6:15 Zidul a fost ispravit in a douazeci si cincea zi a lunii Elul, in cincizeci si doua de zile.
Zidul a fost ispravit. Cu toate ca aici nu e mentionat anul, este vorba in mod clar de anul al 20-lea al lui Artaxerxe (vezi la cap. 2,1). Aceasta corespunde cu celelalte afirmatii cronologice ale acestei carti. In Nisan (luna I), Neemia primise permisiunea de la imparat sa plece la Ierusalim. Potrivit cu cele din cap. 5,14 si 13,6, el a fost guvernator in Ierusalim din anul al 20-lea si trebuie sa fi pornit spre locul acela imediat dupa primirea autorizatiei imparatesti pentru planurile sale. Daca asa stau lucrurile, el a ajuns la Ierusalim in cursul lunii a patra. Dupa trei zile, el a cercetat zidul si, la scurt timp dupa aceea, a convocat o adunare publica pentru a prezenta planul sau de rezidire a zidului si pentru a obtine conlucrarea lor (cap. 2,11-17). Se poate ca toate acestea sa fi avut loc in cursul lunii a patra, asa ca inceperea lucrarii ar putut avea loc fie inainte de sfarsitul lunii a patra, fie la inceputul lunii a cincea. Nu e clar din cuvintele lui cum a socotit Neemia cele 52 de zile, in cursul carora zidul a fost supus reconstructiei. El ar fi putut sa socoteasca perioada incepand cu ziua de reluare a lucrarii pana la incheierea ei, incluzand Sabatele saptamanale, asa incat zilele lucratoare sa fie numai 44 sau 45, sau ar fi putut sa spuna ca erau 52 de zile lucratoare. In felul acesta, perioada de activitate ar cuprinde aproape 60 de zile. In primul caz, inceputul lucrarii ar fi cazut in primele zile ale lunii Ab (luna a 5-a), in celalalt caz, in ultima parte a lui Tamuz (luna a 4-a). Dupa calendarul iudaic folosit de Neemia, 25 Elul in anul al 20-lea al lui Artaxerxe a fost aproximativ 21 septembrie, 444 i.Hr.
Unii comentatori au sustinut ca 52 de zile nu ofera timp suficient pentru a rezidi zidul. Ei au preferat sa accepte cei doi ani si patru luni dati de Iosif Flavius (Antiquities, xi. 5. 8) ca o lungime de timp mai corespunzatoare. Totusi, nu e necesar sa se respinga cifra biblica pentru a o favoriza pe cea a lui Iosif Flavius, deoarece: (1) lucrarea lui Neemia nu era o lucrare completa de rezidire a zidului, ci in multe parti numai lucrari de reparatie (vezi la cap. 1,3); (2) ea a fost indeplinita in mare graba in fata atacului care ameninta; si (3) terminarea zidului intr-un timp atat de scurt a fost atat de incredibila pentru vrajmasii iudeilor, incat acestia au considerat-o o minune (cap. 6.16).