strans”, sens care pare mai potrivit aici. Biserica poate lumina numai daca tine cu putere cuvantul datator de viata. Cuvantul vietii. Aceasta expresie nu mai apare in alta parte in scrierile lui Pavel, dar vezi comentariul de la Ioan 6,68; Faptele Apostolilor 5,20; compara cu 1 Ioan 1,1. Cuvantul vietii este solia Evangheliei. A-L cunoaste pe Tatal si pe Fiul inseamna a avea viata vesnica (Ioan 17,3). Ajungem sa-I cunoastem mai intai prin propavaduirea Cuvantului (Romani 10,13–17; Ioan 6,63) si in felul acesta sa avem parte de acea viata care vine numai prin Ei. Viata spirituala ia nastere si e sustinuta prin puterea cuvantului. Oamenii trebuie sa traiasca ,,cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4,4; DA 390, 391). In ziua lui Hristos. Exprimarea este specifica acestei epistole. Expresia obisnuita este ,,ziua Domnului” (vezi cap. 1,6). Pavel era mereu constient ca marele scop al vietii va fi implinit in ziua revenirii lui Hristos pe acest pamant. El stia ca orice bucurie sau lauda care i-ar putea fi acordata acum, din cauza slabiciunii omenesti s-ar putea sa nu se dovedeasca o adevarata bucurie si in ziua aceea. Daca in ziua lui Hristos se putea lauda cu rezultatele eforturilor sale, atunci aceasta lauda aveau sa fie permanenta. Pavel recunoaste acea zi ca ziua cand lucrarea fiecarui om va fi examinata (vezi 1 Corinteni 3,12.13; 4,3–5; 2 Corinteni 1,14) Sa ma pot lauda. [,,Sa ma pot bucura”, KJV]. Gr. eis kauchema emoi, literal, ,,ca un motiv de mandrie pentru mine”. In ce priveste kauchema, vezi comentariul de la cap. 1,26. Pavel dorea sa aiba motive temeinice pentru a se bucura de viata consecventa a prietenilor sai filipeni (vezi comentariul de la 1 Tesaloniceni 2,19.20). N-am alergat … in zadar. Verbul acesta duce cu gandul la intrecerile din stadion si ilustreaza eforturile intense pe care le-a depus Pavel in activitatile sale evanghelistice (compara cu 1 Corinteni 9,24; Evrei 12,1). ,,In zadar” inseamna ,,fara rost”, ,,fara rezultat” (compara cu 2 Corinteni 6,1; Galateni 2,2; 1 Tesaloniceni 3,5). Simtul responsabilitatii pe care il avea apostolul pentru convertitii lui era puternic. Marea sa dorinta era ca ei sa ramana credinciosi (AA 206, 207). Nu era multumit cu faptul ca lucrase, ci dorea sa vada ca sacrificiul sau are roade vesnice. M-am ostenit. [,,Am lucrat”, KJV]. Gr. kopiao, ,,a depune eforturi obositoare intr-o munca”; de la substantivul kopos, ,,munca istovitoare”. Pavel descrie corect efortul sau evanghelistic zelos (compara cu 1 Corinteni 15,10; Coloseni 1,29; 1 Tesaloniceni 2,19). 2:17 Si chiar daca va trebui sa fiu turnat ca o jertfa de bautura peste jertfa si slujba credintei voastre, eu ma bucur si ma bucur cu voi toti. Turnat. [,,Oferit”, KJV]. Gr. spondo, ,,a aduce o libatie”, ,,a turna o jertfa de bautura” (vezi comentariul de la Numeri 15,4–9; 2 Timotei 4,6; vezi Numeri 28,7). Pavel ii vede pe filipeni ca jertfindu-I lui Dumnezeu credinta lor, iar viata sa o considera ca o libatiune sau jertfa de bautura turnata peste acel sacrificiu. Pavel era gata sa-si dea propriul sange pentru a insoti marturia credincioasa a filipenilor, daca acest lucru ar fi contribuit la ducerea mai