27:3 Tatal nostru a murit in pustie; el nu era in mijlocul cetei celor ce s-au razvratit impotriva Domnului, in mijlocul cetei lui Core, ci a murit pentru pacatul lui, si n-a avut fii.
Tatal nostru a murit. Poate ca surorile au inaintat o cerere pentru a fi citita juriului adunat. Ele au inceput atragand atentia asupra faptului ca tatal lor a fost inclus printre cei despre care se vorbeste in cap. 26,64.65 si care ajunsesera deja al douazecilea an cand au iesit din tara Egiptului.
Nu era in mijlocul. Tatal lor, Telofhad, era un manasit. Faptul acesta pare sa arate ca la revolta lui Core au participat membri din semintii diferite. Avand in vedere ca tatal lor nu provocase mania divina cu acea ocazie (cap. 16,11), fiicele lui considerau ca ar trebui sa primeasca o mostenire.
A murit pentru pacatul lui. Adica un pacat personal de care toti erau vinovati si nu un pacat de sfidare pe fata, sau de neglijenta premeditata. In nici un caz, copiii nu puteau fi trasi la raspundere pentru greselile parintilor (Numeri 16,27-30; Ezechiel 18,20).
N-a avut fii. Fetele erau urmase legitime si de aceea considerau ca trebuia sa li se acorde o parte de mostenire. Compara cu experienta lui Absalom care nu avusese urmasi de parte barbateasca (2 Samuel 18,18). Daca nu se luau masuri, numele si genealogia lor ar fi disparut. Chiar daca s-ar fi maritat si ar fi avut fii ca sa perpetueze numele familiei lor, ele n-ar fi avut o mostenire pe care sa o treaca asupra fiilor lor.