15:1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
Verset ce nu a fost comentat.
15:2 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Cand veti intra in tara pe care v-o dau ca sa va asezati locuintele in ea,
Cand veti intra in tara. Cuvintele acestea lamuresc faptul ca legislatia prescrisa aici nu era pentru pustie si ca Israel era sigur ca va intra in tara fagaduita. De aceea, presupunem ca referirea nu este pentru intreaga adunare (cap. 14,31), ci pentru cei tineri care n-au fost condamnati sa moara in pustie.
15:3 si veti aduce Domnului o jertfa mistuita de foc, fie o ardere de tot, fie o jertfa adusa pentru implinirea unei juruinte sau ca dar de bunavoie, sau la sarbatorile voastre, ca sa faceti din cirezile sau turmele voastre un miros placut Domnului,
Jertfa mistuita pe foc. Adica o jertfa arsa pe altar fie integral, fie partial.
Ardere de tot. Aceasta jertfa era arsa in intregime. In fiecare dimineata si seara un miel jertfit era in felul acesta pentru intreaga adunare (Exod 29,38-40; vezi comentariul pentru Levitic 1,3).
O jertfa. Aceasta este jertfa de multumire (pace), dupa cum apare din v.8 (vezi Exod 18,12; Levitic 3; 7,5.8). Implinirea unei juruinte. La explicatia expresiei ,,o jertfa”, aceasta este o jertfa de multumire (pace) adusa conform juruintei de buna voie a cuiva (Levitic 7,16; 22,21). La sarbatorile voastre. Ocazii potrivite pentru jertfe suplimentare (vezi Levitic 23; Numeri 29,39). Un miros placut. Pentru viata crestinului ca o mireasma, vezi comentariul pentru 2 Corinteni 2,15.
15:4 cel ce isi va aduce darul sau Domnului sa aduca Domnului ca dar de mancare a zecea parte dintr-o efa de floare de faina framantata intr-un sfert de hin de untdelemn;
Dar de mancare. Cuvantul ebraic care inseamna ,,dar” sau ,,tribut” a insemnat la inceput orice fel de jertfa (vezi Geneza 4,4). La Sinai acesta a fost limitat la jertfele de mancare. A zecea parte dintr-o efa. Adica un omer, a zecea parte dintr-o efa (Exod 16,36) sau 2 ? litri. Sfert de hin. Ceva mai putin decat quart (aproximativ un litru, n.trad.).
15:5 iar vin pentru jertfa de bautura la arderea de tot sau la jertfa, sa aduca un sfert de hin de fiecare miel.
Jertfa de bautura. Dintr-o radacina care inseamna ,,a varsa” (Ieremia 7,18; Osea 9,4). Se mai foloseste despre obiect turnat din metal (Isaia 40,19), substantivul derivat este tradus ,,chip cioplit” si ,,chip turnat” (Isaia 41,29; 48,5; Ieremia 10,14; 51,17).
Fiecare miel. Daca erau mai multi miei, jertfa de bautura si jertfa de mancare erau sporite in consecinta. Aceasta era asa in special in ziua de Sabat (cap 28,4-9). Nu se face aici nici o referire la sare, totusi ea trebuie sa fi fost adaugata, deoarece omiterea ei de la orice jertfa era oprita (Levitic 2,13).
15:6 Pentru un berbec, sa aduci ca dar de mancare doua zecimi de efa din floarea fainii framantata intr-o treime de hin de untdelemn,
Pentru un berbece. Acesta era considerat ca o jertfa mult mai acceptabila decat aceea a unui miel. El era insotit de jertfe de mancare si bautura mai mari, proportional cu marimea animalului.
15:7 si sa faci o jertfa de bautura de o treime de hin de vin, ca dar de mancare de un miros placut Domnului.
Vin. Este posibil ca uneori libatiunea era varsata peste jertfa. Mai tarziu ea era varsata de jur imprejurul altarului (Iosif Flavius, Antiquities III 9,4). O treime de hin ar fi aproape 1,2 litri.
15:8 Daca aduci un vitel, fie ca ardere de tot, fie ca jertfa pentru implinirea unei juruinte, sau ca jertfa de multumire Domnului,
Ardere de tot. Aceasta era o jertfa de bunavoie si era privita ca fiind acceptabila din partea lui Dumnezeu. Ea nu era adusa ca implinire a unei juruinte, ci pur si simplu ca un semn de iubire fata de Dumnezeu.
15:9 sa aduci ca dar de mancare, impreuna cu vitelul, trei zecimi de efa din floarea fainii, framantata intr-o jumatate de hin de untdelemn,
Dar de mancare. Un minchah sau jertfa din cereale. Astfel de jertfe cresteau in proportie pana la masura arderilor de tot cu care erau aduse, o masura pentru un miel (v.4), mai mult pentru un berbece (v.6) si pentru un vitel, trei zecimi de efa de floare de faina cu o jumatate de hin de untdelemn.
15:10 si sa faci o jertfa de bautura de o jumatate de hin de vin: aceasta este o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului.