departe a Evangheliei. Apostolul neamurilor avea in inima iubirea divina (Ioan 15:13), dar nu credea ca este vreun merit deosebit in a-si oferi viata, decat daca acest gest ii incuraja pe filipeni sa cultive jertfirea de sine sau daca ii determina pe unii sa cerceteze credinta la care el tinea cu atata tenacitate. Jertfa. Gr. thusia, ,,sacrificiu” insusi, nu actiunea de a sacrifica. In cazul acesta se face referire la credinta filipenilor pe care ei, ca preoti crestini (1 Petru 2,9), o prezinta Domnului. Slujba. Gr. leitourgia, in Noul Testament avand sensul de ,,serviciu religios public” (vezi comentariul de la Luca 1,23). Ma bucur si ma bucur. [,,Imi pare bine si ma bucur”, KJV]. Pavel vrea sa se bucure de bucuria lor chiar daca eforturile sale pentru altii aveau sa-l faca sa-si piarda viata. Vezi comentariul de la Romani 8,18. 2:18 Tot asa si voi, bucurati-va, si bucurati-va impreuna cu mine. Tot asa. [,,Din acelasi motiv”, KJV; ,,Asijderea si voi”, G. Galaction]. Adica filipenii trebuiau sa fie veseli si sa se bucure impreuna cu Pavel. In loc sa fie intristati de perspectiva mortii sale, apostolul dorea ca prietenii lui sa se bucure cu el pentru ca i se ingaduia sa moara in folosul lor si al Evangheliei. Epistola pune un mare accent pe bucurie, nu doar ca un privilegiu, ci si ca o datorie, izvorand din credinta crestina si demonstrand realitatea acesteia. 2:19 Nadajduiesc, in Domnul Isus, sa va trimit in curand pe Timotei, ca sa fiu si eu cu inima buna cand o sa am stiri despre voi. [Dar, KJV]. Aici incepe un nou sir de idei (v. 19–24). Pavel isi anunta intentia de a-l trimite pe Timotei la filipeni ca reprezentant al sau si ca exemplu pentru ei. Nadajduiesc. [,,Am increderea”, KJV]. Mai bine, ,,sper”. In Domnul Isus. Crestinul e condus de Domnul: iubirea, speranta, faptele lui, totul se concentreaza in Domnul (vezi comentariul de la Romani 9,1; Filipeni 1,8; 2,24.29; 3,1) Timotei. Vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 16,1–3; Filipeni 2,20. Pavel ii indemnase pe credinciosii filipeni sa duca ,,pana la capat mantuirea” lor (v. 12) in loc de a depinde prea mult de invatatorii omenesti. Pe de alta parte, el intentiona sa ii ajute pe cat ii statea in putinta – asadar spera sa il trimita pe Timotei. Cu inima buna. [,,Cu o buna mangaiere”, KJV]. Sau ,,cu inima buna”, ,,cu incurajare”. Pavel isi mai exprimase unele ingrijorari cu privire la starea filipenilor (cap. 1,27–30), dar nu avea nici o indoiala serioasa cu privire la ei. Apostolul pare increzator in raportul cel bun pe care avea sa-l aduca Timotei la intoarcere. Compara cu grija lui iubitoare pentru crestinii corinteni sau tesaloniceni (2 Corinteni 2,13; 7,6.7; 1 Tesaloniceni 3,1–9). Cand o sa am stiri. [,,Cand voi sti”, KJV]. Sau ,,cand voi afla”. Apostolul nu putea fi pe deplin multumit pana nu avea sa primeasca raportul personal al lui Timotei. Pana la plecarea si intoarcerea lui Timotei el avea sa fie oarecum ingrijorat cu privire la biserica din Filipi. Despre voi. [,,Despre starea voastra”, KJV]. Literal, ,,despre lucrurile referitoare la voi”. 