17:1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
A vorbit lui Moise. Probabil, curand dupa incetarea urgiei, astfel ca sa se ia masuri pentru dezradacinarea completa a spiritului de razvratire.
17:2 Vorbeste copiilor lui Israel, si ia de la ei un toiag, dupa casele parintilor lor, adica douasprezece toiege din partea capeteniilor lor, dupa casele parintilor lor. Sa scrii numele fiecaruia pe toiagul lui;
Vorbeste copiilor lui Israel. Dumnezeu recunostea il inca pe Moise ca mijlocitor intre El si poporul Sau.
De la ei. Nu ca indivizi, ci ca reprezentanti ai fiecarei semintii.
Douasprezece toiege. Acestea erau simboluri oficiale ale autoritatii tribale cu care erau investite capeteniile. Referirea nu este la toiege sau bastoane proaspat taiate din copac. Acelasi cuvant ebraic este folosit despre toiagul lui Iuda (Geneza 38,18) si despre toiagul lui Moise (Exod 4,2). Erau 12 semintii, plus cea a lui Levi, dar era si un toiag al lui Aaron. Comentatorii au opinii diferite, daca Iosif era considerat ca o singura semintie, sau separat, ca Efraim si Manase, sau daca toiagul lui Aaron era in plus fata de cele pentru capeteniile semintiilor.
Sa scrii. Compara cu Ezechiel 37,16. Scrierea putea fi facuta cu un fel de cerneala sau poate ca era incrustata. Numele capeteniilor, unul pentru fiecare toiag, era pus pe ele.
17:3 si sa scrii numele lui Aaron pe toiagul lui Levi; caci va fi cate un toiag de fiecare capetenie a caselor parintilor lor.
Numele lui Aaron. Avand in vedere ca nu era o capetenie care sa reprezinte pe Levi, Moise a scris numele lui Aaron pe toiagul semintiei lui Levi. Numai Aaron trebuia sa detina inalta slujba in care fusese numit. Nimeni altul, chiar din semintia lui Levi, nu putea sa aspire la aceasta slujba.
17:4 Sa le pui in cortul intalnirii, inaintea marturiei, unde Ma intalnesc cu voi.
Inaintea marturiei. Dupa cat se pare, acesta era in locul prea sfant (Numeri 17,7-10; Evrei 9,4). Unde Ma intalnesc. Literal, ,,unde Ma intalnesc cu voi”. Tocmai locul unde spusese Dumnezeu ca avea sa-i vorbeasca lui Moise (Exod 25,22) si prin el poporului.
17:5 Barbatul pe care-l voi alege, va fi acela al carui toiag va inflori, si voi pune capat dinaintea Mea cartirilor pe care le ridica impotriva voastra copiii lui Israel.
Voi pune capat. Sa murmure mai departe contra lui Aaron insemna sfidarea fatisa a lui Iehova.
17:6 Moise a vorbit copiilor lui Israel; si toate capeteniile lor i-au dat cate un toiag, fiecare capetenie cate un toiag, dupa casele parintilor lor, adica douasprezece toiege. Toiagul lui Aaron era in mijlocul toiegelor lor.
Verset ce nu a fost comentat.
17:7 Moise a pus toiegele inaintea Domnului, in cortul marturiei.
Inaintea Domnului. Literal, ,,in prezenta lui Iehova”.
17:8 A doua zi, cand a intrat Moise in cortul marturiei, iata ca toiagul lui Aaron, care era pentru casa lui Levi, inverzise, facuse muguri, inflorise, si copsese migdale.
A doua zi. Moise avusese credinta fara rezerve in lucrarea imediata a puterii divine.
Cortul marturiei. Adica locul prea sfant (vezi v.4).
Copsese migdale. Aici era dovada placerii lui Dumnezeu. Toiagul care fusese pus acolo pentru Aaron n-ar fi putut sa primeasca viata, sa germineze, sa faca muguri, flori si fructe coapte, daca Dumnezeu nu i-ar fi dat viata si putere de crestere miraculoasa. Nimeni nu se putea indoi ca fusese facuta o minune.
17:9 Moise a luat dinaintea Domnului toate toiegele, si le-a dus tuturor copiilor lui Israel, ca sa le vada si sa-si ia fiecare toiagul lui.
Ca sa le vada. Adica sa examineze toiegele. Fiecare capetenie si-a identificat toiagul ei. Dovada era clara.
17:10 Domnul a zis lui Moise: Pune toiagul lui Aaron inapoi inaintea marturiei, si sa fie pastrat ca un semn pentru cei razvratiti, ca sa pui astfel capat inaintea Mea cartirilor lor, si sa nu moara.
Pune toiagul lui Aaron inapoi. Literal, ,,fa ca toiagul lui Aaron sa fie inapoiat”. El trebuia sa fie adus inapoi in locul unde a avut loc minunea (Evrei 9,4). Pentru cei razvratiti. Literal, ,,impotriva copiilor razvratirii” (vezi 2 Samuel 7,19; Isaia 30,9). Sa pui capat cartirilor. Poporul avea sa fie convins ca, daca se vor impotrivi lui Moise si lui Aaron, vor ajunge sa se impotriveasca lui Dumnezeu.
Sa nu moara. Dupa cum avertizase Dumnezeu (vezi cap. 16,21.45). Regele Ozia a nesocotit privilegiul special al semintiei preotesti si a fost lovit de lepra in timp ce tinea cadelnita in mana (2 Cronici 26,19).
17:11 Moise a facut asa; a facut intocmai dupa porunca pe care i-o daduse Domnul.
Verset ce nu a fost comentat.
17:12 Copiii lui Israel au zis lui Moise: Iata ca murim, pierim, pierim cu totii!
Au zis lui Moise. Un simtamant potrivit de teama si frica a intrat in inimile oamenilor si i-a facut sa fie gata sa se apropie de Moise ca mijlocitor ales de Dumnezeu. Murim. Poporul a inteles ca siguranta lor viitoare depindea de ascultarea de voia lui Dumnezeu.
17:13 Oricine se apropie de cortul Domnului, moare. Va trebui oare sa murim cu totii?
Sa se apropie de cort. Oricine, adica numai preotii (vezi cap. 16,40). Poporul a inteles acum ca accesul la Iehova, privilegiul pe care ei l-au cautat prin Core (cap. 16,3-5), il putea avea numai prin mijlocirea celor numiti de Dumnezeu. Fara indoiala ca ei si-au amintit si de blestemul din cap. 14,35, ca ,,vor fi nimiciti in pustia aceasta”.Comentariile lui Ellen G. White
1-13 PP 403
8 EW 32