21:1 Imparatul Aradului, un Canaanit, care locuia la miazazi, a auzit ca Israel vine pe drumul Atarim. El s-a luptat impotriva lui Israel si a luat mai multi prinsi de razboi.
Imparatul Aradului. Numele se poate referi la localitate, facand textul sa fie citit: ,,Si cand regele Aradului, canaanitul” (vezi Iosua 12,14; Judecatori 1,16; 1 Cronici 8,15). Arad se afla la 50 mile nord de Cades si 17 mile sud de Hebron. Astazi este cunoscut sub numele de Teel’Arad.
Pe drumul Atarim (engleza, ,,pe drumul iscoadelor”). Mai degraba ,,pe drumul Atarimului”. A traduce expresia ebraica prin cuvintele ,,iscoadelor” inseamna a presupune o neindreptatita identitate filologica intre doua cuvinte, cand nu exista nici una. Dupa cuvantul ebraic ,,drum”, gramatical se cere un nume propriu, si nu indicarea unor calatori care au folosit drumul.
Prinsi de razboi. Dupa cat se pare imparatul a luat cativa razletiti din coada coloanei, sau de pe marginile liniei de mars. Daca ar fi atacat cu putere coloana, probabil ca s-ar fi raportat pierderi in lupta.
21:2 Atunci Israel a facut Domnului o juruinta, si a zis: Daca vei da pe poporul acesta in mainile mele, ii voi nimici cu desavarsire cetatile.
A facut... o juruinta. Aceasta este o forma de cerere catre Iehova dupa ajutor pentru a pedepsi pe imparatul Aradului (vezi Geneza 28,20; Judecatori 11,30; 1 Samuel 1,11; 2 Samuel 15,8).
Voi nimici... cetatile. Literal, ,,voi dedica cetatile lor”, folosind radacina verbului cuvantului tradus ,,inchinat” in Leviticul 27,29. Sensul acestuia este ca trofeele acelor cetati aveau sa fie inchinate lui Dumnezeu si slujbei Lui (vezi Deutronom 7,1.2; Iosua 6,17.21). Cand ceva era inchinat lui Dumnezeu, nu mai putea fi folosit pentru uz vremelnic.
21:3 Domnul a auzit glasul lui Israel, si a dat pe Canaaniti in mainile lui. Israelitii i-au nimicit cu desavarsire, pe ei si cetatile lor; si locul acela l-au numit Horma (Nimicire deplina).
A dat pe canaaniti. In armonie cu juruinta lor, pe care Domnul a acceptat-o, Iosua i-a nimicit la intrarea in tara sfanta (Iosua 12,14).
Horma. Cuvantul inseamna ,,nimicire”, in sensul de inchinat lui Dumnezeu si de aceea de nerascumparat pentru folosul omului. Forma verbului aceluiasi cuvant este data in v.2 ca ,,voi nimici cu desavarsire”, adica adus lui Dumnezeu ca o jertfa. Dupa cum se pare, numele s-a aplicat cetatii si imprejurimilor ei (Numeri 14,45; Deutronom 1,44; Iosua 12,14; 15,30).
21:4 Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Rosie, ca sa ocoleasca tara Edomului. Poporul si-a pierdut rabdarea pe drum
Drumul... spre Marea Rosie. Din cauza ca Edomul n-a ingaduit trecerea a fost necesara o ocolire. Acum erau in calatoria lor spre Etion-Ghebea (Deutronom 2,8), cu spatele spre Tara sfanta. Pentru opririle dintre Cades si regiunea Moabului, vezi Numeri 33,41-44.
Drumul de mars al lui Israel ducea spre sud prin ’Araba spre granita sudica a Edomului si apoi spre est. La urma, intorcandu-se spre nord, ei au trecut pe la rasarit atat de Edom, cat si de Moab (PP 428, 433).
Pe drum. Literal, ,,pe drum”. Existau cativa factori care produceau descurajare. Partea de tara prin care calatoreau, Araba, era o campie pustie, presarata cu pietre si nisip, cu clima calda si uscata. In plus, ei au inteles ca marsaluiau in directia opusa Canaanului.
