28:1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
Domnul a vorbit. Domnul prezinta acum vointa Sa cu privire la anumite jertfe, acelea pentru slujbele de dimineata si de seara, pentru zilele de Sabat si pentru luni noi.
28:2 Porunceste copiilor lui Israel, si spune-le: Sa aveti grija sa-Mi aduceti la vremea hotarata, darul Meu de mancare, hrana jertfelor Mele mistuite de foc, care Imi sunt de un placut miros.
Darul meu. Ebraicul corban, din radacina ,,a apropia”, ,,a trage aproape” pentru un scop special. El se foloseste la abordarea de catre un judecator a unui caz, la venirea spre a consacra ceva, la aducerea unei jertfa. De aceea, corban a devenit termenul pentru orice daruire (Marcu 7,11).
Hrana. Literal, ,,hrana Mea”. Textul ebraic este literal, ,,jertfa Mea, chiar painea Mea” si nu ,,jertfa Mea si painea Mea”. Obiceiul pagan de a jertfi hrana zeilor, presupusa a fi mancata de ei, este o parodie a obiceiului aducerii de jertfe de catre un popor pocait lui Dumnezeu ca dovada a intristarii pentru pacat si a unei serioase dorinte de iertare (vezi DA 28; Levitic 21,6.17.21; 22,25; Maleahi 1,7).
Jertfele mele mistuite de foc. Poate ca aceasta se refera mai ales la partile de grasime arse pe altar.
De un placut miros. Compara cu Levitic 1,9.13.17; Numeri 15,3 etc.
28:3 Sa le spui: Iata jertfa mistuita de foc pe care o veti aduce Domnului: in fiecare zi, cate doi miei de un an fara cusur, ca ardere de tot necurmata.
Jertfa mistuita de foc. Aici se vorbeste mai ales despre slujba ,,continua” a jertfei zilnice (Exod 29,38.39) cu fagaduintele ei (v.42, 43, 45).
Fara cusur. Se cerea in mod expres si se accentua ca mielul sa fie desavarsit (Evrei 9,14). Acelasi lucru se ceruse si pentru celelalte jertfe (Exod 12,5; Levitic 1,3; Numeri 19,2; 1 Petru 1,19).
Ardere de tot necurmata. O forma prescurtata ,,zilnica” sau ,,continua” se afla in Daniel 8,11-13; 11,31; 12,11. Aspectul continuu al acestei jertfe ofera o uimitoare paralela cu Mielul lui Dumnezeu, a carui jertfa adusa o singura data este eficienta continuu. El a murit o singura data pentru toti (Evrei 7,3; 10,12.14).
28:4 Sa aduci un miel dimineata, si celalalt miel seara;
Sa aduci... dimineata. Compara cu Psalm 5,3: ,,Doamne, auzi-mi glasul dimineata”, care la inceput se putea sa insemne o jertfa.
Seara. Literal, ,,intre cele doua seri” (vezi Exod 12,6; Numeri 9,3).
28:5 iar, ca dar de mancare, sa aduci a zecea parte dintr-o efa de floarea fainii, framantata intr-un sfert de hin de untdelemn de masline sfaramate.
Verset ce nu a fost comentat.
28:6 Aceasta este arderea de tot necurmata, care a fost adusa la muntele Sinai; o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului.
Arderea de tot necurmata. Adica pentru a fi adusa zilnic (Exod 29,42). Arderea de tot necurata si ,,tamaia necurmata” (Exod 30,8) erau ca rugaciunile de dimineata si de seara ale crestinului.
Adusa la muntele Sinai. Literal, facuta la muntele Sinai. Acesta este locul unde Moise a primit legile ceremoniale.
28:7 Jertfa de bautura sa fie de un sfert de hin pentru fiecare miel; jertfa de bautura de vin s-o faci Domnului in locul sfant.
Jertfa de bautura. Data tot la muntele Sinai (Exod 29,40). In locul sfant. Probabil la picioarele altarului arderilor de tot, care era in interiorul curtii (Exod 29,42).
Vin. Ebraicul secar. Jertfa de bautura, cu aceasta singura exceptie, era facuta din vin obisnuit, iain. Cantitatea folosita pentru fiecare miel era aproximativ de 950 ml. Cuvantul secar este adesea folosit pentru a indica o bautura care nu este facuta din struguri. Aceasta era facuta de obicei din cereale sau miere. De exemplu, in Levitic 10,9 lui Aaron si fiilor lui li s-a poruncit sa nu bea iain sau secar cand se pregateau sa intre in Cortul Intalnirii. Multi comentatori aveau sa insiste ca in acest caz secar trebuie sa se refere la vinul cel mai nobil si mai bun. Comentatorii evrei, in mare numar, vorbesc despre acest caz al folosirii lui secar ca excluzand vinul diluat cu apa, sau vinul stors de curand.
28:8 Al doilea miel sa-l aduci seara, ca un dar de mancare si o jertfa de bautura ca cele de dimineata; aceasta este o jertfa mistuita prin foc, de un miros placut Domnului.
