19:1 Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si a zis:
Lui Moise si lui Aaron. Amandoi barbatii erau interesati de porunca urmatoare. Moise ca mijlocitor pentru transmiterea poruncii si Aaron ca unealta de aducere la indeplinire a ei.
19:2 Iata ce porunceste legea pe care a dat-o Domnul, zicand: Vorbeste copiilor lui Israel sa-ti aduca o vaca rosie, fara pata, fara vreun cusur trupesc, si care sa nu fi fost pusa la jug.
Porunceste Legea. Copiii lui Israel se temeau ca-si pierd viata din cauza pangaririi ceremoniale (cap. 16,49; 17,12.13). Legea aceasta este data pentru a arata cum pot sa fie curatiti de pangarire.
O vaca rosie. In mod simbolic, culoarea rosie sugereaza sangele ca instrument de curatire, de asemenea sugereaza focul.
Fara pata. Literal, ,,nepatat”, teafara”, ,,sanatoasa”.
Fara... cusur. Nici un defect fizic (vezi Levitic 22,20-22).
Sa nu fi fost pusa la jug. Deoarece acest animal era ales pentru un scop special, trebuia sa
fie unul care nu fusese folosit pentru lucrari obisnuite (Deutronom 21,31; 1 Samuel 6,7).
19:3 S-o dati preotului Eleazar; el s-o scoata din tabara, si sa fie junghiata inaintea lui.
Preotului Eleazar. Avand in vedere ca sacrificarea vacii era pentru chestiuni foarte importante, nici un preot obisnuit nu avea s-o injunghie. Eleazar era primul in rang dupa Aaron si urma sa-i succeada in slujba. Nu era potrivit ca Aaron, in calitate de mare preot, sa se pangareasca si astfel sa devina vremelnic nepotrivit pentru slujbele sale sfinte (v.7).
S-o scoata din tabara. Compara cu Exod 29,14, Leviticul 4,12.21; 16,27; Evrei 13,11.12. Ca jertfa pentru necuratie, animalul trebuia sa fie injunghiat la o oarecare distanta de sanctuar.
Sa fie junghiata. Eleazar supraveghea sacrificarea, dar, in realitate, un altul junghia animalul. Prezenta lui Eleazar sublinia faptul ca aceasta era o jertfa pentru slujirea lui Dumnezeu, desi era jertfita la distanta de altarul sanctuarului.
19:4 Preotul Eleazar sa ia cu degetul din sangele vacii, si sa stropeasca de sapte ori inaintea cortului intalnirii.
Sa stropeasca. Eleazar lua din sange ca la o jertfa de ispasire (Levitic 4,6) si-l stropea apoi spre Cortul Intalnirii, spre prezenta lui Dumnezeu.
De sapte ori. Numarul desavarsirii (vezi Levitic 4,17) si astfel simbolic, ceea ce indica desavarsirea ispasirii. ,,Faptele moarte” din Evrei 9,13.14 pot sa fie o referire la folosirea frecventa a cenusii vacii moarte pentru a curati pangarirea. ,,Faptele moarte” sunt o greutate indepartata prin pocainta adevarata. Nu exista viata spirituala in ele si cineva nu poate sluji unui Dumnezeu viu cu ,,fapte moarte”, roade ale unei morti spirituale. ,,Faptele moarte” trebuie sa fie curatite prin sangele lui Hristos si viata Lui sa fie primita ca un agent reinnoitor.
19:5 Vaca sa fie arsa sub ochii lui; sa-i arda pielea, carnea si sangele, impreuna cu baliga.
Vaca sa fie arsa. Dupa stropirea sangelui, totul era ars pana la cenusa (vezi Exod 29,14). Aceasta este singura jertfa cand sangele este consumat cu restul jertfei in loc sa fie varsat la altar. Unii au sugerat ca motivul era lipsa unui loc consacrat departe de altar, unde pamantul putea primi sangele.
19:6 Preotul sa ia lemn de cedru, isop si carmaz, si sa le arunce in mijlocul flacarilor care vor mistui vaca.