21:5 si a vorbit impotriva lui Dumnezeu si impotriva lui Moise: Pentru ce ne-ati scos din Egipt, ca sa murim in pustie? Caci nu este nici paine, nici apa, si ni s-a scarbit sufletul de aceasta hrana proasta.
Ne-ati scos. Forma verbului ebraic folosit aici este un alt semn al nerabdarii lor crescande, fiind forma cauzala: ,,ne-ati facut sa ne suim”.
Nici paine. Ei aveau hrana din belsug, dar se razvrateau din cauza monotoniei dietei lor de origine cereasca.
Hrana proasta. Cuvantul tradus aici ,,usoara” (in versiunea engleza), care nu se mai intalneste niciunde in Biblie, este din radacina ,,a fi usor”, a avea pretuire mica. Poporul se gandea la diferitele mancaruri condimentate din Egipt.
21:6 Atunci Domnul a trimis impotriva poporului niste serpi infocati, care au muscat poporul, asa incat au murit multi oameni in Israel.
Serpi infocati. Literal, ,,serpii cei infocati”. Cuvantul tradus ,,infocat” apare in alta parte ca ,,serafimi” (Isaia 6,2.6). El este din radacina ,,a arde” (Iosua 11,9; Isaia 44,16; Ezechiel 43,21). Serpii erau numiti infocati din cauza violentei inflamatii pricinuite de muscatura lor (PP 429).
Au murit multi oameni in Israel. Moartea se datora retragerii bratului ocrotitor al lui Dumnezeu. O parte din regiunea prin care calatoreau ei era plina de serpi, scorpioni, etc. (Deutronom 8,15); de aici si minunile de ocrotire divina care aveau loc in fiecare zi. Dar acum Dumnezeu Si-a retras ocrotirea si a ingaduit serpilor sa atace pe oameni.
21:7 Poporul a venit la Moise, si a zis: Am pacatuit, caci am vorbit impotriva Domnului, si impotriva ta. Roaga-te Domnului, ca sa departeze de la noi acesti serpi. Moise s-a rugat pentru popor.
Am pacatuit. Poporul s-a smerit inaintea lui Dumnezeu, stiind ca invinuirile impotriva Lui erau false.
Roaga-te Domnului. Compara cu cererea lui Iov pentru prietenii Sai (Iov 42,10).
21:8 Domnul a zis lui Moise: Fa-ti un sarpe infocat, si spanzura-l de o prajina; oricine este muscat, si va privi spre el, va trai.
Un sarpe infocat. O reproducere a tipului de sarpe care lovise pe oameni.
Pe o prajina. Cuvantul tradus ,,prajina” este cel folosit pentru drapel militar. El se intalneste in Exod 17,15; Iehova-nisi, ,,Iehova, steagul meu”. De asemenea si ,,steag” (Psalmi 60,4; Ieremia 51,27; Isaia 11,10; in engleza ,,emblema”). Orice a fost, prajina era destul de inalta, ca sa fie vazuta pe tot cuprinsul taberei.
21:9 Moise a facut un sarpe de arama, si l-a pus intr-o prajina; si oricine era muscat de un sarpe, si privea spre sarpele de arama, traia.
Si privea spre sarpe. Poporul stia ca sarpele era un simbol al Mantuitorului care avea sa vina. El mai stia ca nu era suficient doar sa priveasca la sarpe, ci ca privirea trebuia sa fie insotita de credinta, deoarece in sarpele insusi nu era nici o vindecare. Era posibil ca cineva sa priveasca la sarpe si sa nu fie vindecat, daca nu avea credinta in Dumnezeu ca Vindecator divin. Tot asa si jertfele neinsotite de credinta erau zadarnice (vezi Ioan 3,14; PP 430, 431).
21:10 Copiii lui Israel au plecat, si au tabarat la Obot.
Au tabarat la Obot. Inainte de Obot (cap. 33,41-43). Izraelitii mai tabarasera in alte doua locuri pe care Moise nu le aminteste aici. Asezarea lui Obot nu a fost determinata cu exactitate.
21:11 Au plecat din Obot, si au tabarat la Iie-Abarim, in pustia din fata Moabului, spre rasaritul soarelui.
