6:1 Nu pusesem inca usile portilor cand Sanbalat, Tobia, Ghesem, Arabul, si ceilalti vrajmasi ai nostri au auzit ca zidisem zidul si ca n-a mai ramas nici o spartura.
Nu pusesera inca. Aceasta ar parea sa contrazica cele scrise la cap. 3,1.3.6.13 etc. Dar raportul de la cap. 3 schiteaza intregul proiect de reconstructie cu scopul de a arata cine anume raspundea de diferitele sectiuni si nu timpul cand s-a incheiat lucrarea. Din punct de vedere cronologic, cap. 4-6 sunt, in general, paralele cu cap.3 si se refera la evenimente care au avut loc in
timpul construirii zidului. Asezarea portilor in balamale era, natural, ultimul lucru ce era de facut.
Sanbalat. Despre cei trei conducatori ai conspiratiei, vezi la cap. 2,10.19.
Vezi harta urmatoare.
6:2 Atunci Sanbalat si Ghesem au trimis sa-mi spuna: Vino, si sa ne intalnim in satele din valea Ono. Isi pusesera de gand sa-mi faca rau.
Sanbalat si Ghesom. Tobia nu e amintit. E posibil ca numai doi dintre vrajmasii lui Neemia sa fi fost dispusi sa mearga atat de departe incat sa recurga la violenta personala. S-ar putea ca Tobia sa fi avut motive sa refuze participarea la complot, intrucat era inrudit cu unii conducatori iudei.
Ono. Acum Kefr 'Ana, cam la 11 km sud-est de Iafa. Impreuna cu cetatile Lod (Lida) si Hadid, forma un district iudeu total inconjurat de teritorii samaritene si filistene. Acest district iudeu fusese ales ca loc de intalnire propus, ca in felul acesta sa-l induca in eroare pe Neemia, dandu-i un fals sentiment de siguranta. Ar fi fost usor pentru ei sa-l atace pe drum, in timp ce strabatea teritoriul samaritean pentru a ajunge la Ono.
Sa-mi faca rau. Natura raului intentionat nu poate fi determinat din cuvantul ebraic foarte general tradus prin "rau", dar e greu de conceput alt scop decat violenta personala.
6:3 Le-am trimis soli cu urmatorul raspuns: Am o mare lucrare de facut, si nu pot sa ma pogor; cat timp l-as lasa ca sa vin la voi, lucrul ar inceta.
Nu pot sa ma pogor. Neemia raspunde cordial la invitatia guvernatorilor colegi, dar raspunsul lui nu le da nici un motiv sa spere ca el va ceva. El nici macar nu catadicseste sa-si dezvaluie suspiciunile, poate chiar siguranta pe care o are cu privire la planurile lor rele.
6:4 Mi-au facut in patru randuri aceeasi cerere, si le-am dat acelasi raspuns.
Verset ce nu a fost comentat.
6:5 Sanbalat mi-a trimis solia aceasta a cincea oara prin slujitorul sau, care tinea in mana o scrisoare deschisa.
O scrisoare deschisa. Nu se motiveaza de ce a trecut Sanbalat de la solii verbale la un document scris. O solie scrisa ar fi putut sa aiba un caracter mai oficial si deci, se presupune, mai eficace. Scrisoarea era probabil scrisa pe o foaie de papirus, materialul cel mai obisnuit al timpului, folosit in Palestina. O astfel de scrisoare era de obicei infasurata si cele doua capete ale sulului rulate catre mijlocul lui. Apoi era legata o sfoara in jurul sulului si era aplicat un sigiliu de lut pe nod, in asa fel ca acesta sa nu poata fi deschis fara sa se rupe pecetea. Pe partea din afara era pusa de obicei adresa. Trimiterea unei scrisori deschise, prin care se aduceau acuzatii unui slujbas al coroanei persane, nu numai ca a incalcat legile bunei cuviinte, dar era si extrem de ofensatoare. O "scrisoare deschisa" ii invita pe toti sa citeasca continutul ei, iar scopul trimiterii ei nesigilate trebuie sa fi fost acela de a-i alarma pe iudei si de a-i atata impotriva lui Neemia. Compara cu purtarea ambasadorilor lui Sanherib (2 Regi 18,27-36).