Lemn de cedru, isop si carmaz. Chiar aceste lucruri erau folosite la curatirea leprosului (Levitic 14,4.6.59.51). Aruncate asupra vacii care inca mai ardea, ele erau astfel amestecate cu cenusa acesteia pentru a forma elementele curatirii. Atat isopul, cat si cedrul erau creditate de cei din vechime cu diferite proprietati medicale. Firul de carmaz se asorta cu culoarea vacii. Lemnul de cedru era privit ca emblema a aromei si neputrezirii, isopul ca simbol al curatirii, carmazul ca simbol al pacatului (Isaia 1,18). In toate trei exista o referire la varsarea sangelui lui Hristos (vezi Evrei 9,13.14).
19:7 Preotul sa-si spele hainele, si sa-si scalde trupul in apa; apoi sa intre iarasi in tabara, si sa fie necurat pana seara.
Preotul sa-si spele. Avand in vedere ca Eleazar venea in contact cu cadavrul vacii rosii si se atingea de sangele ei, el devenea necurat din punct de vedere ceremonial. De aceea era obligat sa treaca prin aceeasi curatire ceremoniala inainte de a se intoarce in tabara (vezi Levitic 16,24).
Necurat pana seara. Fiecare detaliu prescris aici era dat pentru a lamuri efectul virulent si fatal al necuratiei spirituale. Astfel de amanunte pot fi apreciate cum trebuie numai ca o umbra a lucrarii de ispasire a lui Isus Hristos pe cruce (vezi Levitic 11,24-27.31.39; 14,46; 15; 17,15).
19:8 Cel ce va arde vaca, sa-si spele hainele in apa, si sa-si scalde trupul in apa; si sa fie necurat pana seara.
Cel ce va arde vaca. Persoana aceasta trebuia sa faca exact ca omul care conducea tapul de trimis in pustie (Levitic 16,26), dar trebuia sa ramana necurat pana seara.
19:9 Un om curat sa stranga cenusa vacii, si s-o puna intr-un loc curat afara din tabara; s-o pastreze pentru adunarea copiilor lui Israel, ca sa faca apa de curatire. Aceasta este o apa de ispasire.
Un om curat. Adica liber de necuratie ceremoniala. El trebuia sa fie un alt om decat acela care a ars vaca.
Sa stranga cenusa. Adica a vacii, a cedrului, a isopului si a carmazului amestecate.
S-o puna. Pentru a o amesteca cu apa curgatoare, dupa nevoie, pentru a face apa pentru curatirea necuratiei ceremoniale (v.17). Compara cu cenusa vitelului de aur (Exod 32,30).
S-o pastreze. Adica cenusa. Cuvantul ebraic este la singular.
Apa de curatire. Adica pentru curatirea oamenilor, care devenind necurati erau despartiti sau separati de adunare. Cuvantul ebraic tradus ,,separare” inseamna orice lucru scarbos, ca idolatrie sau imoralitate. El mai este redat si ,,necuratie” (2 Cronici 29,5) si ,,intinare” (Ezra 9,11; Zaharia 13,1).
19:10 Cel ce va strange cenusa vacii, sa-si spele hainele, si sa fie necurat pana seara. Aceasta sa fie o lege vesnica atat pentru copiii lui Israel cat si pentru strainul care locuieste in mijlocul lor.
Cel ce va strange cenusa. Cenusa era un mijloc de curatire pentru cel pocait, care o folosea, dar si un agent de murdarire pentru cel care o strangea. Pentru strainul. Legea curatiei se aplica si neisraelitului. Tot asa si iertarea pacatelor prin Isus Hristos era si pentru ,,strainul” care era ,,departe” (Fapte 2,39).
19:11 Cine se va atinge de vreun mort, de vreun trup omenesc mort, sa fie necurat timp de sapte zile.
Trup omenesc mort. Atingerea de un cadavru de animal necurat dadea nastere la necuratie pana seara (Levitic 11,24). Acelasi lucru era adevarat si despre cineva care se atingea de patul unei persoane care avea o scurgere (Levitic 15,5). In cazul contactului cu un om mort se cerea o perioada lunga de sapte zile (vezi Levitic 21,1; Numeri 5,2; 6,6; 9,6).
19:12 Sa se curete cu apa aceasta a treia zi si a saptea zi, si va fi curat; dar, daca nu se curata a treia zi si a saptea zi, nu va fi curat.
Sa se curete. Literal, ,,sa se elibereze de pacat”.
Cu apa. Adica cu apa de (v.9) curatire.