Iie-Abarim. Literal, ,,ruinele lui Abarim”. Primul cuvant este din aceeasi radacina cu Ai, care inseamna ,,gramada de pietre” sau ,,ruine”. Al doilea inseamna ,,partea cealalta” si este acela din care vine cuvantul ,,evrei”, adica cei care au venit din partea cealalta, imigranti de dincolo de Eufrat. Conform cu aceasta, unii ar traduce Iie-Abarim cu ,,locurile evreilor” (vezi Geneza 10,21).
21:12 De acolo au plecat, si au tabarat in valea Zered.
Valea Zered. Literal, ,,raul Zered”. In sezonul cald, albia lui era secata. Acest cuvant este in uz in limba urda din India, derivat din limba araba si aplicat canalelor lui Punjab. ,,Valea Zered” este cunoscuta acum ca Wadi-el-Hesa, un rau care se varsa in Marea Moarta in partea sud-estica. In vechime, Zered despartea Edomul de Moab.
21:13 De acolo au plecat si au tabarat dincolo de Arnon, care curge prin pustie, iesind din tinutul Amoritilor; caci Arnonul face hotarul Moabului, intre Moab si Amoriti.
Arnon. Raul Arnon curge prin actualul Wadi Ei Mojib, care este de vreo 581 km adancime si 3,25 km latime, taiata in platoul Moabului. Trecatoarea ei este o miniatura a Marelui Canion.
Prin pustie. Izraelitii erau inca la est de Moab, in pustia Chedemat (Deutronom 2,26).
Intre Moab si amoriti. Raul Arnon izvoraste din tinuturile muntoase ale Arabiei si se varsa in Marea Moarta. Tinutul Moabului se afla la sud de rau si la nord de tinutul amoritilor (vezi Geneza 10,16). Moabitii fusesera impinsi la sud de Arnon de catre Sihon (Numeri 21,26; Judecatori 11,22).
21:14 De aceea se zice in cartea Razboaielor Domnului: Vaheb in Sufa, Suvoaiele Arnonului,
In cartea. Ca si Cartea Dreptului (Iosua 10,13; 2 Samuel 1,18), acest raport s-a pierdut.
Vaheb in Sufa. Vaheb era numele unei cetati. Sufa, literal, ,,vijelie” (ca in Iov 37,9; Proverbe 10,25; Isaia 21,1; 66,15; Osea 8,7 etc.), poate o vale sau o regiune unde vijeliile erau obisnuite (vezi Deutronom 1,1 RSV). Vijeliile veneau in general dinspre sud (Iov 37,9; Isaia 2,11). Celelalte locuri amintite in context (Numeri 21,12-16) intaresc sugestia ca Sufa se afla la nord de Arnon. Unii au identificat-o cu Chirbet Sufa, la vreo 8 mile sud-est de muntele Nebo.
21:15 Si scurgerile suvoaielor, Care se intind inspre Ar si se ating cu hotarul lui Moab.
Hotarul lui Moab. Citarea versetelor 14 si 15 din Cartea razboaielor lui Iehova sugereaza ca amoritii luasera cu forta aceste locuri de la moabiti. Probabil ca izraelitii erau in teritorii amorite si dincolo de hotarele Moabului.
21:16 De acolo s-au dus la Beer (Fantana). La aceasta fantana Domnul a zis lui Moise: Strange poporul, si le voi da apa.
Beer. Acesta este cuvantul obisnuit pentru ,,izvor” (Geneza 21,19; 25,30; 26,15 etc.). S-a incercat sa se sugereze ca acesta este Beer-Elim sau fantana lui Elim (Isaia 15,8).
21:17 Atunci a cantat Israel cantarea aceasta: Tasneste, fantana! Cantati in cinstea ei!
Cantati in cinstea ei. Este greu sa se evalueze importanta unei fantani bune in tarile orientale. Fantanile erau subiecte de cantece de lauda si de dispute violente intre oameni (Geneza 21,25; 26,15-22; Judecatori 1,15; compara cu Ioan 4,12).
