1:7 In adevar, am avut o mare bucurie si mangaiere, pentru dragostea ta, fiindca, frate, inimile sfintilor au fost inviorate prin tine.
Am avut. [,,Am”, KJV]. Dovezi textuale favorizeaza timpul trecut al verbului. Aici Pavel amplifica motivul recunostintei sale (v. 4). Cand a ajuns la Pavel raportul credinciosiei lui Filimon (v. 5), efortul depus de apostolul in predicarea Evangheliei catre coloseni si lui Filimon in deosebi (v. 19), au fost din belsug rasplatite.
Bucurie si mangaiere. Probabil ca in inchisoare Pavel reflectase cu nostalgie la ospitalitatea de care daduse dovada Filimon. Amintirile placute ii aduceau ,,bucurie si mangaiere”.
Inimile. [,,Pantecele”, KJV]. Literal, ,,maruntaiele”. Pe vremuri se considera ca intestinele sunt sediul emotiilor.
Frate. O simpla dovada de afectiune – dar cine-i poate masura valoarea cand izvoraste din sinceritate? Filimon nu tradase niciodata asteptarile lui Pavel; in cazul lui Onisim, Pavel nu are nici o indoiala ca Filimon va continua sa fie vrednic de increderea sa.