6:6 In ea era scris: Se raspandeste zvonul printre popoare, si Gasmu spune ca tu si Iudeii aveti de gand sa va rasculati, si ca in acest scop zidesti zidul. Se zice ca tu vei ajunge imparatul lor,
Gasmu. O alta forma a numelui Ghesem (vezi la cap. 2,17). Sanbalat, aparent, vrea sa spuna ca presupusele zvonuri despre razvratirea pusa la cale de Neemia au circulat printre popoarele inconjuratoare si au ajuns acum la cunostinta lui Ghesem, iar acesta, la randul lui, le transmisese lui Sanbalat. Pozand in prieten, Sanbalat se grabeste sa-l avertizeze pe Neemia de grava acuzatie care i se aduce. In unele privinte, acuzatia aceasta este asemanatoare cu raportul pe care iudeii amenintau sa-l faca lui Cezar cu privire la Pilat (Ioan 19,12.13).
6:7 si ca ai pus chiar proroci, ca sa te numeasca la Ierusalim imparat al lui Iuda. Si acum lucrurile acestea vor ajunge la cunostinta imparatului. Vino dar, si sa ne sfatuim impreuna.
Ai pus chiar prooroci. Sanbalat are putin respect pentru inalta chemare a unui profet. El gasise asa-zisi profeti gata sa conlucreze cu el, contra plata, impotriva lui Neemia (vezi v. 12.14). De aceea, se pare ca el considera ca toti profetii sunt mercenari, la fel ca ai sai (vezi Amos 7,12). Este posibil de asemenea ca Sanbalat sa fi avut acces la profetii precum cele ale lui Zaharia, pe care fie le-a inteles gresit, fie intentionat le-a interpretat gresit (vezi Zaharia 1,16; 2,5; 6,11; 9,9.10; 12,9; 14,9 etc.).
Sa ne sfatuim impreuna. Adresand acuzatii grave impotriva lui intr-o "scrisoare deschisa", care putea fi citita de oricine, Sanbalat a gandit ca Neemia va cauta sa scape de orice de banuiala care ar plana asupra sa fiind cu intalnirea propusa.
6:8 Am trimis urmatorul raspuns lui Sanbalat: Ce ai spus tu in scrisoare nu este; tu de la tine le nascocesti!
Verset ce nu a fost comentat.
6:9 Toti oamenii acestia voiau sa ne infricoseze, si isi ziceau: Li se va muia inima, si lucrarea nu se va face. Acum, Dumnezeule, intareste-ma!
Acum, Dumnezeule. Cuvantul "Dumnezeule" nu e in ebraica, dar pare sa fie corect introdus de traducatori. Cuvantul acesta face parte dintr-o rugaciune.
6:10 M-am dus la Semaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel. El se inchisese, si a zis: Haidem impreuna in Casa lui Dumnezeu, in mijlocul Templului, si sa inchidem usile Templului: caci vin sa te omoare, si au sa vina noaptea sa te omoare.
Semaia. Nu se stie nimic mai mult despre acest profet. Cel putin cinci alti oameni cu numele acesta sunt mentionati ca au trait pe vremea lui Ezra si Neemia, dar nici unul dintre acestia nu poate fi identificat cu acest Semaia, fiul lui Delaia.
Se inchisese. Propozitia aceasta nu poate sa spuna ca Neemia l-a vizitat pe Semaia la el acasa, fiindca acesta din urma nu putea veni la el, sub motivul ca era fie necurat din punct de vedere ceremonial, fie oprit de mana Domnului sau altceva. Faptul ca o astfel de interpretare este incorecta reiese din propunerea lui Semaia catre Neemia de a-l intovarasi la Casa lui Dumnezeu. Urmeaza de aici ca Semaia s-a inchis in propria sa casa ca sa dea de inteles lui Neemia ca isi simtea amenintata viata. El a cautat astfel sa il determine pe Neemia sa fie de acord cu propunerea sa ca amandoi sa scape de cursele intinse fugind in Templu. E de asemenea posibil ca Semaia a intentionat ca aceasta autointemnitare sa fie un act simbolic, menit sa intareasca presupusa lui solie de la Dumnezeu (vezi Ezra 4,1-10; 12,3-9 etc.). Ambele pareri sunt posibile.
