1:18 Si daca ti-a adus vreo vatamare sau iti este dator cu ceva, pune aceasta in socoteala mea.
Daca. Versiunea greaca accentueaza care era, din perspectiva lui Pavel, datoria lui Onisim fata de Filimon. Totusi, propozitia conditionala ii permite lui Filimon privilegiul de a judeca daca, in imprejurarile de fata, Onisim ii mai datoreaza ceva. Onisim fugise de le stapanul sau cu lucruri furate, iar acum, fiind crestin, ar fi trebuit sa ii inapoieze totul, fara discutie. Unii sugereaza ca aici este vorba de serviciile lui Onisim, a caror valoare puteau fi stabilita in bani, deoarece Filimon trebuia sa puna un alt slujitor pentru a ocupa locul lui Onisim.
Pavel nu face aici nici o aluzie cum ca Filimon ar trebui sa tina cont de datoria pe care o are fata de apostol si astfel sa-i anuleze datoria lui Onisim. Pretentia aceasta ar fi contrazis inaltele principii etice de care era condus Pavel.
In socoteala mea. Pavel doreste ca nici un obstacol sa nu impiedice primirea calduroasa care dorea sa ii fie facuta lui Onisim cand va sosi la Colose. Pavel vroia ca datoria sclavului fugar sa fie trecuta in socoteala lui personala, asa cum un tata acopera datoriile fiului sau (v. 11). O astfel de prevedere si iubire, care acopera greselile unui pacatos pocait, reflecta splendoarea marii jertfe a lui Hristos pentru oamenii care isi recunosc datoria fata de Dumnezeu. Hristos, ca si Pavel in aceasta situatie, nu purta raspunderea pacatelor omenirii. Totusi, el sta in locul omului, acoperindu-i datoriile cu propriile sale merite, asa incat pacatosul pocait sa poata fi indreptatit inaintea intregului univ. Hristos, ca si Pavel, era dispus sa plateasca datoria pacatosului, astfel incat acesta sa poata fi primit de toti ca si cum nu savarsise nici un rau. De aceea, cand sclavul pocait se intorcea, Filimon nu trebuia sa-l vada pe Onisim si datoria sa, ci pe Pavel si fagaduinta lui de plata. Putea vorbirea apostolului sa fie mai amabila si in acelasi timp mai subtila?