1:21 Caci pentru mine a trai este Hristos si a muri este un castig.
Pentru mine. Pavel scoate in evidenta propria sa atitudine, care difera de cea a celor mai multi oameni, care se agata egoist de viata si se tem de moarte.
A trai. Verbul grecesc este la infinit prezent si se refera la viata continua, zilnica.
Hristos. Adica existenta lui Pavel era cuprinsa in Hristos si marginita de El. Gandirea sa era pe deplin ancorata in Mantuitorul. Planurile, sperantele si toate aspiratiile sale erau concentrate in Hristos. Fiecare gand era adus in supunere fata de El (2 Corinteni 10,5). De aceea, gandurile lui nu erau egoiste si nici firesti; ele se aflau sub controlul Domnului Sau (vezi comentariul de la Romani 6,11; 14,7.8; 2 Corinteni 5,15; Galateni 2,20; Filipeni 3,7–11; Coloseni 3,3).
A muri. Timpurile verbelor grecesti din versetul acesta sunt in contrast cu actul continuu al vietuirii, care se termina instantaneu in momentul mortii.
Castig. Aceasta declaratie nu se poate impaca cu ceea ce simte omul obisnuit cand se gandeste la moarte. Aceasta presupune intotdeauna o pierdere de vreun fel. Pentru cel neprihanit ea inseamna pierderea multor bucurii curate ale vietii, a unor legaturi familiale fericite, a mijloacelor si a ocaziilor de a lucra pentru Hristos. Dar cuvintele lui Pavel nu sunt ale unui pesimist care zice: ,,viata nu merita sa fie traita.” Nu sunt nici ale unui om ruinat, care nu mai are parte de nici o bucurie. Nu sunt nici ale unui om sfant care e obosit de munca sa istovitoare si care doreste sa se termine cu incercarile si persecutiile. Pavel nu era ursuz, posomorat sau cinic. El avea parte de simpatia calduroasa a multora si se implica cu zel in activitatile echilibrate ale unei adevarate vieti de crestin. Dar aceasta declaratie a sa are de-a face un ceva mai mult decat cu propria sa perspectiva. El este preocupat de proslavirea lui Hristos. Daca Domnul ar considera ca e mai bine ca el sa dea marturie prin vietuire si slujire, el l-ar fi reprezentat asa cum se cuvine. Dar moartea unui om neprihanit poate fi de asemenea o puternica marturie cu privire la eficienta Evangheliei harului. Contrastul dintre moartea sa si moartea cuiva care nu are nici o nadejde avea sa fie atat de remarcabil incat influenta ei ar fi adus un castig imparatiei lui Hristos. Inimile sunt atinse si induiosate de asigurarea si increderea celui a carui incredere in Dumnezeul sau este deplina, chiar si in ceasul mortii.
E vrednica de luat in considerare si alta interpretare a acestor cuvinte. Prin moarte crestinul nu are nimic de pierdut, ci are multe de castigat. El nu mai are astfel parte de ispita, incercari, truda si intristare. Iar la inviere primeste nemurirea.