In mijlocul Templului. [Inauntrul Templului, KJV.] Deosebindu-se de "Casa lui Dumnezeu", "Templul" inseamna sanctuarul si nu o odaie in vreo cladire din cuprinsul domeniului Templului. Natural, nici unui laic nu-i era ingaduit sa intre in Templu (vezi Exod 29,33), iar Neemia ar fi produs neplacere lui Dumnezeu si preotilor daca ar fi urmat sfatul lui. Locul sfant era despartit de veranda Templului lui Solomon prin porti (1 Regi 6,33.34) si, fara indoiala, asa a fost si in cazul Templul refacut. Semaia a sugerat inchiderea acestor porti pentru mai multa siguranta.
6:11 Eu am raspuns: Un om ca mine sa fuga? Si care om ca mine ar putea sa intre in Templu si sa traiasca? Nu voi intra!
Sa traiasca. [Sa-si scape viata, KJV.] Literal, "sa traiasca" (RSV). Neemia avea in gand probabil porunca din Numeri 18,7, ca strainul care se va apropia , "va fi omorat". Insusi faptul ca Semaia propunea o un act contrar voii descoperite a lui Dumnezeu era o dovada suficienta ca el era un profet mincinos (vezi Geneza 3,1-5; Matei 4,3-10).
6:12 Si am cunoscut ca nu Dumnezeu il trimitea. Ci a prorocit asa pentru mine, fiindca Sanbalat si Tobia ii dadusera argint.
Am cunoscut. Neemia nu cunostea motivul pentru care Semaia il invitase sa-i faca o vizita acasa la el. Totusi, natura soliei l-a demascat pe Semaia ca fiind un prooroc mincinos, iar acum Neemia l-a recunoscut ca un impostor. Compara cu experienta "proorocului batran" din 1 Regi 13,11-19.
Ii dadusera argint. [Il naimisera, KJV.] Faptul ca Tobia este amintit aici inainte de Sanbalat si nu dupa el (cap. 2,10.19; 4,7; 6,1) ar putea da de inteles ca aceasta uneltire speciala a fost pusa la cale de Tobia cu sprijinul lui Sanbalat. In alte vremuri, Sanbalat fusese un dusman mai agresiv.
6:13 Si castigandu-l astfel, nadajduiau ca am sa ma tem, si ca am sa urmez sfaturile lui si sa fac un pacat. Ei s-ar fi folosit de aceasta atingere a bunului meu nume, ca sa ma umple de ocara.
Atingere a bunului nume. Intrarea si ascunderea lui Neemia in Locul Sfant ar fi fost o grava profanare a Casei lui Dumnezeu. Aceasta ar fi dat prilejul vrajmasilor lui sa arunce asupra lui banuiala ca era un om care pretuia putin poruncile lui Dumnezeu. In acest fel, reputatia lui inaintea oamenilor ar fi fost subminat (vezi la v. 11). Cel mai mic semn de frica din partea lui Neemia in acest timp critic ar fi fost fatal pentru moralul poporului. Influenta lui Neemia depindea de caracterul lui. Un singur pas gresit si el ar fi fost pierdut, iar lucrarea de care era legata inima lui ar fi ajuns de rapa.
6:14 Adu-Ti aminte, Dumnezeule, de Tobia si de Sanbalat, si de faptele lor! Adu-Ti aminte si de Noadia, prorocita, si de ceilalti proroci care cautau sa ma sperie!
