1:2 Iata, te voi face mic printre neamuri, vei fi cel mai dispretuit.
Te voi face. Sau ,,Te-am facut”. Timpul aici poate fi privit ca un perfect profetic si prin urmare tradus ,,Te voi face”. Evenimente care urmeaza insa sa aiba loc sunt exprimate ca fiind deja implinite. Folosirea acestui timp scoate in evidenta certitudinea implinirii.