21:18 Fantana, pe care au sapat-o capeteniile, Pe care au sapat-o mai marii poporului, Cu toiagul de carmuire, cu toiegele lor! Din pustia aceasta s-au dus la Matana;
Cu toiagul de carmuire. Din acelasi cuvant tradus ,,sceptru” in Geneza 49,10. Aceasta sugereaza o minune din partea lui Dumnezeu. Terenul era nisip moale. Cand cei 70 de batrani si capeteniile semintiilor au infipt toiegele in nisip, Dumnezeu a facut ca apa sa tasneasca din belsug, formand un izvor de apa curgatoare.
Matana. Asezare necunoscuta. Posibil sa fie identificata cu modernul el-Medei-yineh.
21:19 din Matana, la Nahaliel; din Nahaliel, la Bamot;
Din Nahaliel la Bamot. Pe granita Moabului. Nahaliel, ,,valea al lui Dumnezeu”, s-a incercat sa fie identificat cu Wadi Zerka Main. Tot asa si Bamot, ,,inaltimi”, poate fi acelasi cu Bamat-Baal (Iosua 13,17) sau ,,inaltimile lui Baal” (Numeri 22,41).
21:20 din Bamot, la valea din campia Moabului, in varful muntelui Pisga, care cauta spre pustie.
Campia Moabului. Literal, ,,campia Moabului”, probabil referindu-se la regiunea pretinsa de Moab.
Pisga. Muntele Pisga ofera o minunata panorama asupra intregii Palestine de vest. Numele vine de la un verb care inseamna ,,a taia”, ,,a despica”; substantivul inrudit insemnand ,,stanca” si fiind aplicat crestei abrupte si ascutite a platoului moabit, unde coboara prapastios spre Marea Moarta si valea Iordanului (Numeri 23,14; Deutronom 3,27; 34,1). Situata aproape de capatul nordestic al Marii Moarte, fata in fata cu Ierihonul, Pisga este cunoscut acum sub numele de Ras es-Siyaghah.
Cauta spre pustie. Literal, ,,care cauta spre fata pustiei”. Termenul ,,pustie” este folosit in legatura cu deserturile prin care a calatorit Israel (Deutronom 32,10; Psalmi 68,7) si cu tinutul paraginit din nordul Marii Moarte (1 Samuel 23,19.24; 26,1.3).
21:21 Israel a trimis soli la Sihon, imparatul Amoritilor, ca sa-i spuna:
Sihon. Izraelitii erau in pustia de la Chedemot, care este asezata pe hotarul regatului lui Sihon (Deutronom 2,26). Tara amoritilor era cuprinsa in teritoriul fagaduit lui Israel. Amoritii nu erau inruditi cu izraelitii, asa cum erau amonitii, edomitii si moabitii, ci erau din spita canaanita (Geneza 10,16; Deutronom 1,7.19.27). Sihon este numit imparat al amoritilor, ca in acest verset, sau imparat al Hesbonului (Deutronom 2,26.30) sau este identificat prin combinarea celor doua nume (Deutronom 1,4; 3,2). Hesbon a fost resedinta imparateasca sau cetate regala.
[Comentariu la harta: Traversand Edomul si Moabul, (1) Israel a trecut Arnon-ul in tinutul armorit la Aroer, apoi a continuat (2) spre Hesbon, unde l-a invins pe Sihon, si la nord Iazer, a ajuns la Basan. Dupa infrangerea lui Og la Edrei (4) si luarea cetatilor lui, s-a intors la Sitim (5) in ,,campia Moabului” (de curand tinut amorit, dar anterior apartinand lui Moab; vezi Numeri 21,13; 22,1, ultima tabara pana sa ajunga la Iordan (Iosua 3,1)].
21:22 Lasa-ma sa trec prin tara ta; nu vom intra nici in ogoare, nici in vii, si nu vom bea apa din fantani; vom tine drumul imparatesc, pana vom trece de tinutul tau.
Lasa-ma sa trec. Izraelitii au trimis o solie de pace asemanatoare aceleia anterioare trimise lui Edom (cap. 20,14), desi se dadusera porunci ca Sihon sa fie invins (Deutronom 2,26.24).