Noadia. Aceasta profetesa nu mai este mentionata altundeva. Amintind-o impreuna cu alti profeti carora nu li se da numele si cu Semaia (v. 11-13), Neemia da de inteles ca incidentul relatat in vers. 10-13 e doar unul din mai multe de acest fel si ca proorocii mincinosi erau din nou la lucru in mijlocul poporului, ca si in perioada premergatoare robiei, ca sa-i faca pe ei si pe conducatorii lor sa nu asculte de glasul adevaratilor prooroci. Despre lucrarea proorocilor mincinosi in perioada pre-exilica, vezi Isaia 9,15; 28,7; Ieremia 27,9.10; 28,9; 29,24-32; Ezechiel 13,2.17; Mica 3,5-11.
6:15 Zidul a fost ispravit in a douazeci si cincea zi a lunii Elul, in cincizeci si doua de zile.
Zidul a fost ispravit. Cu toate ca aici nu e mentionat anul, este vorba in mod clar de anul al 20-lea al lui Artaxerxe (vezi la cap. 2,1). Aceasta corespunde cu celelalte afirmatii cronologice ale acestei carti. In Nisan (luna I), Neemia primise permisiunea de la imparat sa plece la Ierusalim. Potrivit cu cele din cap. 5,14 si 13,6, el a fost guvernator in Ierusalim din anul al 20-lea si trebuie sa fi pornit spre locul acela imediat dupa primirea autorizatiei imparatesti pentru planurile sale. Daca asa stau lucrurile, el a ajuns la Ierusalim in cursul lunii a patra. Dupa trei zile, el a cercetat zidul si, la scurt timp dupa aceea, a convocat o adunare publica pentru a prezenta planul sau de rezidire a zidului si pentru a obtine conlucrarea lor (cap. 2,11-17). Se poate ca toate acestea sa fi avut loc in cursul lunii a patra, asa ca inceperea lucrarii ar putut avea loc fie inainte de sfarsitul lunii a patra, fie la inceputul lunii a cincea. Nu e clar din cuvintele lui cum a socotit Neemia cele 52 de zile, in cursul carora zidul a fost supus reconstructiei. El ar fi putut sa socoteasca perioada incepand cu ziua de reluare a lucrarii pana la incheierea ei, incluzand Sabatele saptamanale, asa incat zilele lucratoare sa fie numai 44 sau 45, sau ar fi putut sa spuna ca erau 52 de zile lucratoare. In felul acesta, perioada de activitate ar cuprinde aproape 60 de zile. In primul caz, inceputul lucrarii ar fi cazut in primele zile ale lunii Ab (luna a 5-a), in celalalt caz, in ultima parte a lui Tamuz (luna a 4-a). Dupa calendarul iudaic folosit de Neemia, 25 Elul in anul al 20-lea al lui Artaxerxe a fost aproximativ 21 septembrie, 444 i.Hr.
Unii comentatori au sustinut ca 52 de zile nu ofera timp suficient pentru a rezidi zidul. Ei au preferat sa accepte cei doi ani si patru luni dati de Iosif Flavius (Antiquities, xi. 5. 8) ca o lungime de timp mai corespunzatoare. Totusi, nu e necesar sa se respinga cifra biblica pentru a o favoriza pe cea a lui Iosif Flavius, deoarece: (1) lucrarea lui Neemia nu era o lucrare completa de rezidire a zidului, ci in multe parti numai lucrari de reparatie (vezi la cap. 1,3); (2) ea a fost indeplinita in mare graba in fata atacului care ameninta; si (3) terminarea zidului intr-un timp atat de scurt a fost atat de incredibila pentru vrajmasii iudeilor, incat acestia au considerat-o o minune (cap. 6.16).
6:16 Cand au auzit toti vrajmasii nostri, s-au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s-au smerit foarte mult, si au cunoscut ca lucrarea se facuse prin voia Dumnezeului nostru.