Al doilea miel. Adica cel pentru jertfa de seara. Instructiunile precedente sunt cu privire la mielul de dimineata, dar ele se aplica si la mielul de seara. Aceasta jertfa incheia jertfele zilei, nefiind adusa dupa ea nici o alta jertfa.
28:9 In ziua Sabatului, sa aduceti doi miei de un an fara cusur, si ca dar de mancare, doua zecimi de efa din floarea fainii, framantata cu untdelemn, impreuna cu jertfa de bautura.
In ziua Sabatului. Jertfa din Sabat era un adaos la jertfele zilnice necurmate aduse in fiecare zi a saptamanii. Aceasta inseamna ca in ziua de Sabat preotii aveau de indeplinit sarcini duble. La aceasta trebuie sa se fi gandit Domnul cand a spus ca ,,preotii calca Sabatul in Templu si totusi sunt nevinovati” (Matei 12,5). In vremurile de mai tarziu, era cantata o cantare speciala in ziua de Sabat pentru a insoti stropirea libatiunii (Psalmi 92).
Doua zecimi de efa. Aproximativ patru litri. O data cu dublarea arderilor de tot din ziua Sabatului se dubla si portia altor elemente accesorii, precum faina si vinul. Porunca cu privire la prezentarea jertfei de bautura impreuna cu arderea de tot se afla in cap. 15,5.
28:10 Aceasta este arderea de tot pentru fiecare zi de Sabat, afara de arderea de tot necurmata si jertfa ei de bautura.
Afara de. Adica in plus. Jertfa zilnica nu trebuia sa fie omisa din cauza jertfelor suplimentare din ziua de Sabat. Jertfele suplimentare prescrise erau sapte la numar (Levitic 29,35-37; Numeri 28,11.19.26; 1,7).
28:11 La inceputul lunilor voastre, sa aduceti ca ardere de tot Domnului: doi vitei, un berbec, si sapte miei de un an fara cusur;
La inceputul. Aceasta se poate sa fi fost data de Dumnezeu pentru a compensa celebrarile idolatre ale fiecarei luni noi, care desigur ca se concentrau in inchinarea la luna. Atunci sunau trambitele de argint (cap. 10,10). In anii de mai tarziu, in ziua aceasta afacerile incetau (Amos 8,5; 1 Samuel 20,5; Isaia 1,13).
28:12 si, ca dar de mancare pentru fiecare vitel, trei zecimi de efa din floarea fainii, framantata cu untdelemn; ca dar de mancare pentru berbec, sa aduceti doua zecimi de efa din floarea fainii, framantata cu untdelemn;
Trei zecimi de efa. Aproximativ 6 litri.
Ca dar de mancare. Pentru fiecare vitel era o cantitate precisa de faina (vezi cap. 15,9).
Doua zecimi de efa. Aproximativ patru litri, tot atat cat pentru un berbec (cap. 16,5).
28:13 ca dar de mancare pentru fiecare miel, sa aduceti o zecime de efa din floarea fainii, framantata cu untdelemn. Aceasta este o ardere de tot, o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului.
O zecime de efa. Compara cu cap. 15,4. Darul de mancare trebuia sa insoteasca fiecare dintre cei sapte miei amintiti in v.11.
28:14 Jertfele de bautura sa fie de o jumatate de hin de vin pentru un vitel, a treia parte dintr-un hin pentru un berbec, si un sfert de hin pentru un miel. Aceasta este arderea de tot pentru inceputul lunii, in fiecare luna, in toate lunile anului.
Jertfele de bautura. Pentru a insoti diferitele jertfe in cantitatile prescrise.
In fiecare luna. La lunile noi aveau sa fie adus un numar mai mare de jertfe. De aceea era nevoie de mai multa atentie si chiar mai mult lucru decat in zilele de Sabat. Astfel, copiii lui Dumnezeu aveau mai putine ocazii de a fi ispititi de ritualurile idolatre ale paganilor din jur pe vremea lunilor noi.
28:15 Sa se aduca Domnului un tap, ca jertfa de ispasire, afara de arderea de tot necurmata si jertfa ei de bautura.
Un tap. Compara cu cap. 15,24.
28:16 In luna intai, in ziua a patrusprezecea a lunii, vor fi Pastele Domnului.
Pastele Domnului. Aici nu sunt prescrise jertfe (vezi Exod 12,6.18.27; Levitic 23,5-8). Noteaza cerintele ample din Ezechiel 45,23. Sarbatoarea aceasta nu mai fusese celebrata de cand Israel parasise Cades-Barnea, cu 38 de ani in urma.
28:17 Ziua a cincisprezecea a acestei luni sa fie o zi de sarbatoare. Timp de sapte zile sa se manance azime.
