1:10 Te rog pentru copilul meu, pe care l-am nascut in lanturile mele: pentru Onisim,
Nascut in lanturile mele. Nu este data nici o indicatie cu privire la felul cum a ajuns Pavel sa-l cunoasca pe Onisim si nici macar vreo aluzie la motivul care l-a facut pe acesta sa vina la Pavel, sau la felul cum a venit. Providenta, prin caile ei misterioase, i-a adus laolalta pe Pavel, care nu trecea cu vederea nici un prilej pentru servire, si pe Onisim, care a raspuns curajos.
Onisim. Insemnand ,,folositor”. Delicatetea lui Pavel in prezentarea problemei lui Onisim e data pe fata in greaca, unde numele lui Onisim este pastrat pentru sfarsitul propozitiei. Literal, versetul zice: ,,Te rog cu privire la copilul meu pe care l-am nascut in lanturile mele: pentru Onisim” (ca si in versiunea Cornilescu). Filimon este condus cu tandrete in camara inimii lui Pavel si in felul acesta este convins sa-l priveasca pe Onisim asa cum o face apostolul. Fara afirmatia cu privire la legatura duioasa care exista intre Pavel si Onisim, Filimon si-ar fi adus aminte doar de comportamentul urat, de neascultarea si de posibilul egoism manifestate de Onisim in trecut (v. 11).
Pavel foloseste un pronume posesiv puternic, care sporeste calitatea relatiei dintre el si Onisim. Apostolul scrie, literal, ,,propriul meu copil”. In felul acesta Pavel apela la inima lui Filimon inainte ca sa aminteasca numele fostului sau sclav. Datorita marelui respect pentru apostol, Filimon era dispus sa faca orice pentru a-i fi pe plac si n-ar fi respins cu usuratate nici un lucru iubit mult de apostol.
Filimon trebuia sa observe paralela dintre experienta sa (v. 19) si aceea a lui Onisim – amandoi erau ,,fii” ai lui Pavel, odraslele lui spirituale. Pavel ii numea pe convertitii sai ,,copii preaiubiti” (vezi 1 Corinteni 4:14, 15, 17; 1 Timotei 1:2, 18).