30:2 Cand un om va face o juruinta Domnului, sau un juramant prin care se va lega printr-o fagaduiala, sa nu-si calce cuvantul, ci sa faca potrivit cu tot ce i-a iesit din gura.
O juruinta. O asigurare sau fagaduinta de a-I da ceva lui Dumnezeu: fagaduinta unei slujiri personale, ca a lui Iacov la Betel (Geneza 29,20; 31,13), consacrarea de catre Ana a fiului ei (1 Samuel 1,11), juruinta lui Iefta cu privire la fiica lui (Judecatori 11,30.39).
Se va lega. O obligatie, aceea a abtinerii de la vin, mancare etc. (vezi 1 Samuel 14,24; Psalmi 132,2; Fapte 23,21). Verbul ebraic este adesea folosit cu sensul de ,,a lega”, ,,a intemnita”, a ,,inhama”.
Sa nu-si calce cuvantul. Literal, ,,sa nu dezlege cuvantul fagaduielii sale”, in sensul de ,,a elibera”, ,,a se elibera de obligatie”, ,,a face legal”, ,,a profana”. A nu aduce la indeplinire o juruinta solemna fata de Dumnezeu este un act de josnica ingratitudine si o neglijenta pacatoasa (Deutronom 23,21; Eclesiast 5,4; Matei 5,33). Este mai bine ca omul sa nu faca nici o juruinta, decat sa promita si sa nu implineasca (Eclesiast 5,2-5).