Vrajmasii nostri. Sanbalat si samaritenii, Tobia si amonitii, Ghesem si arabii, si asdoditii (vezi cap. 7,4) sunt "vrajmasii" speciali, despre care se vorbeste aici. "Popoarele dimprejurul" iudeilor erau celelalte natiuni care traiau in Palestina, Transiordania si Siria. Chiar si unele dintre acestea erau neprietenoase si nu se bucurau de cresterea puterii si prosperitatii iudeilor. Ura fata de iudei, care se manifesta in anumite cercuri pe vremea lui Xerxe, asa cum indica anumite evenimente descrise in cartea Esterei, continua sa existe si acum si, asa cum arata istoria, n-a disparut niciodata.
6:17 In vremea aceea erau unii fruntasi din Iudea, care trimiteau deseori scrisori lui Tobia si primeau si ei scrisori de la el.
Deseori scrisori. [Multe scrisori, KJV.] Aici se revarsa mai multa lumina asupra incercarilor disperate ale lui Tobia de a-l rasturna pe Neemia si de a opri lucrarile lui si asupra lipsei de loialitate din partea anumitor nobili, deja aratata in cap. 3,5. A existat o corespondenta sustinuta intre Tobia si cei din fruntea treburilor iudaice pentru a-l infricosa pe Neemia (v. 19). O astfel de corespondenta n-ar fi putut ramane necunoscuta lui Neemia, deoarece cei mai multi ii erau loiali. In plus, este posibil sa nu se fi facut nici o incercare de a o pastra ascunsa.
6:18 Caci multi din Iuda erau legati cu el prin juramant, pentru ca era ginerele lui Secania, fiul lui Arah, si fiul sau Iohanan luase pe fata lui Mesulam, fiul lui Berechia.
Multi din Iuda. Prin legaturi de casatorie cu doua familii iudaice, Tobia ii facuse pe multi din nobilime prieteni ai sai "prin juramant", persoane care isi foloseau influenta pentru realizarea propriei lui politici.
Secania. Socrul lui Tobia, Secania, fiul lui Arah, era un om respectabil din familia lui Arah, pomenit in Ezra 2,5. Cu toate ca numele Secania era obisnuit in aceasta perioada a istoriei iudaice, aceasta persoana pare sa nu fie pomenita in cartea lui Neemia. Mesulam, care devenise socrul fiicei lui Tobia, apare printre cei care participasera la lucrarea de reconstruire a zidului (cap. 3,4.30). Conform cap. 13,4, Tobia era inrudit si cu marele preot Eliasib, dar e posibil ca aceasta inrudire sa nu se fi facut decat dupa primul mandat ca guvernator al lui Neemia. Faptul ca Tobia si fiul sau, Iohanan, aveau nume iudaice veritabile, cu forma abreviata a lui Yahweh ca parte a numelui fiecaruia, duce la concluzia ca ei erau descendenti ai israelitilor din regatul de nord, cele zece semintii, si se unisera de amoniti (vezi la cap. 2,10).
6:19 Vorbeau bine de el chiar in fata mea, si-i spuneau cuvintele mele. Tobia trimitea scrisori ca sa ma infricoseze.
Vorbeau de bine. [Raportau, KJV.] Textul ebraic are un joc de cuvinte cu privire la numele lui Tobia, care inseamna "bunatatea lui Yahweh", prin "vorbirea de bine" despre faptele acestuia inaintea lui Neemia de catre prietenii iudei. Sarcasmul este evident. Scopul tuturor acestora era de a-l face pe Neemia sa gandeasca bine despre Tobia. Stradaniile acestea mergeau, deci, in aceeasi directie cu cele ale profetului mincinos, Semaia (v. 10-13), scopul lor fiind de a-l zapaci pe Neemia cu sfaturi care pareau sa fie prietenesti.
Scrisori. Probabil asemanatoare in cuprins cu cea a lui Sanbalat (v. 5.6).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1-1 9PK 653-660
1-3 �
PK 653
3 �
�
Ev 691; PK 659; 1T 123; 3T 38, 570; 5T 616
3-5 �
3T 574
4-8 �
PK 654
10�
�
PK 655
11�
�
PK 656
12�
�
PK 655
13�
�
PK 656
15-18�
PK 657
19 �
�
PK 658