2:20 Caci n-am pe nimeni, care sa-mi impartaseasca simtirile ca el, si sa se ingrijeasca intr-adevar de starea voastra. Sa-mi impartaseasca simtirile. [,,Cu aceleasi ganduri”, KJV]. Literal, ,,cu suflet egal” (compara cu Deuteronom 13,6). Pavel vrea sa spuna fie ca nu are pe nimeni la fel ca el, fie ca nu are pe nimeni ca Timotei. Acesta era un al doilea Pavel. Deoarece apostolul nu putea sa cerceteze personal starea bisericii, cea mai buna solutie era ca Timotei sa-i aduca un raport cu privire la situatia din Filipi. Timotei era fiul spiritual al lui Pavel (1 Timotei 1,2 ). Timotei recunostea legatura lor spirituala si se purta ca atare (1 Corinteni 16,10; Filipeni 3,22). De la parintele sau spiritual acest tanar mostenise interesele si afectiunile sale. In felul acesta, nimeni nu putea fi mai bine calificat pentru sarcina aceasta decat tanarul care in mod natural dovedea interes adevarat fata de binele celor care erau copiii spirituali ai lui Pavel, deci fratii si surorile de credinta ai lui Timotei. Sunt putini oameni condusi de acelasi gand ca apostolul – oameni cu zel viu, spontani, plini de lepadare de sine – dar tocmai astfel de oameni ii trebuie Domnului Isus. Timotei avea acelasi gand ca si Pavel deoarece fiecare din ei avea gandul lui Hristos. Doar a avea gandul lui Isus ii va face pe oameni in stare sa conduca bine si cu succes biserica lui Dumnezeu din zilele de pe urma. Ea este obiectul suprem al iubirii si al grijii lui Dumnezeu, iar cei care au acelasi gand cu Domnul, fie ei membri laici sau conducatori, vor avea aceeasi atitudine si vor da pe fata aceeasi grija pentru toti membrii si toate activitatile bisericii. Ei nu vor putea face altfel. Intr-adevar. [,,In mod natural”, KJV]. Mai bine ,,cu adevarat”, ,,sincer”. Sa se ingrijeasca. Gr. merimnao, ,,a fi ingrijorat” (vezi comentariul de la Matei 6,25). Pavel nu se refera la o grija manifestata ocazional. 2:21 Ce-i drept, toti umbla dupa foloasele lor, si nu dupa ale lui Isus Hristos. Toti. Literal, ,,cu totii”, adica acea grupa de crestini din jurul lui Pavel. Umbla dupa foloasele lor. [,,Isi vad de calea lor”, KJV; ,,Cauta de treburile lor”, traducerea G. Galaction]. Tinand cont de aprecierea de care se bucurau filipenii din partea apostolului (cap. 1,3–5), a lui Timotei (cap. 2,19–22) si a lui Epafrodit (v. 25–30) este surprinzatoare o astfel de acuzatie din partea lui Pavel. El ii numeste frati pe cei care erau impreuna cu el (cap. 4,21), dar se pare ca ei nu impartaseau spiritul sau de sacrificiu de sine. S-a sugerat ca acestia s-au dat inapoi de la calatoria primejdioasa pana la Filipi, iar Pavel a trebuit sa faca apel la Timotei, pe care cu greu isi putea ingadui sa-l piarda. Poate ca Epafrodit (cap. 2,25–30) si Luca erau absenti, deoarece ambii par sa fi fost crestini lipsiti de egoism. Ale lui Isus Hristos. Prin aceste cuvinte Pavel se refera la lucrurile care privesc imparatia lui Hristos, slava Sa si mantuirea noastra. Pavel ii pune in contrast pe cei care erau devotati intereselor bisericii cu cei care se ingrijeau mai intai de propriile interese. Pavel si Timotei erau dedicati unei cauze comune – mantuirea copiilor rataciti ai lui Dumnezeu; dar Pavel declara cu regret ca nici unul din tovarasii sai nu avea acelasi gand cu el. 2:22 Stiti ravna