19:17 Pentru cel necurat, sa se ia cenusa de la jertfa de ispasire care a fost arsa, si sa toarne peste ea apa de izvor intr-un vas.
Cenusa de la jertfa. Literal, ,,cenusa de la arderea pacatului”. Aceasta arata ca cenusa de la vaca arsa era considerata ca are, in unele privinte, insusirile unei jertfe pentru pacat. Nu se spune nimic despre cantitatea cenusii cerute. Probabil ca era considerata suficienta o cantitate foarte mica.
Cat priveste natura si scopul curatirii (v.9, 17) care se indeplinea prin stropirea ,,apei de curatire” (v.9, 21), se pot pune doua intrebari: (1) Care era natura pacatului (v.9, 17) sau a ,,necuratiei” (v.13) curatite astfel? (2) Care era natura actului de ,,curatire”?
1. 1. Apa era ,,apa de ispasire” (v.9, 17) a pacatului contractat prin atingerea de un om mort, de un animal necurat, sau de orice parte a acestora (v.11-13), sau prin intrarea intr-o casa unde se produsese o moarte, sau prin atingerea de un mormant (v.14-16) fie in mod intentionat, fie accidental. Contactul cu moartea evident ca nu era o calcare a codului moral, ci a celui ceremonial. Totusi la el se face referire ca la un pacat. In ce sens este folosit cuvantul ,,pacat” astfel? Cuvantul tradus aici ,,pacat este chatta’th, care inseamna, literal, ,,pas gresit”, ,,alunecare a piciorului”. Astfel, conform cu Proverbe 13,6, ,,pacatul nimiceste pe cel rau” (RSV), adica ii pune piedica. In KJV, Proverbe 19,2 suna astfel: ,,acela care se grabeste cu picioarele lui pacatuieste”, dar RSV spune: ,,acela care se grabeste cu picioarele lui greseste calea”, se abate de la ea. Catta’th mai inseamna si ,,vina”. In Geneza 43,9, Iuda este ofera sa fie ,,vinovat... pentru totdeauna”, literal, sa ,,fie pacatos pentru totdeauna”, daca se va intoarce fara Beniamin. El si-a propus sa faca tot ce poate, dar daca nu va reusi, el va purta ,,vina”, literal, ,,pacatul” pentru aceasta.
2. 2. Natura ceremoniala a curatirii, efectuata prin ,,apa de curatire”, este evidenta din folosirea ei pentru ,,a curati” obiecte materiale (Numeri 31,22.23). In caz de moarte, cortul insusi in care murea omul si continutul lui deveneau necurate si trebuiau sa fie curatate (cap. 19,14-17). Aceasta, desigur, nu era din cauza vreunei intinari morale care sa i se atribuie, ci era numai o pangarire ceremoniala. O alta dovada despre natura ceremoniala a curatirii efectuate este faptul ca, dupa stropirea apei, persoana ramanea ,,necurata” pana seara, sau chiar timp de mai multe zile dupa aceea (v.10-12, 19). Chestiunea necuratiei si a curatirii efectuate prin intermediul vacii rosii lua un aspect moral numai cand o persoana nu asculta de prescriptiile poruncite de Dumnezeu in legatura cu aceasta. Astfel a nu folosi ,,apa de curatire” acolo unde folosirea ei era prescrisa constituia un pacat grav, care il lipsea pe om de indurarea lui Dumnezeu (v.13, 20).
Apa de izvor. Literal, ,,apa care este vie” (vezi Levitic 14,5; Ioan 4,10).