30:1 Moise a vorbit capeteniilor semintiilor copiilor lui Israel, si a zis: Iata ce porunceste Domnul.
Capeteniile semintiilor. In cap. 1,4.16; 7,2 etc., se face referire la aceiasi oameni. Sunt folosite diferite expresii, ,,capeteniile semintiilor voastre si batranii vostri” (Deutronom 5,23), ,,toata adunarea copiilor lui Israel” (Iosua 18,1; 22,12), ,,capeteniile intregului popor” (Iosua 20,2), ,,tot Israelul” (1 Samuel 7,5), ,,toate capeteniile lui Israel, capeteniile semintiilor” (1 Cronici 28,1), ,,batranii lui Israel si toate capeteniile semintiilor, capii familiilor copiilor lui Israel” (2 Cronici 5,2), ,,capetenii si batrani” (Ezra 10,8).
30:2 Cand un om va face o juruinta Domnului, sau un juramant prin care se va lega printr-o fagaduiala, sa nu-si calce cuvantul, ci sa faca potrivit cu tot ce i-a iesit din gura.
O juruinta. O asigurare sau fagaduinta de a-I da ceva lui Dumnezeu: fagaduinta unei slujiri personale, ca a lui Iacov la Betel (Geneza 29,20; 31,13), consacrarea de catre Ana a fiului ei (1 Samuel 1,11), juruinta lui Iefta cu privire la fiica lui (Judecatori 11,30.39).
Se va lega. O obligatie, aceea a abtinerii de la vin, mancare etc. (vezi 1 Samuel 14,24; Psalmi 132,2; Fapte 23,21). Verbul ebraic este adesea folosit cu sensul de ,,a lega”, ,,a intemnita”, a ,,inhama”.
Sa nu-si calce cuvantul. Literal, ,,sa nu dezlege cuvantul fagaduielii sale”, in sensul de ,,a elibera”, ,,a se elibera de obligatie”, ,,a face legal”, ,,a profana”. A nu aduce la indeplinire o juruinta solemna fata de Dumnezeu este un act de josnica ingratitudine si o neglijenta pacatoasa (Deutronom 23,21; Eclesiast 5,4; Matei 5,33). Este mai bine ca omul sa nu faca nici o juruinta, decat sa promita si sa nu implineasca (Eclesiast 5,2-5).
30:3 Cand o femeie va face o juruinta Domnului si se va lega printr-o fagaduiala, in tineretea ei si in casa tatalui ei,
Cand o femeie va face o juruinta. O femeie nemaritata era considerata ca fiind sub stapanirea tatalui ei si din cauza aceasta nu era libera sa-si faca planuri si sa ia hotarari fara sfatul si consimtamantul acestuia. Femeile in varsta necasatorite nu sunt amintite.
30:4 si tatal ei va afla de juruinta pe care a facut-o ea si de fagaduiala cu care s-a legat, daca nu-i zice nimic in ziua cand afla de juruinta ei, toate juruintele ei vor fi primite, si orice fagaduiala cu care s-a legat ea, va fi primita;
Nu-i zice nimic. Literal ,,a fi linistit”, sau ,,a nu obiecta nimic”. Juruintele ei vor fi primite. Nu era de competenta tatalui sa anuleze nici o parte a juruintei, daca nu avea de obiectat cand auzea despre ea, sau cand fiica lui i-a adus-o la cunostinta.
30:5 dar daca tatal ei nu-i da voie in ziua cand ia cunostinta de juruinta ei, toate juruintele ei si toate fagaduielile cu care se va fi legat ea, nu vor avea nici o tarie; si Domnul o va ierta, pentru ca nu i-a dat voie tatal ei.
In ziua. Adica de indata ce aude.
Nu-i da voie. Pentru a face obligatorie juruinta sau fagaduiala era nevoie de consimtamantul tatalui. Daca, afland despre juruinta, el nu zicea nimic, tacerea lui era considerata ca un consimtamant. Daca tatal facea obiectiuni, tanara fata era libera de juruinta sau legamantul ei, nemaifiind obligata sa-l aduca la indeplinire.
30:6 Cand se va marita, dupa ce a facut juruinte sau dupa ce s-a legat printr-un cuvant iesit de pe buzele ei,
Cand se va marita. Aceeasi regula urma sa se aplice si unei tinere femei logodite, care mai locuia in casa tatalui ei, pentru ca un barbat logodit avea drepturi in legatura cu mireasa lui logodita. De exemplu, daca ea comitea adulter, era omorata cu pietre intocmai ca si cand ar fi avut loc deja casatoria. Ea si toata averea ei erau considerate ca apartinand logodnicului ei (Deutronom 22,23.24, vezi si Matei 1,19.20).