Verset ce nu a fost comentat.
15:11 Asa sa se faca pentru fiecare bou, pentru fiecare berbec, pentru fiecare miel sau ied.
Verset ce nu a fost comentat.
15:12 Dupa numarul vitelor, asa sa faceti pentru fiecare, dupa numarul lor.
Dupa numarul. Masura jertfelor de mancare si bautura era stric prescrisa si randuita.
15:13 Asa sa faca lucrurile acestea orice bastinas, cand va aduce o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului.
Bastinas. Adica israelit.
15:14 Daca un strain care locuieste la voi, sau care se va gasi in viitor in mijlocul vostru, aduce o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului, s-o aduca in acelasi fel ca voi.
Un strain. Un flotant (cap. 9,14). Septuaginta reda ,,prozelit”.
15:15 Sa fie o singura lege pentru toata adunarea, atat pentru voi cat si pentru strainul care locuieste in mijlocul vostru; aceasta sa fie o lege necurmata printre urmasii vostri: cu strainul sa fie ca si cu voi, inaintea Domnului.
O singura lege. Adica pentru jertfe. Cu strainul sa fie. Mai tarziu, iudeii au interpretat aceasta ca neincluzand dreptul la sinedriu sau in conciliul de la Ierusalim.
15:16 O singura lege si o singura porunca sa fie atat pentru voi cat si pentru strainul care locuieste printre voi.
O singura lege si o singura porunca. Aceasta atitudine liberala a fost cumpanita pentru a incuraja pe straini sa devina prozeliti ai religiei iudaice si sa-i asigure ca vor fi tratati cum se cuvine si ca iudeii ii vor primi cu bratele deschise.
15:17 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
Verset ce nu a fost comentat.
15:18 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Cand veti intra in tara in care va voi duce,
Verset ce nu a fost comentat.
15:19 si cand veti manca paine din tara aceea, sa luati intai un dar ridicat pentru Domnul.
Paine din tara. Adica ceea ce a produs tara (vezi Psalmi 104,14.15).
15:20 Ca dar ridicat sa aduceti o turta din parga plamadelii voastre; s-o aduceti cum aduceti darul care se ia intai din arie.
O turta. Aceasta nu era pusa pe altar, ci era data preotilor si era adusa ca jertfa prin ridicare (cap. 18,8). Ele erau numite ,,jertfe ridicate”, pentru ca erau ridicate in sus la prezentarea inaintea Domnului in calitate de Creator si Datator al tuturor lucrurilor bune.
15:21 Din parga plamadelii voastre sa luati intai un dar ridicat pentru Domnul din neam in neam.
Verset ce nu a fost comentat.
15:22 Daca pacatuiti fara voie, si nu paziti toate poruncile pe care le-a facut cunoscut lui Moise Domnul,
Verset ce nu a fost comentat.
15:23 tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise, din ziua cand a dat Domnul porunci si mai tarziu din neam in neam;
A poruncit Domnul prin Moise. Cuvantul ,,Moise” a fost adaugat de traducatori. El nu exista in textul ebraic. Textul este clar si fara el.
15:24 daca pacatul a fost facut fara voie, si fara sa stie adunarea, toata adunarea sa aduca un vitel ca ardere de tot de un miros placut Domnului, impreuna cu darul sau de mancare si cu jertfa sa de bautura, dupa randuielile asezate; sa mai aduca si un tap ca jertfa de ispasire.
Fara voie. Adica neplanificat sau fara intentie din partea pacatosului. Cuvantul ebraic inseamna pacat facut fara voie (Levitic 4,2).
Fara sa stie. Literal, ,,de privirile” (vezi Levitic 4,13), adica un pacat personal in general necunoscut.
15:25 Preotul sa faca ispasire pentru toata adunarea copiilor lui Israel si li se va ierta; caci au pacatuit fara voie, si si-au adus darul lor, o jertfa mistuita de foc in cinstea Domnului si o jertfa de ispasire inaintea Domnului, pentru pacatul pe care l-au savarsit fara voie.
Ispasire. Din acelasi cuvant ebraic tradus si ,,tronul harului”, insemnand in primul rand ,,a acoperi”. Este semnificativ ca intreaga adunare pare sa fie cuprinsa in acest pacat al unei singure persoane si in jertfa adusa pentru el. Aceasta este subliniat in versetul 26.
15:26 Se va ierta intregii adunari a copiilor lui Israel, si strainului care locuieste in mijlocul lor, caci tot poporul a pacatuit fara voie.
Verset ce nu a fost comentat.
15:27 Daca unul singur a pacatuit fara voie, sa aduca o capra de un an ca jertfa pentru pacat.
Unul singur. Literal, ,,suflet de viata”, adica o fiinta care are viata.
O capra. In Leviticul 4,28 este specificata ,,o iada”, nefiind amintita varsta.
15:28 Preotul sa faca ispasire pentru cel ce a pacatuit fara voie inaintea Domnului; cand va face ispasire pentru el, i se va ierta.