lui incercata; cum, ca un copil cu tatal lui, a lucrat ca un rob impreuna cu mine pentru inaintarea Evangheliei. Stiti. Se pare ca biserica din Filipi fusese vizitata de mai multe ori de tanarul evanghelist Timotei. El fusese cu Pavel la infiintarea bisericii (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 16,1.13; 17,14). E posibil ca el sa fi vizitat Filipi cel putin de doua ori in timpul celei de-a treia calatorii misionare (vezi Faptele Apostolilor 19,22; 20,3–6). Acum Pavel il alesese pentru inca o vizita. Ravna lui incercata. Adica filipenii stiau cum caracterul lui Timotei fusese pus la incercare si dovedit bun si aveau cunostinta despre atasamentul acestuia fata de Pavel si despre credinciosia sa in slujba Evangheliei. Ca un copil cu tatal lui. Mai bine ,,ca un fiu fata de tatal lui”. Se pare ca Pavel era gata sa vorbeasca despre credincioasa slujba pe care Timotei o depuse pentru el personal. Dar cu umilinta caracteristica lui, apostolul vorbeste despre Timotei si despre sine ca impreuna lucratori in campul Evangheliei. Daca judecam caracterul lui Timotei din indrumarile pe care i le daduse Pavel in 1 si 2 Timotei (vezi comentariul de la 1 Timotei 4,12), se pare ca Timotei era mai degraba linistit si generos decat impunator. Poate ca Pavel simtise nevoia sa il recomande asa puternic pe prietenul sau (vezi si comentariul de la 1 Corinteni 16,10). 2:23 Pe el dar, nadajduiesc sa vi-l trimit, de indata ce voi vedea ce intorsatura vor lua lucrurile cu privire la mine. Dar. Pavel se intoarce la ideea sa anterioara, aceea de a-l trimite pe Timotei ca reprezentant al sau la filipeni (v. 19). De indata ce. Gr. exautes, ,,imediat”, ,,numaidecat”. Ce intorsatura vor lua lucrurile. [,,Cum va merge”, KJV]. Deoarece Pavel planuia sa amane plecarea lui Timotei pana va vedea ,,ce intorsatura vor lua lucrurile”, se pare ca se apropia un moment crucial in ce priveste detentia sa. Deoarece in versetul urmator el isi exprima speranta de a vizita in curand cetatea Filipi, trebuie sa fi existat vreo nadejde de eliberare, caz in care Timotei lear fi dus credinciosilor macedonieni vestea cea buna. 2:24 Si am incredere in Domnul ca in curand voi veni si eu. Am incredere. Gr. peitho, ,,a fi increzator”, ,,a avea incredere”, ,,a se increde”, cuvant diferit de cel tradus in v. 19 ,,nadajduiesc”. Acolo Pavel nadajduia, aici el are incredere, desi ambele atitudini erau centrate ,,in Domnul” (vezi comentariul de la v. 19). Se pare ca apostolul credea ca este foarte posibil ca Domnul va interveni ca el sa fie eliberat din inchisoare. 2:25 Am socotit de trebuinta sa va trimit pe Epafrodit, fratele si tovarasul meu de lucru si de lupta, trimisul si slujitorul vostru pentru nevoile mele. [Totusi, KJV]. In v. 25–30 Pavel vorbeste despre Epafrodit, un alt prieten al sau, care era bine cunoscut credinciosilor filipeni. Epafrodit ii adusese apostolului un dar din partea bisericii din Filipi si il slujise bine pe Pavel in timpul sederii sale cu acesta. Intoarcerea sa fusese amanata de boala. Am socotit. [,,Am presupus”, KJV]. Mai bine, ,,am considerat”, ,,am socotit”, avand in vedere posibila intarziere a lui Timotei. Timpul trecut al verbului