1:17 Daca ma socotesti dar ca prieten al tau, primeste-l ca pe mine insumi.
Daca. In greceste apare implicit faptul ca Pavel nu avea nici o indoiala cu privire la stransa si calda prietenie crestina care exista intre el si Filimon. Asadar propozitia poate fi parafrazata astfel: ,,intrucat ma socotesti ca un prieten”.
Primeste-l ca pe mine insumi. Dupa o introducere atenta, Pavel face o cerere precisa, care constituie apogeul epistolei. Pentru aceasta rugaminte, care fusese intarziata prin tact delicat si elegant, Pavel apeleaza la un motiv real si sensibil, acela al prieteniei dintre Filimon si apostol. Drepturile sale legale ii permiteau stapanului sa procedeze altfel decat ii sugera Pavel. Dar acesta se ridica deasupra justitiei si apeleaza la dragoste. Datorita respectului neindoielnic al lui Filimon pentru judecata lui Pavel si a recunostintei sale pentru iubirea apostolului, Onisim avea sa fie primit pe temeiul aprecierii pe care i-o acorda apostolul. Pentru un om ca Filimon aceasta era de ajuns.