21:23 Sihon n-a ingaduit lui Israel sa treaca prin tinutul lui. Sihon a strans tot poporul, si a iesit inaintea lui Israel, in pustie. A venit la Iahat, si s-a luptat impotriva lui Israel.
Iahat. Poate o cetate in campia Moabului, mai tarziu o parte din tinutul lui Ruben. Asezarea ei exacta nu este cunoscuta (vezi Deutronom 2,32; Isaia 15,4; Ieremia 48,21).
S-a luptat impotriva lui Israel. Izraelitii fusesera asigurati ca vor fi invingatori (Deutronom 2,31). Poporul amorit fusese hotarat pentru nimicire (Iosua 3,10) si acum ei insisi au invitat dezastrul prin aceea ca au iesit cu intentia sa nimiceasca pe poporul lui Dumnezeu.
21:24 Israel l-a batut cu ascutisul sabiei si i-a cucerit tara de la Arnon pana la Iaboc, pana la hotarul copiilor lui Amon; caci hotarul copiilor lui Amon era intarit.
Israel l-a batut. O mare victorie pentru Israel, aflat la inceputul ostilitatilor impotriva unui inamic care nu de mult invinsese pe Moab.
De la Arnon pana la Iaboc. Arnon reprezenta granita sudica a tinutului lui Sihon (v.13), Iaboc pe cea nordica, iar raul Iordan pe cea vestica. La rasarit, se aflau amonitii. Iaboc mai poarta inca vechiul lui nume.
Era intarit. De preferat ,,era Iezer”, o cetate pe hotarul dintre amoriti si amoniti.
21:25 Israel a luat toate cetatile acelea, si s-a asezat in toate cetatile Amoritilor, in Hesbon si in toate satele de prin imprejurimi.
Toate cetatile acelea. Adica cetatile amoritilor amintite in v.25-30. Hesbon. Cetatea regala, locuinta regelui si sediul guvernului lui. Acesta este modernul Hesban, la 18 mile est de Iordan si Ierihon, aproximativ la 3000 picioare deasupra nivelului marii.
Toate satele. In mod literal, ,,toate fiicele lui”, referindu-se la cetatea Hesbonului ca metropola sau cetate mama si la sate ca urmase ale ei, depinzand de ea cat priveste starea bunastarii lor economice si sociale.
21:26 Caci Hesbonul era cetatea lui Sihon, imparatul Amoritilor. El pornise cu razboi impotriva imparatului dinainte al Moabului, si-i luase toata tara pana la Arnon.
Verset ce nu a fost comentat.
21:27 De aceea zic poetii: Veniti la Hesbon! Sa se zideasca din nou si sa se intareasca cetatea lui Sihon.
Zic poetii. Sau ,,cantaretii de balade” (RSV). Referirea este la cantecul din v.27-30 despre victoria lui Sihon asupra moabitilor. Tinutul luat acum de izraeliti a apartinut amoritilor.
21:28 Caci a iesit un foc din Hesbon, O flacara din cetatea lui Sihon, Si a mistuit pe Ar-Moab, Pe locuitorii inaltimilor Arnonului.
Un foc. Aceasta se refera la cuceririle de catre Sihon ale tinuturilor din imprejurimile Hesbonului, focul si flacarile fiind un simbol al razboiului (vezi Amos 1,7.10.12.14; 2,2.5).
21:29 Vai de tine, Moab! Esti pierdut, poporul lui Chemos! El a facut pe fiii lui fugari, Si pe fetele lui le-a dat roabe Lui Sihon, imparatul Amoritilor.
Chemos. Zeul moabitilor (1 Regi 11,7; Ieremia 48,7), caruia i se aduceau jertfe omenesti (2 Regi 3,26.27), dar care in aceasta criza n-a salvat pe inchinatorii lui. Fiii lui fugari. Ceea ce inseamna ca Chemos a fost nemultumit de inchinatorii lui si nu i-a scapat de vrajmasii lor (vezi Ieremia 48,13).
21:30 Noi am aruncat cu sagetile asupra lor: Din Hesbon pana la Dibon totul este nimicit; Am pustiit pana la Nofah, Care se intinde pana la Medeba.