ar sugera la prima vedere ca Pavel il trimisese deja pe Epafrodit la Filipi si ca aceasta scrisoare a fost scrisa dupa plecarea acestuia. Dar verbele ,,am socotit” (v. 25) si ,,trimis” (v. 28) sunt, fara indoiala, forma aorista epistolara greaca, prin care scriitorul se asaza in situatia cititorilor si isi fixeaza afirmatiile in timp, din punctul lor de vedere. Cand scrisoarea avea sa ajunga la destinatie, actiunea exprimata prin verb era deja trecuta. De aceea, Pavel foloseste timpul trecut, desi pentru el, la data scrierii, evenimentul era de fapt in viitor. De aici se poate deduce faptul ca Epafrodit nu plecase inca la Filipi si ca el era cel care le aducea credinciosilor epistola (vezi AA 479). Epafrodit. Un nume obisnuit la greci si latini, insemnand ,,seducator”, ,,fascinant”, ,,fermecator”, de la numele zeitei grecesti Aphrodite. In Noul Testament numele acesta apare doar in epistola catre filipeni. Unii au identificat aceasta persoana cu Epafras din Coloseni 1,7; 4,12; Filimon 23. Dar cu toate ca Epafras este doar o forma contrasa a unui nume mai lung, e putin probabil ca aceste doua nume sa se refere la aceeasi persoana. Epafrodit provenea din Filipi din Macedonia, in timp ce Epafras era misionar in Colose, in Asia Mica si probabil originar din aceste locuri. Fratele meu. Adjectivul pronominal ,,meu” determina ambele substantive, ,,fratele” si ,,tovarasul ... de lucru si de lupta”. Primul cuvant il prezinta ca frate de credinta cu Pavel, expresia ,,tovaras de lucru” il prezinta ca partener de slujba sau de lucru, iar cuvantul ,,lupta” sugereaza ca Epafrodit era partas al luptelor si al primejdiilor pe care le intampina apostolul – o insiruire de la general la particular. Din descrierea inflacarata a lui Pavel reiese clar ca Epafrodit luase parte la o lucrare misionara de felul celei indeplinite de apostol. Deoarece era liber, putea lucra prin metode imposibile pentru Pavel. Asadar poate ca infruntase primejdii, meritand deci sa fie numit ,,tovaras de lupta” (compara cu 1 Timotei 1,18; 2 Timotei 2,3.4). Trimisul. [,,Mesagerul”, KJV]. Gr. apostolos (vezi comentariul de la Romani 1,1). Aici cuvantul acesta are intelesul simplu de ,,sol”, sau ,,delegat”. Epafrodit fusese trimis din Filipi cu o insarcinare speciala – aceea de a-i duce daruri lui Pavel (vezi comentariul de la Filipeni 4,18). Slujitorul. [,,Cel care a slujit”, KJV; ,,spre intampinarea”, G. Galaction]. Gr. leitourgos (vezi la Romani 13:6). Vostru. Acest adjectiv sta in contrast cu cel precedent, ,,meu” si accentueaza legatura pe care o avea Epafrodit atat cu Pavel cat si cu filipenii. 2:26 Caci dorea fierbinte sa va vada pe toti; si era foarte mahnit, pentru ca aflaserati ca a fost bolnav. Caci.. Versetul acesta arata care a fost motivul deciziei lui Pavel de a-l trimite pe Epafrodit la Filipi – acest frate credincios dorea sa se intoarca acasa pentru a risipi ingrijorarea cu privire la sanatatea sa. Dorea fierbinte. Mai bine, ,,tanjea”. Pavel il recomanda cu dibacie pe solul sau filipenilor scotand in evidenta dragostea lui Epafrodit pentru ei. Foarte mahnit. [,,Plin de tristete”, KJV; ,,Foarte tulburat”, traducerea Nitulescu]. Gr. ademoneo. Au