Verset ce nu a fost comentat.
15:29 Atat pentru bastinasul dintre copiii lui Israel, cat si pentru strainul care locuieste in mijlocul lor, sa fie aceeasi lege, cand va pacatui fara voie.
Verset ce nu a fost comentat.
15:30 Dar daca cineva, fie bastinas fie strain, pacatuieste cu voie, huleste pe Domnul: acela va fi nimicit din mijlocul poporului sau,
Cu voie. Literal, ,,cu mana ridicata”, cu intentie expresa (Deutronom 17,12; Psalmi 19,13). Nimicit. Sistemul jertfelor nu prevedea ispasire pentru impotrivirea deliberata fata de voia si poruncile lui Dumnezeu.
15:31 caci a nesocotit cuvantul Domnului, si a calcat porunca Lui; va fi nimicit si isi va lua astfel pedeapsa pentru nelegiuirea lui.
A nesocotit cuvantul. Compara cu experienta lui David din 2 Samuel 12,9; vezi si Proverbe 13,13; 19,16.
15:32 Cand erau copiii lui Israel in pustie, au gasit pe un om strangand lemne in ziua Sabatului.
Strangand lemne. Pazirea Sabatului zilei a saptea a saptamanii creatiunii a fost obligatorie in pustie ca si in Tara sfanta (Exod 16,27-30), iar pedeapsa pentru profanare era moartea (Exod 31,14.15; 35,2). In pustie, cu clima ei calda, focul nu era necesar pentru caldura si nu trebuia sa fie aprins in Sabat (vezi Exod 16,23; 35,3). Fapta acestui om a fost clar savarsita cu intentie, de aceea este o ilustrare a felului de pacat despre care se vorbeste in Numeri 15,30.
15:33 Cei ce-l gasisera strangand lemne, l-au adus la Moise, la Aaron si la toata adunarea.
Adunarea. Adica la sfatul batranilor care reprezentau adunarea (Exod 18,25.26).
15:34 L-au aruncat in temnita, caci nu se spusese ce trebuiau sa-i faca.
Ce trebuiau sa-i faca. Indiscutabil, pedeapsa era moartea (Exod 31,14; 35,2). Dar atunci nu era clar cum trebuia sa fie aplicata. Moise a dorit o explicatie in aceasta privinta.
15:35 Domnul a zis lui Moise: Omul acesta sa fie pedepsit cu moartea, toata adunarea sa-l ucida cu pietre afara din tabara.
Sa-l ucida cu pietre. Aceasta este pedeapsa pentru crime mari (Levitic 20,2; 24,14). Omul acesta a fost cel dintai care a calcat Sabatul de la darea Legii, cel putin cat priveste raportul biblic.
15:36 Toata adunarea l-a scos afara din tabara si l-a ucis cu pietre; si a murit, cum poruncise lui Moise Domnul.
A murit. Atitudinea lui dispretuitoare a fost cea care a adus pedeapsa severa. El a calcat Sabatul in mod deliberat.
15:37 Domnul a zis lui Moise:
Verset ce nu a fost comentat.
15:38 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le sa-si faca, din neam in neam, un ciucure la colturile vesmintelor lor, si sa puna un fir albastru peste ciucurele acesta din colturile vesmintelor.
Un ciucure la colturi. Literal, ,,la aripile” vesmintelor lor, referindu-se probabil la poalele hainei (vezi Matei 14,36; Marcu 6,56). Cuvantul tradus aici astfel este folosit pentru placa de aur de pe fruntea lui Aaron (Exod 28,36). In Ieremia 48,9, el este tradus cu ,,aripi”, iar in Ezechiel 8,3, ,,zulufi” de par.
15:39 Cand veti avea ciucurele acesta, sa va uitati la el, si sa va aduceti aminte de toate poruncile Domnului, ca sa le impliniti si sa nu urmati dupa poftele inimilor voastre si dupa poftele ochilor vostri, ca sa va lasati tarati la curvie.
Sa va uitati la el. Ciucurii urmau sa reaminteasca mereu poporului ca ei apartin lui Dumnezeu, iar imbracamintea, alaturi de celelalte practici, trebuia sa urmeze principiile pe care El le-a impartasit.
15:40 Sa va aduceti astfel aminte de poruncile Mele, sa le impliniti, si sa fiti sfinti pentru Dumnezeul vostru.
Fiti sfinti. Sfintenia nu este atinsa prin pazire exterioara, precum purtarea de franjuri sau panglici, ci numai prin ascultare de voia lui Dumnezeu.
15:41 Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din tara Egiptului, ca sa fiu Dumnezeul vostru.
Domnul Dumnezeul vostru. Adica ,,Iehova, Dumnezeul vostru”. Aceasta expresie este redata de doua ori in acest verset scurt. Poate ca a fost subliniata astfel avandu-se in vedere inclinatia poporului de a se inchina si sluji altor zei.
Comentariile lui Ellen G. White
15 PP 507
30 PK 304
32-35 PP 409
38 3T 171
1T 524