16:3 Ei s-au adunat impotriva lui Moise si Aaron, si le-au zis: Destul! caci toata adunarea, toti sunt sfinti, si Domnul este in mijlocul lor. Pentru ce va ridicati voi mai presus de adunarea Domnului?
Adunarea, toti erau sfinti. Cu alte cuvinte, calificati sa fie preoti. Expresia aceasta poate sa se refere la faptul ca inainte de vremea lui Moise oricine putea sa aduca jertfe in propria sa familie. Dar acum, slujba aceasta a fost incredintata unei singure familii, si numai aceasta se bucura de toate foloasele care decurgeau din privilegiul acesta. Este adevarat, desigur, ca intr-un sens toata adunarea era sfanta, prin aceea ca poporul era ales de Dumnezeu si despartit de neamuri din jur (Exod 19,6; Levitic 20,26). Dar acum Dumnezeu randuise ca biserica teocratica sa exercite functia ei exterioara pretioasa prin acea singura familie, pe care o pusese deoparte pentru acel scop.
In mijlocul lor. Mai ales in stalpul de nor si in sanctuar. Razvratitii sugerau ca in afara de Iehova nu mai era necesar nici un alt conducator (vezi Exod 29,45).
Mai presus de adunare. Cuvantul tradus aici ,,adunare” este diferit de cel anterior din acest verset. Prima ,,adunare” este din radacina ,,a stabili o intalnire”, ,,a se intalni”. Substantivul derivat din verb este aproape intotdeauna tradus ,,congregatie” si este adesea folosit despre o adunare neoficiala de oameni. In Judecatori 14,8, el este folosit despre un ,,roi” de albine, in Psalmul 68,30 despre ,,ceata” taurilor. In al doilea caz, redat ,,adunare”, se refera la tot felul de adunari de oameni, fie pentru instruire religioasa, pentru rugaciune, pentru razboi, fie pentru jalba. In RSV el este redat ,,intrunire”.