fost sugerate doua origini ale acestui cuvant: 1) a, ,,departe de”, si demos, ,,popor” sau ,,casa”, prin urmare ,,departe de casa”, de unde traducerea libera a verbului ar putea fi ,,a-i fi dor de casa”; 2) de la ademon, ,,foarte tulburat”, de unde, ,,a fi mahnit”. La Matei 26,37 si la Marcu 14,33 verbul ademoneo este folosit cu al doilea sens, pentru a descrie starea sufleteasca a Mantuitorului in Ghetsemani si e tradus ,,a se mahni foarte tare”. Epafrodit nu se ingrijora cu privire la sine, ci cu privire la durerea prietenilor sai din Filipi. El stia ca ei aflasera de boala sa si ca poate credeau ca el deja murise. 2:27 Ce-i drept, a fost bolnav, si foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut mila de el. Si nu numai de el, ci si de mine, ca sa n-am intristare peste intristare. Ce-i drept. [,,Caci intr-adevar”, KJV]. Ultima parte a v. 26 a sugerat cum stateau lucrurile, iar acum Pavel le spune cititorilor cat de serioasa fusese boala prietenului sau. Aproape de moarte. Nu se dau indicatii cu privire la cauza sau natura bolii. Dumnezeu a avut mila. Nu exista nici o aluzie ca Epafrodit fusese vindecat instantaneu si miraculos, desi in anii precedenti Pavel savarsise multe vindecari (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 19,11.12; 28,8.9). Darul vindecarii divine nu era exercitat de fiecare data, nici chiar asupra celor carora vindecatorul ar fi dorit cu siguranta sa-l foloseasca. Darul, care venea de la Dumnezeu, era sub controlul si indrumarea divina (vezi comentariul de la 1 Corinteni 12,9). Intristare peste intristare. Poate ca Pavel se gandeste la detentia sa ca la o intristare. Daca Epafrodit, care venise sa-i slujeasca in lanturile sale, ar fi murit, atunci ,,intristarea” lui Pavel ar fi fost mult mai mare. 2:28 L-am trimis dar cu atat mai in graba, ca sa-l vedeti si sa va bucurati iarasi, si sa fiu si eu mai putin mahnit. L-am trimis. Vezi comentariul de la v. 25. Cu atat mai in graba. [,,Cu atat mai cu grija”]. Mai bine, ,,cu graba mai mare”. Sa va bucurati. Bucuria filipenilor fusese intunecata de vestea bolii grave a reprezentatului lor, dar acum puteau fi din nou fericiti. Bucuria lor avea sa diminueze intristarea lui Pavel, caci atata timp cat era inca inchis, ingrijorarea sa cu privire la Epafrodit si biserica din Filipi avea sa dispara. Mai putin mahnit. Bucuria credinciosilor filipeni la reintalnirea cu Epafrodit avea sa-i aduca lui Pavel mangaiere si bucurie. 2:29 Primiti-l deci in Domnul, cu toata bucuria; si pretuiti pe astfel de oameni. Primiti-l deci. Pavel il trimitea pe Epafrodit pentru ca filipenii sa se poata bucura din nou (v. 28), asa ca ii indeamna sa implineasca scopului sau. In Domnul. Vezi comentariul de la Filipeni 2,19; compara cu Romani 16,2. Pavel ii indeamna pe filipeni sa priveasca la Epafrodit ca la un dar de la Dumnezeu, ca pe un serv al Domnului, care le fusese redat lor prin indurarea lui Dumnezeu. Pretuiti. Aceasta distinsa recomandare pe care i-o face Pavel lui Epafrodit impune datoria cu privire la respectul cuvenit celor care dau dovada de un caracter nobil. E o datorie crestina sa-i respecti pe cei virtuosi si evlaviosi si in special sa-i onorezi pe cei care au fost credinciosi in lucrarea Domnului. Unii au considerat ca v. 29 este un indiciu cu privire la o disputa anterioara intre filipeni si Epafrodit. Daca lucrul acesta este adevarat, Pavel doreste ca acum orice neintelegere sa fie inlaturata. 