A facut juruinte. Literal, ,,si juruintele ei sunt asupra ei”. Juruinta putea sa fi fost luata inainte de logodirea ei si pe atunci avea consimtamantul tatalui ei. Acum ea este logodita si legal se afla sub jurisdictia logodnicului ei, iar acesta putea cere sa renunte la juruinta ei.
30:7 si barbatul ei va lua cunostinta de lucrul acesta, si nu-i va zice nimic in ziua cand va lua cunostinta de ele, juruintele ei vor ramane in picioare; si fagaduielile cu care se va fi legat ea vor ramane in picioare;
Verset ce nu a fost comentat.
30:8 dar daca barbatul ei nu-i da voie in ziua cand ia cunostinta de juruinta ei, el va desfiinta juruinta pe care a facut-o si cuvantul scapat de pe buzele ei, cu care s-a legat ea; si Domnul o va ierta.
Daca barbatul ei. Compara cu v.5, unde este aplicat acelasi principiu unei fiice in casa tatalui ei, ca unei logodnice in legatura cu logodnicul ei.
30:9 Juruinta unei femei vaduve sau despartite de barbat, fagaduinta cu care se va fi legat ea, va ramane in picioare pentru ea.
Femei vaduve. Atat o vaduva, cat si o femeie divortata erau libere sa faca juruinte si sa le aduca la indeplinire. Totusi, o vaduva sau o femeie divortata, care se intorcea in casa tatalui ei si era sub ocrotirea lui avea sa fie din nou supusa autoritatii lui. Cuvantul tradus ,,despartita” este, literal, ,,a da drumul”. Regulile din Deutronom 24,1 sunt presupuse si aici.
30:10 Cand o femeie, fiind inca in casa barbatului ei, va face juruinte sau se va lega cu vreun juramant,
Verset ce nu a fost comentat.
30:11 si barbatul ei va afla de lucru acesta, daca nu-i zice nimic si n-o opreste, toate juruintele ei vor ramane in picioare, si toate fagaduintele prin care se va fi legat ea, vor ramane in picioare;
Juruintele ei. Daca juruinta a fost facuta pe cand mai traia sotul, intr-un caz, sau inainte ca sotia sa divorteze, in celalalt caz, si nu se facuse obiectiune, atunci juruinta trebuia sa fie adusa la indeplinire de femeia care a facut-o. Schimbarea starii civile nu afecta juruintele obligatorii anterioare.
30:12 dar daca barbatul ei nu le primeste in ziua cand afla de ele, orice juruinta si orice fagaduiala iesite de pe buzele ei nu vor avea nici un pret, barbatul ei nu le-a primit; si Domnul o va ierta.
Nu vor avea nici un pret. O vaduva sau o femeie divortata nu era raspunzatoare pentru juruintele anulate anterior de barbatul ei.
30:13 Barbatul ei poate intari si barbatul ei poate desfiinta orice juruinta, orice juramant cu care se leaga ea ca sa-si mahneasca sufletul.
Verset ce nu a fost comentat.
30:14 Si anume, daca nu-i zice nimic zi de zi, dupa ce afla de lucrul acesta, el intareste astfel toate juruintele si toate fagaduielile cu care s-a legat ea; le intareste pentru ca nu i-a zis nimic in ziua cand a aflat de ele.
Daca nu-i zice nimic. Tacerea lui, cand isi dadea pe deplin seama de ce facuse ea, stabilea si confirma juruintele ei.
30:15 Dar daca nu le primeste, dupa ce a trecut ziua in care le-a aflat, va fi vinovat de pacatul nevestei lui.
Va fi vinovat. Toata raspunderea era a lui, ea era eliberata. Pentru natura vinovatiei asumate si ritualul cerut spre a se elibera de ea, vezi Levitic 5,4-10.
Comentariile lui Ellen G. White
1,2 4T 471
2 AA 74
30:16 Acestea sunt legile pe care le-a dat lui Moise Domnul, ca sa aiba putere intre un barbat si nevasta lui, intre un tata si fata lui, cand ea este in tinerete si acasa la tatal ei.
Verset ce nu a fost comentat.