5:1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
Verset ce nu a fost comentat.
5:2 Porunceste copiilor lui Israel sa izgoneasca din tabara pe orice lepros, si pe oricine are o lepadare de samanta, sau este intinat prin atingerea de un mort.
Sa izgoneasca. Orice persoana necurata ceremonial trebuia indepartata din apropierea taberei. Poate ca au fost si alte motive alaturi de principiul carantinei, care a facut sa fie data aceasta porunca. Dar se pare ca motivul evident este carantina.
Tabara. Aceasta s-ar referi la regiunea taberei in sensul cel mai amplu, extinzandu-se pe toate partile pana la marginile ei (capitolul 2,3). Acelasi cuvant este tradus si ,,corturi” in 2 Cronici 31,2 (in engleza).
Orice lepros. Vezi comentariul pentru Leviticul 13,2 si nota suplimentara despre Leviticul 13. Iudeii priveau aceasta boala ca un semn al neplacerii lui Dumnezeu. In unele cazuri ea a fost intr-adevar un astfel de semn, precum rezulta in cazul Mariei (Numeri 12,12), Ghehazi (2 Regi 5,27) si Azaria (2 Regi 15,5).
Lepadarea de samanta – Vezi comentariul pentru Leviticul 15. Categoria aceasta n-a fost exclusa din tabara de afara.
Intinat prin atingerea de un mort – Aceasta categorie de persoane era izgonita numai din tabara interioara (vezi Levitic 11,24; 21,1.11).
Cuvantul tradus aici ,,mort” este nephesh, redat ca ,,suflet” in multe locuri (vezi comentariul pentru Geneza 35,18). El are sensuri diferite, si aici se refera la un cadavru, privit ca necurat ceremonial (vezi Numeri 6,6; 11,6.7.9.10; Levitic 21,11). Cele trei categorii specificate aici aveau unele lucruri comune: 1) durata necuratiei – sapte zile dupa inlaturarea cauzei; 2) conceptia lor ca fiind un mijloc de a-i pangari pe altii care veneau in contact cu ei.
5:3 Fie barbati fie femei, sa-i scoateti afara din tabara; sa-i scoateti afara, ca sa nu spurce tabara in mijlocul careia Imi am Eu locuinta.
In mijlocul careia Imi am Eu locuinta. Aceeasi expresie este folosita despre Tara Sfanta (vezi capitolul 35,34), ca indemn de a nu pangari prin fapte de violenta si nedreptate.
5:4 Copiii lui Israel au facut asa, si i-au scos afara din tabara; cum poruncise lui Moise Domnul, asa au facut copiii lui Israel.
Verset ce nu a fost comentat.
5:5 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
Verset ce nu a fost comentat.
5:6 Spune copiilor lui Israel: Cand un barbat sau o femeie va pacatui impotriva aproapelui sau, facand o calcare de lege fata de Domnul, si se va face astfel vinovat,
Un barbat sau o femeie. Cuvintele ebraice de aici se refera la anumiti indivizi.
Oameni. (engleza) De la un termen generic care inseamna ,,omenire”.
Fata de Domnul. Un pacat impotriva aproapelui este privit ca un pacat impotriva lui Dumnezeu si, de aceea, este nevoie de aducerea unei jertfe, cat si de o restituire fata de persoana pagubita (vezi Numeri 5,7 si compara cu Levitic 6,2-4). Desi este posibil a pacatui impotriva lui Dumnezeu fara a aduce vreo vatamare aproapelui, nu este posibil a pacatui impotriva omului fara a comite pacat si contra lui Dumnezeu.
5:7 sa-si marturiseasca pacatul, si sa dea inapoi in intregime pretul lucrului castigat prin mijloace necinstite, adaugand a cincea parte; sa-l dea aceluia fata de care s-a facut vinovat.
Sa dea inapoi. Literal, ,,sa restituie vina lui”. Aici ,,vina” abstracta este folosita pentru lucrul concret pe care l-a furat, sau orice ar fi putut realiza prin faptul ca dispunea de el. In intregime. Literal, ,,cu capetenia lui”, adica in intregime. A cincia parte. Noteaza o compensare similara in Leviticul 6,5; 22,14 (vezi Levitic 27,11.27.31).
5:8 Daca nu este nimeni care sa aiba drept sa ia inapoi lucrul castigat prin mijloace necinstite, lucrul acela sa se intoarca la Domnul, la preot, afara de berbecul adus ca jertfa de ispasire cu care se va face ispasire pentru cel vinovat.
Care sa aiba drept. Acesta este cuvantul go’el, de la verbul ,,a rascumpara”, ,,a actiona ca o ruda”. El este aplicat la Hristos ca Rascumparator (vezi Iov 19,25; Psalmi 19,14; 78,35; 103,4; Isaia 41,14; 43,14; 74,4; 54,5; 59,20; 60,16). Deoarece un israelit avea de obicei o ruda, este posibil ca omul fara rudenie sa fie un prozelit.
La Domnul, la preot. Literal, ,,pentru Iehova, pentru preot”. Preotul era reprezentatul personal al lui Iehova, si proprietatea devenea a lui (vezi Levitic 23,20). Berbec, jertfa de ispasire. Jertfa ceruta (Levitic 5,15; 6,6; 7,7), care apartinea preotului in locul lui Iehova.
5:9 Orice dar ridicat din lucrurile inchinate Domnului de copiii lui Israel, sa fie al preotului, caruia ii sunt aduse.
Darul. Cuvantul ,,jertfa” are sensul de ,,ceea ce se ridica”, adica, dintr-o gramada mai mare, si este consacrat unui scop sacru. Invatatura iudaica este ca aceasta se refera la primele roade (Exod 23,19), in asa fel incat ele sa devina proprietatea preotilor (Numeri 15,19-21; 31,29.41.52; Deutronom 12,6.11). Ideea de contributie, fie in general, fie pentru un scop deosebit, se aplica aici in mod adecvat. ,,Darul” devenea partea preotului (Levitic 7,14.32.34).
5:10 Lucrurile inchinate Domnului vor fi ale preotului: tot ce i se va da preotului, al lui sa fie.
A Lui sa fie. Versetul acesta aminteste cele doua surse ale venitului preotesc: lucrurile cuvenite lui Iehova si darurile pentru preoti. Un preot ca individ nu putea pretinde daruri de la indivizi particulari. Actul de a da era o raspundere a proprietarului, supus fata de aceasta directiva generala si fata de principiul ca tot ce cere Iehova ca fiind al Sau trebuie sa fie dat in primul rand.
5:11 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
Verset ce nu a fost comentat.
5:12 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Daca pacatuieste nevasta cuiva fata de barbatul ei, si-i este necredincioasa;
Verset ce nu a fost comentat.
5:13 daca altul se culca cu ea, si lucrul este ascuns de barbatul ei; daca ea s-a pangarit in ascuns, fara sa fie vreun martor impotriva ei, si fara sa fie prinsa asupra faptului;
Vreun martor. Pentru a convinge era nevoie de doi martori (Numeri 35,30; Deutronom 17,6; 19,15). Pedeapsa pentru vina dovedita era moartea (Levitic 20,10; Deutronom 22,22.27). Exista numai o banuiala din partea sotului dar nu o dovada clara.
5:14 si daca barbatul este apucat de un duh de gelozie si are banuieli asupra nevestei lui, care s-a pangarit, sau daca este cuprins de un duh de gelozie si are banuieli asupra nevestei lui, care nu s-a pangarit;
Duh. De la ruach, tradus ,,spirit” in Vechiul Testament. El se afla de 378 de ori in textul ebraic si este tradus ,,spirit” de 232 de ori. Ideea dominanta a acestui cuvant este ,,putere”. Cand regina din Seba a vazut maretia lui Solomon ,,n-a mai fost spirit in ea” (1 Regi 10,5 textul in engleza). Cand Isaia vorbeste despre caii din Egipt ca fiind carne ,,si nu spirit”, el voia sa spuna ca ei erau slabi in comparatie cu Dumnezeu. Un om care este stapan pe spiritul sau este si puternic si de valoare (Proverbe 16,32; 25,28). Aici (Numeri 5,14) termenul indica un impuls sau o emotie intensa.
5:15 omul acela sa-si aduca nevasta la preot, si, ca dar de mancare pentru ea, sa aduca a zecea parte dintr-o efa de floare de faina de orz; sa nu toarne untdelemn pe ea, si sa nu puna tamaie pe ea, caci acesta este un dar de mancare adus pentru gelozie, un dar de descoperire, care descopera o faradelege.
A zecea parte dintr-o efa. Aproximativ 2,2 litri.
Floare de faina de orz. Un sortiment de faina ieftina, un aliment folosit de catre cei foarte saraci (Judecatori 7:13, Ioan 6:9,13) si pentru animale (1 Regi 4:28). Faina de calitate ceruta in cazul altor jertfe (Ezechiel 46:14) nu era folosita in asemenea situatii in care imoralitatea si infidelitatea erau aduse in discutie. Ingredientele ieftine ale acestui tip de jertfa erau un indicator al brutalitatii si grosolaniei faptei pacatoase.
Sa nu toarne ulei pe ea. Aceasta era una dintre cele mai nefericite situatii, deci folosirea uleiului, un simbol al bucuriei si fericirii, era exclusa. Folosirea uleiului si tamaii, desi acestea faceau parte din darul de mancare al primelor roade, nu era permisa in jertfa pentru pacat a omului sarac. (Lev 2,15; 5,11).
De gelozie. Termenul ebraic este un plural, ,,gelozii,” intrucat jignirea, daca femeia era vinovata, era atat impotriva lui Dumnezeu cat si a sotului ei. De asemenea, erau vinovate mai multe persoane.
De descoperire. [,,De aducere aminte,” trd. KJV]. O exprimare ce aduce aminte omului ca Dumnezeu nu acopere nelegiuirea, nici nu o uita pana cand nu este marturisita (1Rg 17,18; Eze 29,16; Osea 8,13; Ier 44,21; Psa 25,7).
5:16 Preotul s-o apropie, si s-o puna sa stea in picioare inaintea Domnului.
Inaintea Domnului. Adica in tabernacol.
5:17 Preotul sa ia apa sfanta intr-un vas de pamant; sa ia tarana de pe podeaua cortului si s-o puna in apa.
Apa sfintita. Aceasta ar trebui sa fie apa din ligheanul de arama ce era rezervat pentru ablutiunile preotilor (Exo 30,18.19). Unii teologi sustin ca este vorba de apa curgatoare (vezi Num 19,17; Lev 14,5). Aceasta expresie nu este folosita in nici un alt loc in Biblie. Nu exista nici o asemanare intre aceasta apa sfintita si asa-zisa apa sfintita folosita de unele biserici din zilele noastre.
Un vas de lut. Cel mai ieftin tip de vas, pentru a fi in conformitate cu calitatea inferioara a fainii – si cu hidosenia pacatului. Vasul este posibil sa fi fost spart dupa ceremonie, ca si in cazul jertfei pentru pacat (Lev 6,28; conf. 14,5.50). Unii comentatori sugereaza ca acest fapt implica viata distrusa a femeii, daca ar fi fost gasita vinovata.
Tarana. Motivul pentru aceasta stipulare nu este clar. Probabil, fiind in sens sacru, ar rani doar persoana vinovata.
5:18 Preotul sa puna pe femeie sa stea in picioare inaintea Domnului; sa descopere capul femeii, si sa-i puna in maini darul de mancare adus pentru descoperire, darul de mancare adus pentru gelozie; preotul sa aiba in mana apele amare aducatoare de blestem.
Sa descopere capul femeii. Acesta era un gest al rusinii (vezi Lev 10,6; 13,45; 21,10). Sa-i puna in maini. Aceasta multitudine de gesturi tintea descurajarea femeii, determinand
o sa marturiseasca daca este vinovata.
Apele amarare. Exprimarea literala in ebraica este ,,apele amaraciunii.” Nu pentru ca apa chiar ar fi avut gustul amar, ci pentru ca pentru persoana vinovata ar fi avut urmari amare (vezi Ier 2,19; Eze 23,48).
5:19 Preotul sa puna pe femeie sa jure, si sa-i zica: Daca nici un om nu s-a culcat cu tine, si daca, fiind sub puterea barbatului tau, nu te-ai abatut de la el ca sa te pangaresti cu altul, sa nu-ti faca nici un rau aceste ape amare aducatoare de blestem!
Sub puterea barbatului tau. [,,In locul barbatului tau,” trd. KJV]. Textul ebraic afirma ,,sub barbatul tau,” insemnand ,,supusa barbatului tau.” In Eze 23,5 este redat ,,cand era a mea,” literal ,,cand era sub mine,” iar Rom 7,2 unde cuvantul tradus ,,femeie” este un termen compus insemnand ,,sub un barbat,” adica sub indrumarea lui de cap de familie.
Sa nu-ti faca nici un rau. Adica sa fie libera de sub blestemul invocat, daca nu este vinovata.
5:20 Dar daca, fiind sub puterea barbatului tau, te-ai abatut de la el si te-ai pangarit, si daca un alt om decat barbatul tau s-a culcat cu tine,
Verset ce nu a fost comentat.
5:21 si preotul sa puna pe femeie sa jure cu un juramant de blestem, si sa-i zica: Domnul sa te faca sa ajungi de blestem si de urgie in mijlocul poporului tau, facand sa ti se usuce coapsa si sa ti se umfle pantecele,
Sa te faca sa ajungi de blestem. Cand oamenii blestemau sau depuneau un juramant, urmau sa aminteasca numele ei in blestemele invocate asupra celor ce aduceau ofensa, spunand: ,,Sa te faca Iehova ca pe acea femeie!”
Coapsa. Insemnand probabil, ca femeia sa nu mai dea nastere din nou unui copil sanatos (vezi v. 28). Ea ar deveni astfel o amara dezamagire pentru sotul ei, fiind incapabil sa-si formeze un camin.
5:22 si apele acestea aducatoare de blestem sa intre in maruntaiele tale, ca sa faca sa ti se umfle pantecele si sa ti se usuce coapsa! Si femeia sa zica: Amin! Amin!
Verset ce nu a fost comentat.
5:23 Preotul sa scrie blestemele acestea intr-o carte, apoi sa le stearga cu apele cele amare.
Sa le stearga. Aceste cuvinte scrise urmau sa fie spalate cu apa, si transferate astfel acesteia.
5:24 Si sa dea femeii sa bea apele amare aducatoare de blestem; si apele aducatoare de blestem vor intra in ea si-i vor pricinui amaraciunea.
Sa bea. Femeia bea apa dupa jertfa de mancare (v. 26), dar actiunea este anticipata aici.
5:25 Preotul sa ia din mainile femeii darul de mancare adus pentru gelozie, sa legene darul intr-o parte si intr-alta inaintea Domnului, si sa-l aduca pe altar.
Verset ce nu a fost comentat.
5:26 Apoi preotul sa ia un pumn din darul acesta, ca aducere aminte, si sa-l arda pe altar. Dupa aceea, sa dea femeii sa bea apele.
Ca aducere aminte. Ca o aducere aminte lui Iehova pentru a impiedica ca apele amare sa faca rau unei femei daca era nevinovata. Acest termen este unul tehnic (Lev 2,2.9.16; 5,12; 24,7).
5:27 Dupa ce ii va da sa bea apele, daca ea s-a pangarit si a fost necredincioasa barbatului ei, apele aducatoare de blestem vor intra in ea, si-i vor pricinui amaraciunea; pantecele i se va umfla, coapsa i se va usca, si femeia aceasta va fi de blestem in mijlocul poporului ei.
Va fi de blestem. Ea va fi un exemplu si o avertizare pentru altii.
5:28 Dar daca femeia nu s-a pangarit si este curata, va ramane neatinsa, si va avea copii.
Neatinsa. Adica, va fi declarata nevinovata (vezi Ier 2,35) si nu va pati nici un rau. Va avea copii. O compensatie ce implica favoarea divina, si din acest motiv pretuita mult de israeliti.
5:29 Aceasta este legea asupra geloziei, pentru imprejurarea cand o femeie, care este sub puterea barbatului ei, se abate si se pangareste,
Verset ce nu a fost comentat.
5:30 si pentru imprejurarea cand un barbat, apucat de un duh de gelozie, are banuieli asupra nevestei lui: preotul s-o puna sa stea in picioare inaintea Domnului, si sa-i faca intocmai dupa legea aceasta.
Verset ce nu a fost comentat.
5:31 Barbatul va fi scutit de vina, dar femeia aceea isi va lua pedeapsa nelegiuirii ei.
Isi va lua pedeapsa nelegiuirii ei. Principiul de baza al intregii incercari era ca de fapt consecintele erau in mainile lui Dumnezeu.