2:30 Caci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte, si si-a pus viata in joc, ca sa implineasca ce lipsea slujbei voastre pentru mine. Lucrul lui Hristos. Dorinta lui Pavel ca Epafrodit sa fie bine primit si pretuit este intemeiata pe lucrul sau, deoarece acesta provocase boala aceea grea. ,,Lucrul lui Hristos” a constat mai mult in serviciul pe care i l-a adus Epafrodit lui Pavel, si nu asa de mult in evanghelizare propriu-zisa. In ochii lui Dumnezeu mai important este spiritul slujirii decat natura ei (6T 439). Si-a pus viata in joc. [,,Netinand la viata sa”, KJV]. Sau ,,neingrijorandu-se de viata sa”. Dovezile textuale favorizeaza exprimarea ,,riscandu-si viata”. Expresia ofera o idee despre primejdiile la care s-a expus Epafrodit pentru a-l ajuta pe apostol. Ca sa implineasca ce lipsea. Aceste cuvinte nu implica vreo critica la adresa filipenilor, ci mai degraba lauda. Pavel recunoaste ca distanta ii impiedica pe credinciosi sa-i dea tot ajutorul pe care ar fi vrut sa il ofere, iar el considera ca slujirea lui Epafrodit este si a lor. S-ar putea ca aceste cuvinte sa sugereze ca boala lui Epafrodit era cauzata de oboseala peste masura, nu de persecutie. Poate ca se imbolnavise din cauza calatoriei lungi si primejdioase. Slujbei. Gr.leitourgia (vezi comentariul de la v. 17). Este sugerat din nou faptul ca darul filipenilor, trimis prin Epafrodit, avea insemnatate religioasa, intrucat ceea ce ii oferisera ei lui Pavel era acceptat ca si cand I-ar fi fost oferit lui Hristos (compara cu Matei 25,35–40).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1–5COL 248; 3T 360; 4T 20; 6T 399 1–139T 274 1–30TM 221 2 1T 324 3 CSW 155; EW 119; FE 121; LS 303; 2T 162, 301, 419; 3T 445, 528; 4T 126, 522, 608; 5T 108, 291, 418, 488; 9T 188 3, 4 5T 174 3–9TM 221 4 PP 133; 8T 137 4, 5 2T 622 4–8MH 501; 4T 457 5 CSW 113; MYP 141; TM 189, 225, 377; 3T 538; 5T 17, 343; 7T 240 5–7FE 444; 2T 426 5–8MH 501 5–116T 59 6, 7 DA 22; Ev 132; MB 14; 4T 121 6–8AA 481; MH 424; 2T 200; 8T 287 6–11CT 263 7 CT 277; DA 387; FE 142; GW 190; PK 701; 2T 151; 3T 54, 229, 566; WM 24 7, 8 DA 436 8 AA 333; CM 76; CS 302; DA 25; Ed 132; FE 417; ML 244; MM 189; MYP 16; 2T 467; 5T 17; 9T 54 12 CD 35; CT 399, 419; Ev 287, 596; FE 525; MH 492; ML 176; MYP 72; PP 208; SC 80; TM 454; 2T 167, 317, 397, 506; 4T 610; 5T 512, 569, 607; 8T 84, 124; 9T 155 12, 13 AA 482; AH 207; ChS 247; COL 161; CW 81; Ev 290; FE 134, 217, 297; GC 469; MB 142; MH 452; MM 51; MYP 147; PK 486; TM 386; 5T 635; 8T 64, 312; 9T 152 12–15SL 87; 1T 339 12–16AA 481; TM 221 13 AA 158; DA 672; GW 285; MH 176; ML 7, 318; SC 47, 62, 75; Te 113; TM 240; 5T 514, 635; 6T 371, 399; WM 316 13–15EW 26 14, 15 5T 174 14–179T 273 15 AH 279; PK 189; 1T 159; 2T 122, 657, 673; 4T 124; 5T 366; 6T 166; 9T 22, 81 15, 16 AA 207; 6T 310 16 AA 206; 1T 99; 7T 252 21 CS 54; 2T 623; 5T 205 25–30AA 479 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: