18:1 Domnul a zis lui Aaron: Tu si fiii tai, si casa tatalui tau cu tine, sa purtati pedeapsa faradelegilor facute in sfantul locas; tu si fiii tai impreuna cu tine, sa purtati pedeapsa faradelegilor facute in implinirea slujbei voastre preotesti.
Sa purtati pedeapsa faradelegilor. Spre deosebire de restul levitilor, preotii aveau raspunderea de a supraveghea ca nici o persoana neautorizata sa nu se apropie de Cortul Intalnirii, profanandu-l. Aceasta avea sa linisteasca temerile adunarii ca, apropriindu-se de Cortul Intalnirii, riscau sa moara.
18:2 Apropie de asemenea de tine, pe fratii tai, semintia lui Levi, semintia tatalui tau, ca sa fie legati de tine si sa-ti slujeasca, atunci cand tu, si fiii tai impreuna cu tine, veti fi inaintea cortului intalnirii.
Pe fratii tai. O referire la ghersoniti si merariti, celelalte doua ramuri ale semintiei lui Levi. Sa fie legati de tine. Verbul tradus aici ,,legati” este probabil cuvantul radacina al numelui lui Levi (vezi Geneza 29,34).
18:3 Ei sa pazeasca ce le vei porunci tu si cele privitoare la tot cortul; dar sa nu se apropie nici de uneltele sfantului locas, nici de altar, ca sa nu muriti, si ei si voi.
Sa pazeasca ce le vei porunci. Ei erau paznici numiti ai sanctuarului.
Sa nu se apropie. Aceasta nu se refera la chehatiti (cap. 4,15), ci numai la ceilalti leviti. Chehatitii nu trebuiau sa umble cu uneltele cand erau neacoperite, nici macar sa priveasca la ele (cap. 4,19.20). Interdictia aceasta cuprindea atat altarul de arama (Exod 29,37), cat si altarul tamaierii, pentru ca amandoua erau ,,prea sfinte”.
Uneltele. Literal, ,,mobilierul”. Cuvantul tradus ,,unelte” cuprinde toate uneltele sacre si mobilierul sanctuarului.
18:4 Ei sa se alipeasca de tine, si sa pazeasca tot ce priveste cortul intalnirii pentru toata slujba cortului. Nici un strain sa nu se apropie de voi.
Sa se alipeasca de tine. Preotii trebuiau sa-i priveasca pe fratii lor leviti ca o parte integranta a corpului de oameni numiti sa serveasca lui Iehova in slujba sfanta, chiar daca era pe o treapta inferioara.
Strain. Adica altcineva decat levitul (cap. 1,51).
18:5 Sa paziti cele privitoare la sfantul locas si altar, ca sa nu mai fie manie impotriva copiilor lui Israel.
Sa nu mai fie manie. Levitii raspundeau de partea exterioara a Cortului Intalnirii, dupa cum preotii raspundeau de cea interioara. Preotii trebuiau sa se ingrijeasca de toate lucrurile sfinte, precum painea punerii inainte (painea prezentei), lampile etc. si sa le acopere cand erau mutate. Leviti trebuiau sa vegheze ca membrii adunarii sa nu profaneze sanctuarul din nebagare de seama, sau lipsa de evlavie.
18:6 Iata ca am luat pe fratii vostri Levitii, din mijlocul copiilor lui Israel, ca unii care sunt dati Domnului: ei va sunt incredintati voua in dar, ca sa faca slujba cortului intalnirii.
Fratii vostri levitii. Levitii nu trebuiau sa umble dupa slujba preotiei, cum facuse Core, ci sa-i ajute pe preoti in lucrarea Domnului. Dar preotii nu trebuiau sa-i priveasca cu dispret, ci intotdeauna sa-si aminteasca de faptul ca acestia trebuiau sa fie priviti si tratati ca ,,frati”.
Dati Domnului. Vezi cap. 3,12.41.45; 8,6.16.18.
18:7 Tu, si fiii tai, impreuna cu tine, sa paziti slujbele preotiei voastre in tot ce priveste altarul si tot ce este dincolo de perdeaua dinauntru: aceasta este slujba pe care o veti face. Va dau in dar slujba preotiei. Strainul care se va apropia, va fi omorat.
Sa paziti slujbele preotiei. Slujitorii lui Dumnezeu trebuiau sa fie mandri de slujba lor si de slujirea din lucrarea Domnului, si chiar sa le pazeasca neatinse inaintea lui Dumnezeu.
Altarul si tot ce este dincolo de perdea. Cuvintele acestea sunt ca explicatie a expresiei ,,slujbele preotiei voastre”. Preotii trebuiau sa aduca jertfele pe altarul de arama din curte si sa indeplineasca toate indatoririle din interiorul sanctuarului, precum aducerea de tamaie, aranjarea painii pentru punerea inainte, aranjarea si aprinderea lampilor, precum si alte indatoriri inrudite cu astfel de ocazii solemne ca Ziua Ispasirii.
Strainul. Adica altcineva decat preotul. Unul ca acesta nu trebuia sa indrazneasca sa se apropie de Cortul Intalnirii cu intentia de a indeplini vreo functie preoteasca.
18:8 Domnul a zis lui Aaron: Iata, din toate lucrurile pe care Mi le inchina copiii lui Israel, iti dau pe cele care Imi sunt aduse prin ridicare; ti le dau, tie si fiilor tai, ca drept al ungerii, printr-o lege vesnica.
Prin ridicare. Aceasta este o referire la contributii, la acele parti ale jertfelor care nu sunt arse pe altar, ci pastrate spre a fi mancate de preotul oficiant. Aaron avea sa fie raspunzator de acestea.
Ca drept al ungerii. Unii comentatori se refera la Leviticul 8,12 si citesc astfel: ,,pentru ca ati fost consacrati prin ungerea cu untdelemn”. Textul ebraic se citeste literal: ,,Tie iti sunt date ca parte consacrata, si fiilor tai ca un privilegiu pentru vesnicie”. (Levitic 7,35).
18:9 Iata ce va fi al tau dintre lucrurile prea sfinte care nu sunt mistuite de foc: toate darurile din jertfele lor de mancare, toate jertfele lor de ispasire, si toate jertfele pentru vina, pe care Mi le vor aduce; lucrurile acestea prea sfinte sa fie ale tale si ale fiilor tai.
Lucrurile prea sfinte. Pentru a specifica lucrurile care apartineau preotiei si pentru a pastra diferenta dintre lucrurile ,,sfinte” si ,,prea sfinte”, asa cum sunt aratate in Leviticul 21,22.
Mistuite de foc. Adica de pe altarul arderii de tot. Preotul primea unele lucruri care nu veneau de pe altar, precum cele 12 paini pentru punerea inainte sau painea prezentei (vezi comentariul pentru Exod 25,30; Levitic 24,5-8).
Ale tale si ale fiilor tai. Partile acestea aveau sa fie o compensatie partiala pentru lipsa lor de mostenire prin semintiile lui Israel.
18:10 Sa le mancati intr-un loc prea sfant; orice barbat sa manance din ele; sa le priviti ca sfinte.
Intr-un loc prea sfant. In general, se crede ca aici se face referire la Cortul Intalnirii in contrast cu curtea de afara. In armonie cu textul ebraic si cu intentia Scripturii (Levitic 16,2; Evrei 9,6.7), traducerea RSV reda ,,un loc prea sfant”.
Orice barat sa manance din ele. Si nu altul, asa cum se arata in mod expres in alta parte (Levitic 2,3.10; 6,17.18.29; 7,6).
18:11 Iata ce va mai fi al tau: toate darurile pe care le vor aduce copiii lui Israel prin ridicare si leganandu-le intr-o parte si in alta, ti le dau tie, fiilor tai si fiicelor tale impreuna cu tine, printr-o lege vesnica. Oricine va fi curat in casa ta sa manance din ele.
Ce va fi al tau. ,,Ce” se refera la lucrurile mai putin sfinte.
Prin ridicare. Pieptul din jertfele de multumire erau leganate inaintea Domnului si spata dreapta (coapsa) era ridicata inaintea Lui (vezi comentariul pentru Exod 29,27 si Levitic 7,14). Amandoua deveneau ale preotilor (Levitic 7,30-34). Aceasta era adevarat si despre spata dreapta a berbecului adus de un nazireu (Numeri 6,29.20).
Si fiicele tale. Darurile acestea nu erau exclusiv pentru folosul barbatilor (Levitic 10,14; 22,13). Totusi mancatul trebuia sa se desfasoare intr-un loc curat (Levitic 10,14) in interiorul taberei (Deutronom 12,6.7.17.18) si nu avea voie nici un om necurat sa aiba parte de aceste daruri (Levitic 7,20.21; 22,4).
18:12 Iti dau cele dintai roade pe care le vor aduce Domnului: tot ce va fi mai bun din untdelemn, tot ce va fi mai bun din must si grau.
Tot ce va fi mai bun. Literal ,,grasimea”, grasimea fiind un simbol al bogatiei atat in hrana, cat si la jertfe (Deutronom 32,14; Psalmi 63,5; Exod 23,18; 29,13.22; 1 Samuel 2,15.16). Se mai folosea si cu referire la cele mai alese produse ale tarii (Geneza 45,18). Referirea de aici este facuta la produse, asa cum au venit de pe camp, inainte de a fi prelucrate spre folosire.
Cele dintai roade. Aceasta poate sa se referi la timp, prima recolta coapta, dar se mai poate referi si la calitate (compara cu ,,parga celor dintai roade”, Exod 23,19).
18:13 Cele dintai roade ale pamantului lor, pe care le vor aduce Domnului, sa fie ale tale. Oricine va fi curat in casa ta sa manance din ele.
Oricine va fi curat. Toti membrii familiei preotesti aveau voie sa manance din ,,cele dintai” roade. Erau exclusi numai cei opriti de necuratie.
18:14 Tot ce va fi inchinat Domnului prin fagaduinta in Israel, sa fie al tau.
Tot ce va fi inchinat. Tot ce era pus sub interdictie era dat cu desavarsire lui Dumnezeu si nu putea fi rascumparat (Levitic 27,1-29; compara cu Numeri 21,1; Marcu 7,11).
18:15 Orice intai nascut din orice trup, pe care-l vor aduce Domnului, atat din oameni cat si din dobitoace, sa fie al tau. Numai, sa lasi sa se rascumpere intaiul nascut al omului, si sa lasi sa se rascumpere si intaiul nascut al unui dobitoc necurat.
Orice intai nascut. Ceea ce se nastea ,,mai intai” daca era de parte barbateasca, avea sa fie al preotilor. Daca intaiul nascut era de parte femeiasca si urma apoi o parte barbateasca, partea barbateasca nu avea sa fie a preotilor, deoarece nu aceasta era intaiul nascut (Exod 13,2).
Sa se rascumpere. Doua categorii ale intaiului nascut, care apartineau preotilor, trebuiau sa fie rascumparate, adica luate inapoi cu bani: (1) animalele necurate, care nu puteau fi primite ca jertfe si (2) fiintele omenesti.
18:16 Sa lasi sa se rascumpere intaii nascuti ai oamenilor, de la varsta de o luna, dupa pretuirea ta, cu pretul de cinci sicli de argint, dupa siclul sfantului locas, care este de douazeci de ghere.
Cinci sicli. Pretul care s-a pus cand intaiul nascut a fost schimbat cu levitii (cap. 3, 46.47). Astazi iudeii au o ceremonie care isi are originea in aceasta rascumparare, cand fiul intai nascut este in varsta de o luna.
18:17 Dar sa nu lasi sa se rascumpere intaiul nascut al vacii, nici intaiul nascut al oii, nici intaiul nascut al caprei: acestea sunt lucruri sfinte. Sangele lor sa-l stropesti pe altar, si sa le arzi grasimea: aceasta va fi o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului.
Sa nu lasi sa se rascumpere. Adica nu trebuia sa fie acceptata o suma ca rascumparare, ci animalul insusi trebuia sa fie jertfit. Acestea erau animale curate si numai cele necurate, care nu puteau fi jertfite, trebuia sa fie rascumparate (v.15).
Sa-l stropesti. Formula folosita la jertfele de pace (Levitic 7,31-33).
18:18 Carnea lor sa fie a ta, ca si pieptul care se leagana intr-o parte si in alta si ca si spata dreapta.
Carnea lor. Cu exceptia partilor de grasime, care era arsa, jertfa intreaga apartinea preotului.
Pieptul care se leagana. Dupa cum acesta si spata dreapta din jertfele de pace deveneau proprietatea preotilor (vezi Levitic 10,14.15), asa si in cazul acesta trupul intreg devenea al lor.
18:19 Iti dau tie, fiilor tai si fiicelor tale impreuna cu tine, printr-o lege vesnica, toate darurile sfinte pe care le vor aduce Domnului copiii lui Israel prin ridicare. Acesta este un legamant de necalcat si pe vecie inaintea Domnului, pentru tine si pentru samanta ta impreuna cu tine.
Un legamant de necalcat. Un legamant indisolubil, unul care nu se desface niciodata, un legamant de prietenie sacra. Sarea, ea insasi un element de conservare, este un simbol potrivit pentru ceva care nu se strica. Ea este emblema unei legaturi de alianta, ca si cand doi oameni ar manca impreuna paine si sare. Intotdeauna sarea se adauga la jertfele aduse Domnului (Levitic 2,13; Marcu 9,49).
18:20 Domnul a zis lui Aaron: Tu sa n-ai nici o mostenire in tara lor, si sa n-ai nici o parte de mosie in mijlocul lor. Eu sunt mostenirea si partea ta de mosie, in mijlocul copiilor lui Israel.
Nici o mostenire in tara. Adica levitii n-au primit nici o mostenire teritoriala in Tara sfanta, cum au primit celelalte semintii. Aaron insusi n-a intrat in Tara sfanta, dar aceasta declaratie este facuta pentru el ca reprezentant al levitilor. Locul unei mosteniri teritoriale avea sa fie luat de anumite contributii.
Eu sunt mostenirea ta. Preotii erau cu totii consacrati lui Dumnezeu (Deutronom 10,9). Poporul trebuia sa manifeste un spirit de generozitate fata de fratii lor preoti, pentru care nu s-a prevazut o mostenire teritoriala (vezi Deutronom 12,12; Iosua 13,14). Preotii traiau de la altarul lui Dumnezeu si erau hraniti de la masa lui Dumnezeu.
18:21 Fiilor lui Levi le dau ca mostenire orice zeciuiala in Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului intalnirii.
Orice zeciuiala. Ca rasplata a slujirii lor, levitii aveau sa primeasca a zecea parte din toate produsele (vezi 26.30). In Evrei 7,5, plata zecimii constituia argumentul ca preotia lui Aaron a fost inferioara preotiei lui Hristos.
18:22 Copiii lui Israel sa nu se mai apropie de cortul intalnirii, ca sa nu se faca vinovati de vreun pacat si sa moara.
Ca sa nu... moara. Membrii adunarii nu trebuiau sa indrazneasca sa se apropie de Cortul Intalnirii cu gandul de a se angaja in vreo lucrare a preotiei sau a levitilor, ca sa nu moara.
18:23 Ci Levitii sa faca slujba cortului intalnirii, si sa ramana incarcati cu faradelegile lor. Ei sa n-aiba nici o mostenire in mijlocul copiilor lui Israel: aceasta sa fie o lege vesnica printre urmasii vostri.
Incarcati cu faradelegile lor. Daca levitii aveau sa ingaduie unei persoane neautorizate sa faca lucrarea in locul lor, ei insisi aveau sa sufere pedeapsa care se cuvenea calcatorului de lege.
18:24 Levitilor le dau de mostenire zeciuielile pe care le vor aduce copiii lui Israel Domnului prin ridicare; de aceea zic cu privire la ei: Sa n-aiba nici o mostenire in mijlocul copiilor lui Israel.
Prin ridicare. Pentru ca poporul sa dea de buna voie zecimea levitilor, aceasta este prezentata ca ,,jertfa prin ridicare” lui Iehova. Aceasta nu inseamna ca era urmat ritualul jertfelor prin ridicare, ci mai degraba ca zecimea trebuia sa fie adusa lui Dumnezeu si ca El o dadea apoi levitilor.
18:25 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
Verset ce nu a fost comentat.
18:26 Sa vorbesti Levitilor, si sa le spui: Cand veti primi de la copiii lui Israel zeciuiala pe care v-o dau din partea lor, ca mostenire a voastra, sa luati intai din ea un dar pentru Domnul, si anume: a zecea parte din zeciuiala;
Cand veti primi. O confirmare fata de Moise (v.25) a cuvintelor spuse lui Aaron (v.20).
Sa luati din ea. Levitii insisi trebuiau sa dea zecime din ce primeau ca zecime de la Israel.
A zecea parte din zeciuiala. Literal, ,,o zecime din zecime”.
18:27 si darul vostru vi se va socoti ca graul care se ia intai din arie si ca mustul care se ia intai din teasc.
Si darul vostru. Contributia levitilor, care trebuia sa fie data preotilor, era a zecea partea din zecimea care era venitul lor.
Vi se va socoti. Compara cu Leviticul 7,18, unde acelasi cuvant este tradus ,,tinea in seama”. El mai este folosit si cu privire la credinta lui Avraam (Geneza 15,6; literal ,,i-a socotit”).
Ca graul. Levitii nu aveau graul si vinul lor propriu, dar trebuiau sa zeciuiasca venitul lor, ca si cand ar fi fost din propria lor arie, sau din propriul lor teasc.
18:28 Astfel sa luati si voi intai un dar pentru Domnul, din toate zeciuielile pe care le veti primi de la copiii lui Israel, si sa dati preotului Aaron darul pe care-l veti lua intai din ele pentru Domnul.
Preotului Aaron. Membrii celorlalte semintii erau mult mai numerosi decat levitii, aproape 30 la 1 (vezi cap. 2,31; 3,39). Aceasta inseamna ca levitii erau intr-adevar bine aprovizionati. De aceea era numai drept ca, dupa cum levitii primeau zecimea de la popor, si ei sa plateasca la randul lor zecime preotilor.
18:29 Din toate darurile care vi se vor da, sa luati intai toate darurile pentru Domnul; din tot ce va fi mai bun, sa luati intai partea inchinata Domnului.
Din toate darurile. Din tot ce primeau, levitii trebuiau sa dea darul lor preotilor. Din tot ce va fi mai bun. Lui Dumnezeu nu-I putea fi dat nimic mai putin decat ce era mai bun. Partea inchinata. Aceasta era zecimea, partea Domnului (Levitic 27,30).
18:30 Sa le spui: Dupa ce veti lua din ele partea cea mai buna, zeciuiala va fi socotita Levitilor ca venitul de la arie si ca venitul de la teasc.
Verset ce nu a fost comentat.
18:31 Sa-l mancati intr-un loc oarecare, voi si casa voastra; caci aceasta este plata voastra pentru slujba pe care o faceti in cortul intalnirii.
Intr-un loc oarecare. Nu intr-un loc numit ,,loc sfant”.
Rasplata voastra. Era alegerea lor, daca sa fie folosita pentru gospodarie, avand parte de ea familia intreaga, sau sa fie vanduta pentru a cumpara alte lucruri (vezi Matei 10,10; Luca 10,7; 1 Corinteni 9,4; 1 Timotei 5,18).
18:32 Nu va veti face vinovati pentru aceasta de nici un pacat, daca veti lua din ele pentru Domnul ce este mai bun, nici nu veti pangari darurile sfinte ale copiilor lui Israel, si nu veti muri.
Nu va veti face vinovati. Ei nu aveau sa aiba nici o vina daca o foloseau pentru propriile nevoi sau scopuri.
Veti lua. Dupa ce au pus deoparte a zecea parte pentru Dumnezeu. Pangari darurile sfinte. Nu va fi nici o pangarire, cu pedeapsa care o insoteste, pentru intrebuintarea in folos personal si nereligios a restului de zecime pe care il primeau. Nu veti muri. Literal, ,,si nu veti muri”, cum mureau cei care luau lucruri sfinte spre folosire obisnuita.
Comentariile lui Ellen G. White
12 AA 337; 4T 77
15,16 PP 277
20 6T 312
21 CS 71,102; PP 530; WM 275, 277