A treia zi. Compara cu cap. 31,19.
19:13 Cine se va atinge de un mort, de trupul unui om mort, si nu se va curati, pangareste cortul Domnului; acela sa fie nimicit din Israel. Fiindca nu s-a stropit peste el apa de curatire, este necurat, si necuratia lui este inca peste el.
Pangareste cortul Domnului. Daca persoana pangarita se apropia de Cortul Intalnirii fara sa fi folosit apa de curatire, ea pangarea sanctuarul (vezi Exod 25,8; Levitic 15,31). Daca totusi pacatul era facut din nestiinta, era primita o jertfa de ispasire (Levitic 5,3.6.17.18).
19:14 Iata legea cand va muri un om intr-un cort: oricine va intra in cort, si oricine se va afla in cort, va fi necurat sapte zile.
Iata legea. Regula statornicita cu privire la o astfel de pangarire avea loc la atingerea de un om mort. Cuvantul ebraic tradus aici ,,lege” este ,,Tora”. Este clar ca Tora nu se aplica numai celor Zece Porunci. De fapt, termenul are multe aplicatii. Este folosit pentru povetele unei mame (Proverbe 1,8; 6,20), sau ale unui tata (Proverbe 13,14; 28,4.7.9; 29,18), ale unui poet (Psalmi 78,1) si ale unei sotii intelepte (Proverbe 31,26). El este dintr-un verb care inseamna ,,a arunca”, ,,a azvarli” si de aceea inseamna a da cuiva directive sau instructiuni.
In cort. Aplicabil mai ales la vremea peregrinarii lor prin pustie. Cu toate acestea, Septuaginta zice: ,,in casa”, sugerand in felul acesta ca trebuia sa ramana in vigoare dupa ce poporul se aseza in Tara sfanta.
19:15 De asemenea, orice vas descoperit, care nu va avea un capac bine strans pe el, va fi necurat.
Orice vas descoperit. Lipsa capacului era considerata ca expunere a continutului vasului la pangarirea care rezulta din moarte (Levitic 11,32.33).
19:16 Oricine se va atinge, pe camp, de un om ucis de sabie, sau de un mort, sau de oase omenesti, sau de vreun mormant, va fi necurat timp de sapte zile.
Ucis de sabie. Unul care moare de moarte violenta.
De oase. Adica luate dintr-un mormant sau dezgropat de o fiara.
Sau de vreun mormant. De aici obiceiul de a varui in alb exteriorul mormintelor pentru a le face vizibile (vezi Matei 23,27; Luca 11,44).
Sapte zile. Aceeasi perioada care este prescrisa si in cazul atingerii de un om mort.
19:17 Pentru cel necurat, sa se ia cenusa de la jertfa de ispasire care a fost arsa, si sa toarne peste ea apa de izvor intr-un vas.
Cenusa de la jertfa. Literal, ,,cenusa de la arderea pacatului”. Aceasta arata ca cenusa de la vaca arsa era considerata ca are, in unele privinte, insusirile unei jertfe pentru pacat. Nu se spune nimic despre cantitatea cenusii cerute. Probabil ca era considerata suficienta o cantitate foarte mica.
Cat priveste natura si scopul curatirii (v.9, 17) care se indeplinea prin stropirea ,,apei de curatire” (v.9, 21), se pot pune doua intrebari: (1) Care era natura pacatului (v.9, 17) sau a ,,necuratiei” (v.13) curatite astfel? (2) Care era natura actului de ,,curatire”?
1. 1. Apa era ,,apa de ispasire” (v.9, 17) a pacatului contractat prin atingerea de un om mort, de un animal necurat, sau de orice parte a acestora (v.11-13), sau prin intrarea intr-o casa unde se produsese o moarte, sau prin atingerea de un mormant (v.14-16) fie in mod intentionat, fie accidental. Contactul cu moartea evident ca nu era o calcare a codului moral, ci a celui ceremonial. Totusi la el se face referire ca la un pacat. In ce sens este folosit cuvantul ,,pacat” astfel? Cuvantul tradus aici ,,pacat este chatta’th, care inseamna, literal, ,,pas gresit”, ,,alunecare a piciorului”. Astfel, conform cu Proverbe 13,6, ,,pacatul nimiceste pe cel rau” (RSV), adica ii pune piedica. In KJV, Proverbe 19,2 suna astfel: ,,acela care se grabeste cu picioarele lui pacatuieste”, dar RSV spune: ,,acela care se grabeste cu picioarele lui greseste calea”, se abate de la ea. Catta’th mai inseamna si ,,vina”. In Geneza 43,9, Iuda este ofera sa fie ,,vinovat... pentru totdeauna”, literal, sa ,,fie pacatos pentru totdeauna”, daca se va intoarce fara Beniamin. El si-a propus sa faca tot ce poate, dar daca nu va reusi, el va purta ,,vina”, literal, ,,pacatul” pentru aceasta.