Dibon. Exista un Dibon modern la 5 mile nord de Arnon (vezi Ieremia 38,18.22). Vechiul Dibon, la 2 mile spre sud, se afla astazi in ruine. Aici este locul unde a fost gasita faimoasa piatra moabita in 1868.
Nofah. Vezi Judecatori 8,11. Medeba. Identificata cu Medeba moderna. Pe piatra moabita, numele ei apare ca Mehedeba.
21:31 Israel s-a asezat astfel in tara Amoritilor.
Tara amoritilor. Tinutul ocupat acum de Israel la rasarit de Iordan era acela al amoritilor si nu al moabitilor care fusesera alungati din el.
21:32 Moise a trimis sa iscodeasca Iaezerul. Au luat satele care tineau de el, si au izgonit pe Amoritii care erau in ele.
Iaezerul. Asezarea Iaezerului este necunoscuta. S-au sugerat diverse locuri, dar nici unul nu poate fi identificat definitiv. El nu era departe de muntele Ghilead (2 Samuel 24,5.6; 1 Cronici 26,31). O data cu luarea acestei cetati, Israel a desavarsit cucerirea amoritilor.
21:33 Au schimbat apoi drumul, si s-au suit pe drumul care duce la Basan. Og, imparatul Basanului, le-a iesit inainte, cu tot poporul lui, ca sa lupte impotriva lor la Edrei.
Basan. Basan era faimos pentru frumoasele lui pasuni pe care traiau bine turme mari de vite, precum si pentru padurile lui de stejari (Deutronom 32,14; Psalmi 22,12; Ezechiel 27,6).
Og. Un descendent al puternicilor refaimi (Geneza 14,5; Iosua 12,4; 13,12).
Edrei. Acesta a fost identificat cu Edrea sau Deia, aproximativ la 22 mile nord-vest de cetatea Bosra. Dupa cat se pare aceasta era a doua cetate regala a Basanului (vezi Deutronom 1,4; Iosua 12,4; 13,12), asezata aproximativ la 30 mile est de Marea Tiberiadei si la 30 mile vest de lantul de munti Hauran pe malul sudic al Basanului (Deutronom 3,1.10), un brat al lui Iarmuc. Ruinele masive ale cetatii sunt ingropate sub satul modern. Daca Og ar fi ramas in spatele cetatilor fortificate, Israel ar fi putut cu greu sa ajunga la el. In providenta divina, el a parasit fortificatiile si a dat batalia in camp deschis.
21:34 Domnul a zis lui Moise: Nu te teme de el; caci il dau in mainile tale, pe el si tot poporul lui, si toata tara lui; sa-i faci cum ai facut lui Sihon, imparatul Amoritilor, care locuia la Hesbon.
Nu te teme. O astfel de asigurare din partea lui Dumnezeu era necesara, tinand seama de statura uriasa a oamenilor (Deutronom 1,28; 3,11) si faima fortificatiilor lor.
21:35 Si ei l-au batut, pe el si pe fiii lui, si tot poporul lui, de n-au lasat sa scape unul macar, si au pus mana pe tara lui.
Ei l-au batut. Dupa infrangerea ostirii lui Og, Israel a ocupat tara intreaga, cu exceptia unor parti din ea, care au mai rezistat un timp. Cucerirea finala a fost realizata de Iair, fiul lui Manase, care a primit ca rasplata tinutul lui Argob (Numeri 32,29.41; Deutronom 3,14).
Fiii lui. Neamintiti in Deutronom 3,3.
Au pus mana pe tara lui. Aceasta cuprindea vreo 60 de cetati fortificate plus un numar de cetati mai mici (Deutronom 3,4.5; Iosua 13,30). Aceasta a fost data jumatatii de semintie a lui Manase, asa cum s-a spus deja (Deutronom 3,13; Iosua 13,29.30; 1 Regi 4,13).
Comentariile lui Ellen G. White
1-41 PP 427,444
2-5 PP 428
3 PP 434
6,7 PP 429
6-9 8T 50
8 FE 198
8.9 PP 430 9 PP 434; 5T 202
16-18 Ed 162
33 PP 435