Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Filipeni

Filipeni 1:15


1:15 Unii, este adevarat, propovaduiesc pe Hristos din pizma si din duh de cearta; dar altii din bunavointa.

Unii. Acest cuvant introduce o alta idee; acesti ,,unii” nu trebuie inclusi printre cei ,,multi” din

v. 14.

Propovaduiesc pe Hristos. Pavel se refera aici la doua categorii care proclama numele Mantuitorului: 1) cei care fac lucrul acesta din gelozie fata de Pavel; 2) cei care fac lucrul acesta manati de motive bune. Hristos este propovaduit in ambele situatii. De aceea, nu se poate ca prima categorie sa fi fost alcatuita din iudaizanti, care niciodata nu sunt descrisi astfel de Pavel (vezi Vol. VI, pp. 33, 52–54).

Din pizma si din duh de cearta. [,,Invidie si cearta”, KJV; ,,Din ura si pricire”, traducerea Nitulescu]. Sau ,,invidie si rivalitate”. Apostolul nu pomeneste cauza acestei rivalitati. Totusi, se pare ca exista chiar si la Roma o partida care era geloasa pe influenta lui Pavel si socotea ca acesta era un bun prilej de a micsora influenta apostolului si de a-si intari pozitia. El era in inchisoare, iar ei aveau acces la cea mai mare parte a poporului.

Era usor pentru ei ca, sub pretentii plauzibile, sa insinueze ca Pavel avea tinte vanitoase si sa exercite o influenta necuvenita sau sa ia pozitie hotarata impotriva lui, in favoarea propriilor lor pareri. Se poate chiar ca ei sa fi fost de acord cu el in ce priveste doctrina, dar, manati de dusmanie, cautau sa-i faca rau.

Intrucat acesti oameni pretindeau ca-L propavaduiesc pe Hristos, era greu de analizat motivele lor. Daca exista vreo grupa de iudei care sustineau doctrinele esentiale ale Evangheliei, dar erau dornici de cearta au privire la unele lucruri de mica importanta, fiind in acelasi timp inversunati impotriva lui Pavel din cauza interesului sau pentru neamuri, atunci o astfel de partida incerca sa-L proclame pe Hristos si totusi sa nutreasca impotriva lui Pavel acele sentimente rele pe care apostolul le pune in seama lor.

Bunavointa. Unii proclamau tot mai mult Evanghelia din bunavointa pentru apostol. Fratii acestia aveau o stima deosebita pentru Pavel datorita rolului sau important in evanghelizarea lumii. Probabil ca isi sporeau activitatea pentru ca cea a lui Pavel se diminuase. O astfel de bunavointa este spiritul care ar trebui sa fie manifestat intre slujitorii Evangheliei. Cand unul din ei nu mai poate lucra, ar trebui sa se ofere altii pentru a-i lua locul si pentru a duce lucrarea lui mai departe.