Ziua a cincisprezecea. Seara zilei a paisprezecea era sarbatoarea Pastelui (Exod 12,14). Ziua a cincisprezecea era ziua sarbatorii azimelor (Levitic 23,6). Ziua a paisprezecea a lui Abib sau Nisan, ziua Pastelui, era in realitate un post, nu o sarbatoare. Postul se termina cu mancarea sacra a serii.
Sapte zile. Compara cu Exod 12,5; 13,6.7; Levitic 23,6.
28:18 In ziua dintai, sa fie o adunare sfanta: sa nu faceti nici o lucrare de sluga in ea.
Nici o lucrare de sluga. Literal, ,,nici o lucrare agricola”. Orice ocupatie care reclama munca obositoare era interzisa (Exod 12,16; Levitic 23,7.8).
28:19 Sa aduceti ca ardere de tot Domnului o jertfa mistuita de foc: doi vitei, un berbec, si sapte miei de un an fara cusur.
O jertfa. Jertfele speciale nu fusesera prescrise anterior (vezi Levitic 23,8). Jertfele numite sunt aceleasi ca si cele pentru prima zi a fiecarei luni (v.11).
28:20 Sa mai adaugati si darul lor de mancare din floarea fainii, framantata cu untdelemn, trei zecimi de efa pentru un vitel, doua zecimi pentru un berbec,
Darul lor de mancare. Compara cu v.12, unde au fost poruncite aceleasi slujbe pentru prima zi a fiecarei luni.
28:21 si o zecime pentru fiecare din cei sapte miei.
Verset ce nu a fost comentat.
28:22 Sa aduceti un tap ca jertfa de ispasire, ca sa faca ispasire pentru voi.
Un tap. Acelasi ca pentru luna noua (v.15).
28:23 Sa aduceti aceste jertfe, afara de arderea de tot de dimineata, care este o ardere de tot necurmata.
Afara de. Adica pe langa arderea de tot zilnica. Ele erau aduse dimineata, dupa jertfa zilnica de dimineata.
28:24 sa le aduceti in fiecare zi, timp de sapte zile, ca hrana unei jertfe mistuite de foc, de un miros placut Domnului. Sa fie aduse afara de arderea de tot necurmata si jertfa ei de bautura.
In felul acesta. Toate jertfele speciale enumerate in v.16-25 ca acelea pentru prima zi a fiecarei luni erau aduse astfel in fiecare zi a sarbatorii azimelor (Levitic 23,5-8).
28:25 In ziua a saptea sa aveti o adunare sfanta: sa nu faceti nici o lucrare de sluga in ea.
In ziua a saptea. Compara cu Exod 13,6; Levitic 23,7.8. Prima si ultima zi a sarbatorii erau identice in cerintele lor.
28:26 In ziua celor dintai roade, cand veti aduce Domnului un dar de mancare, la sarbatoarea incheierii saptamanilor (Cincizecimea), sa aveti o adunare sfanta; sa nu faceti nici o lucrare de sluga in ea.
Ziua celor dintai roade. Aceasta este o expresie neobisnuita. Ea mai este numita ,,sarbatoarea secerisului, a celor dintai roade din munca ta” (Exod 23,16) si ,,sarbatoarea saptamanilor” pe vremea aducerii primelor roade din secerisul graului (Exod 34,22; Deutronom 16,10; vezi si Levitic 23,15-21).
Un dar de mancare. Compara cu Levitic 23,16. Caracteristica principala a acestei zile era un dar de mancare sau de cereale. El consta din doua paini numite ,,primele roade ale Domnului” (Levitic 23,17). Painile acestea erau facute din primul grau copt. Impreuna cu aceste doua paini mai erau jertfiti sapte miei, un vitel, doi berbeci, doi miei de parte barbateasca ca jertfa de pace si un tap ca jertfa pentru pacat (Levitic 23,18).
Incheierea saptamanilor. Adica cele sapte saptamani numarate din prima zi a azimelor (Levitic 12,15-21).
28:27 Sa aduceti ca ardere de tot, de un miros placut Domnului: doi vitei, un berbec, si sapte miei de un an.
Verset ce nu a fost comentat.
28:28 Sa mai adaugati darul lor de mancare din floarea fainii, framantata cu untdelemn, cate trei zecimi de fiecare vitel, doua zecimi pentru berbec,
Darul... de mancare. Compara cu v.12, 20, care se ocupa de luna noua si sarbatoarea azimelor.
28:29 si o zecime pentru fiecare din cei sapte miei.
O zecime. Compara cu v.13, 21.
28:30 Sa aduceti si un tap, ca sa faca ispasire pentru voi.
Un tap. Ca adaos la cel jertfit cu cei doi miei (Levitic 23,19).
28:31 Sa aduceti aceste jertfe, afara de arderea de tot necurmata si darul ei de mancare. Mieii sa fie fara cusur, si sa adaugati si jertfele lor de bautura.
Afara de. Jertfa zilnica trebuie sa fie adusa, chiar daca mai era prescrise si alte jertfe (vezi v.10, 15, 23). Importanta jertfei zilnice nu trebuia sa fie subordonata altora.