2. 2. Natura ceremoniala a curatirii, efectuata prin ,,apa de curatire”, este evidenta din folosirea ei pentru ,,a curati” obiecte materiale (Numeri 31,22.23). In caz de moarte, cortul insusi in care murea omul si continutul lui deveneau necurate si trebuiau sa fie curatate (cap. 19,14-17). Aceasta, desigur, nu era din cauza vreunei intinari morale care sa i se atribuie, ci era numai o pangarire ceremoniala. O alta dovada despre natura ceremoniala a curatirii efectuate este faptul ca, dupa stropirea apei, persoana ramanea ,,necurata” pana seara, sau chiar timp de mai multe zile dupa aceea (v.10-12, 19). Chestiunea necuratiei si a curatirii efectuate prin intermediul vacii rosii lua un aspect moral numai cand o persoana nu asculta de prescriptiile poruncite de Dumnezeu in legatura cu aceasta. Astfel a nu folosi ,,apa de curatire” acolo unde folosirea ei era prescrisa constituia un pacat grav, care il lipsea pe om de indurarea lui Dumnezeu (v.13, 20).
Apa de izvor. Literal, ,,apa care este vie” (vezi Levitic 14,5; Ioan 4,10).
19:18 Un om curat sa ia isop, si sa-l inmoaie in apa; sa stropeasca apoi cu el cortul, toate uneltele, oamenii care sunt acolo, pe cel ce s-a atins de oase omenesti, sau de vreun om ucis, sau de vreun mort, sau de vreun mormant.
Isop. In versetul 6, isopul era ars impreuna cu vaca rosie. Aici el este folosit ca mijloc de stropire (vezi Exod 12,22; Psalmi 51,7).
19:19 Cel curat sa stropeasca pe cel necurat, a treia zi si a saptea zi, si sa-l curete in ziua a saptea. Sa-si spele hainele, si sa se scalde in apa; si seara, va fi curat.
Cel curat sa stropeasca. O clarificare a versetului 12. Sa-l curete. Chiar dupa ceremonie, persoana pangarita continua sa fie necurata pana seara.
19:20 Un om care va fi necurat, si nu se va curati, va fi nimicit din mijlocul adunarii, caci a spurcat sfantul locas al Domnului; fiindca n-a fost stropita peste el apa de curatire, este necurat.
Un om care. Versetul 20 este o repetare pentru accentuare (vezi v.13).
19:21 Aceasta sa fie o lege vesnica pentru ei. Cel ce va stropi pe altul cu apa de curatire, sa-si spele hainele, si cel ce se va atinge de apa de curatire, sa fie necurat pana seara.
Cel ce se va atinge de apa. Ca atunci cand a pus cenusa impreuna cu apa curgatoare. Mintea orientala chiar si astazi considera ca exista o legatura stransa intre spalarile ceremoniale si sfintenia personala.
19:22 Orice lucru de care se va atinge cel necurat, va fi necurat; si cine se va atinge de el, sa fie necurat pana seara.
Orice lucru de care se va atinge cel necurat. Orice lucru atins de o persoana pangarita prin contactul cu un om mort devenea necurat si oricine atingea acel lucru devenea necurat pana seara. Este clar ca obiectele neinsufletite puteau deveni ceremonial necurate. Mare grija se dadea pe fata cu privire la pangarirea lucrurilor exterioare, ca sa imprime poporului nevoia, valoarea si cerinta curatiei launtrice.
Comentariile lui Ellen G. White
1-22 4T 120-122
2 4T 120
3.4 4T 121 13 4T 123
16-19 PP 277
17.18 4T 121 19 4T 122
20 TM 97